ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2337/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2337/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 188

din 5 octombrie 2004, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa

principală de 3 ani închisoare, cu 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen.,

din pedeapsa principală aplicată, s-a dedus perioada arestării preventive,

începând cu 30 aprilie 2004, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a unei sape.

A fost obligat inculpatul la

20.000.000 lei, despăgubiri pentru daune morale către partea civilă M.D.

A fost obligat inculpatul la

plata sumei de 9.162.176 lei, despăgubiri civile către C.A.S. Dolj, cu

dobânzile legale aferente, începând cu data rămânerii definitivă a hotărârii și

până la achitarea integrală.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul M.I. provine

dintr-o familie cu posibilități materiale reduse, acesta locuind în comuna

Gostavățu, jud. Olt, împreună cu tatăl său, M.F., pensionar nevăzător, cu sora

sa, M.M., bolnavă de oligofrenie, cu fratele său, M.A., și acesta cu probleme

de sănătate, prezentând tulburări de comportament, cât și cu soția și cei doi

copii minori ai săi.

Până la data comiterii

faptei reținută în sarcina sa, inculpatul s-a bucurat de prețuirea consătenilor

săi, întrucât era singurul salariat, iar din salariul său asigura traiul

membrilor de familie.

În după amiaza zilei de 1

aprilie 2004, partea vătămată M.D., cunoscut în cadrul comunei ca fiind

stăpânit de viciul beției, certăreț, s-a deplasat la Barul A.F. B. din

Gostavățu, unde a consumat băuturi alcoolice.

La barul respectiv, la un

moment dat au venit și martorii M.T. și M.A., acesta din urmă fiind fratele

inculpatului, cei doi consumând împreună băuturi alcoolice.

La un moment dat, între

partea vătămată M.D. și martorul M.A. a izbucnit un conflict, părțile

insultându-se reciproc, însă, conflictul respectiv a fost aplanat de ceilalți

consumatori din bar, partea vătămată și martorul M.A. continuând să rămână în

incinta localului și să consume băuturi alcoolice.

După ce au terminat băutura,

cei doi s-au retras din bar, deplasându-se la locuințele lor.

În jurul orelor 21,00, din

aceeași zi, martorul M.A., însoțit de M.T., s-a deplasat din nou la barul A.F.

B., pentru a-și cumpăra țigări, cei doi observând că în local se afla partea

vătămată, în stare avansată de ebrietate.

La apariția lor, partea

vătămată le-a adresat injurii, amenințându-i cu acte de violență. M.A. și M.T.,

cunoscând că partea vătămată este o persoană violentă atunci când se află sub

influența alcoolului, nu a dat atenție acestuia, astfel că, după ce au cumpărat

țigări au părăsit barul, îndreptându-se către casă.

Imediat, partea vătămată

M.D., ieșind din bar, s-a luat după cei doi, deplasându-se în urma acestora, pe

aceeași stradă.

După ce a parcurs o distanță

de aprox.100 m, partea vătămată a strigat la M.A. și M.T., prilej cu care au

avut din nou o discuție contradictorie, insultându-se reciproc cu M.A.

Cei doi au continuat

deplasarea, partea vătămată M.D. adresându-le insulte și amenințări.

În aceste împrejurări, M.A.

și M.T., au hotărât să-i aplice părții vătămate o corecție pentru limbajul

violent folosit împotriva lor.

În acest scop, M.T. a luat

din domiciliul său două ciomege, și împreună cu M.A. au pornit în urmărirea

părții vătămate M.D.

Partea vătămată, observând

intenția celor doi, a escaladat gardul ce împrejmuiește locuința martorului

P.I., astfel că nu s-a mai putut duce la îndeplinire hotărârea luată de a-i

aplica victimei o corecție.

Observând că M.T. și M.A. au

plecat spre domiciliul lor, partea vătămată M.D., a părăsit curtea martorului

P.I., îndreptându-se și el spre domiciliu. În drum spre casă, partea vătămată

M.D. s-a așezat pe un pietroi în dreptul cimitirului comunal, pentru a se

odihni, fumând în acest timp o țigară.

M.T. și M.A. s-au reîntors,

găsindu-l pe M.D. așezat pe piatra sus amintită. Acesta, adică partea vătămată,

observându-i pe cei doi, s-a ridicat de pe piatră moment în care M.A. și M.T.

l-au lovit cu ciomegele peste picioare, iar pentru a se apăra, partea vătămată

M.D. a scos din buzunar un cuțit, cu care a aplicat o lovitură în mâna dreaptă

a lui M.A., producându-i o plagă tăiată pe fața palmară.

Despre conflict a aflat

inculpatul M.I., fratele lui M.A., care locuia în apropiere, cât și martorul

M.E., fiul victimei.

Acesta din urmă, văzând că

tatăl său se află în dificultate, s-a deplasat la domiciliul bunicii, cu scopul

de a lua o sapă pentru a o da tatălui său pentru a se apăra.

Între timp, până la sosirea

martorului M.E. scandalul a continuat, M.A. doborând pe victimă la pământ.

La scurt timp, în locul

respectiv, a sosit martorul M.E., cu o sapă asupra sa, fapt observat de

inculpatul M.I., care a smuls sapa din mâna respectivului, iar cu aceasta, a

aplicat părții vătămate M.D., o lovitură în regiunea parieto-occipitală,

producându-i o fractură cu înfundare perietal dreaptă.

După aplicarea loviturii,

inculpatul a părăsit locul faptei, abandonând sapa folosită, cât și pe partea

vătămată care a rămas întins pe șosea, în stare de inconștiență.

Victima M.D. a suferit o

complicată intervenție chirurgicală, pentru vindecare fiindu-i necesare 45-50

zile de îngrijiri medicale, viața acestuia fiind pusă în primejdie, dacă nu ar

fi intervenit ajutorul și îngrijirea medicală prompte.

Situația de fapt reținută de

prima instanță, existența faptei, vinovăția inculpatului, au fost demonstrate

de un probatoriu constând în declarațiile părții vătămate, acestea coroborate

cu depozițiile martorilor M.G., P.M., T.V., M.E.C., C.P., M.F., S.V., cât și cu

celelalte acte și lucrări ale dosarului.

În drept, s-a stabilit că

fapta inculpatului, consumată în împrejurările mai sus descrise, întrunește

conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă de omor calificat,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepsei principale, s-au avut în vedere criteriile înscrise în

art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei

săvârșite, decurs din urmările produse, pe de o parte, dar și unele elemente ce

privesc pe făptuitor, care, potrivit probatoriului, a acționat sub stăpânirea

unei puternice tulburări determinată de partea vătămată M.D., constând în

acțiunea de a-l agresa cu cuțitul pe fratele inculpatului, M.A., considerente

pentru care a fost reținută circumstanța atenuantă, prevăzută de art. 73 lit.

b) C. pen., cu consecința prevăzută în planul stabilirii pedepsei de art. 76

alin. (2) C. pen., pe de altă parte.

Rezolvând latura civilă a

cauzei, prima instanță a apreciat că pentru prejudiciul moral încercat de

partea vătămată, constând în suferințele fizice și psihice suportate ca o

consecință a săvârșirii faptei de către inculpat, se justifică, potrivit art.

14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., despăgubiri civile în limita sumei de 20.000.000

lei, la indemnizarea acestei sume avându-se în vedere și gradul de culpă al

victimei.

Totodată, în considerarea

acelorași temeiuri, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 9.162.174 lei

cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă C.A.S. Dolj cu dobânzile

legale aferente, până la achitarea integrală.

Împotriva sentinței

pronunțată de prima instanță au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Olt, inculpatul M.I., cât și partea civilă C.A.S. Dolj.

În motivele scrise,

parchetul a invocat netemeinicia soluției, sub aspectul că, deși se justifică

reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.,

pedeapsa principală stabilită față de inculpat este prea blândă, solicitându-se

majorarea acesteia.

Inculpatul a invocat nelegalitatea

și netemeinicia soluției, întrucât a fost greșit condamnat sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzut de art. 20,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., întrucât din probatoriu se

desprinde concluzia că acesta a fost în legitimă apărare, potrivit art. 44 C.

pen., cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, și pentru care s-a invocat

o soluție corespunzătoare de achitare; în al doilea rând să se constate că

încadrarea juridică dată faptei, este greșită, el săvârșind în realitate

infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.,

întrucât din probatoriu nu rezultă că făptuitorul ar fi avut intenția de a

suprima viața victimei; în al treilea rând, că despăgubirile acordate nu se

justifică, pentru considerentul deja enunțat, anume că inculpatul s-a aflat în

legitimă apărare.

Partea civilă C.A.S. Dolj a

criticat soluția sub aspectul greșitei rezolvări a laturii civile, invocând că,

potrivit art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002 și art. 15 din Anexa 18 a Ordinului

comun MS/CNAS nr. 1220/890/2003, serviciile medicale spitalicești acordate unei

persoane ca urmare a prejudiciilor sau daunelor cauzate sănătății acesteia, de

alte persoane, sunt suportate integral de persoanele vinovate.

Prin urmare, s-a apreciat că

inculpatul trebuia obligat de către instanța de fond la plata integrală a sumei

de 18.324.349 lei, cu dobânzile legale, sumă ce ar reprezenta contravaloarea

spitalizării acordată victimei.

Prin decizia penală nr. 24

din 27 ianuarie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpatul M.I. și partea

civilă C.A.S. Dolj, împotriva sentinței penale nr. 188 din 5 octombrie 2004 a

Tribunalului Olt, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de

instanța de fond.

A dedus prevenția

inculpatului de la 5 octombrie 2004 la 27 ianuarie 2005, menținând starea de

arest a inculpatului.

A obligat inculpatul și

partea civilă la câte 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs partea civilă C.A.S. Dolj, solicitând, prin cererea scrisă,

admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, admiterea cererii de

constituire de parte civilă așa cum a fost formulată în sensul obligării

inculpatului la plata integrală a sumei de 18.324.349 lei, cu dobânzile legale,

sumă ce reprezintă contravaloarea spitalizării acordată victimei.

Examinând actele dosarului

cauzei, prin prisma motivului de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele

de fapt și de drept, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Instanțele au stabilit

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea

juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta în tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și

art. 175 lit. i) C. pen.

Avându-se în vedere că

inculpatul a acționat fiind sub efectul unei puternice tulburări determinată de

acțiunea violentă exercitată de victimă asupra fratelui inculpatului, în cauză

s-a reținut în favoarea inculpatului, circumstanța atenuantă prevăzută de

dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Cu privire la solicitarea

recurentei părți civile de obligare a inculpatului la plata integrală a sumei

de 18.324.349 lei, reprezentând contravaloarea spitalizării victimei, se

constată că aceasta nu poate fi primită în raport de contribuția avută de

victimă, aspect concretizat în aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.,

în favoarea inculpatului, cât și de dispozițiile art. 14 C. proc. pen.,

raportat la art. 998, art. 999 C. civ.

În consecință, în cauză s-a

procedat la o justă soluționare a laturii civile prin obligarea inculpatului la

plata a jumătate din contravaloarea spitalizării victimei.

Față de aceste considerente,

urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de partea civilă, ca

nefondat.

În baza dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta parte civilă la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă C.A.S. Dolj împotriva deciziei penale nr. 24

din 27 ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală, privind pe

inculpatul M.I.

Obligă recurenta parte

civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 aprilie 2005.