ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2337/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 188 din 5 octombrie 2004, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, cu 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen., din pedeapsa principală aplicată, s-a dedus perioada arestării preventive, începând cu 30 aprilie 2004, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a unei sape. A fost obligat inculpatul la 20.000.000 lei, despăgubiri pentru daune morale către partea civilă M.D. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 9.162.176 lei, despăgubiri civile către C.A.S. Dolj, cu dobânzile legale aferente, începând cu data rămânerii definitivă a hotărârii și până la achitarea integrală. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul M.I. provine dintr-o familie cu posibilități materiale reduse, acesta locuind în comuna Gostavățu, jud. Olt, împreună cu tatăl său, M.F., pensionar nevăzător, cu sora sa, M.M., bolnavă de oligofrenie, cu fratele său, M.A., și acesta cu probleme de sănătate, prezentând tulburări de comportament, cât și cu soția și cei doi copii minori ai săi.

Până la data comiterii faptei reținută în sarcina sa, inculpatul s-a bucurat de prețuirea consătenilor săi, întrucât era singurul salariat, iar din salariul său asigura traiul membrilor de familie. În după amiaza zilei de 1 aprilie 2004, partea vătămată M.D., cunoscut în cadrul comunei ca fiind stăpânit de viciul beției, certăreț, s-a deplasat la Barul A.F. B. din Gostavățu, unde a consumat băuturi alcoolice. La barul respectiv, la un moment dat au venit și martorii M.T. și M.A., acesta din urmă fiind fratele inculpatului, cei doi consumând împreună băuturi alcoolice. La un moment dat, între partea vătămată M.D. și martorul M.A. a izbucnit un conflict, părțile insultându-se reciproc, însă, conflictul respectiv a fost aplanat de ceilalți consumatori din bar, partea vătămată și martorul M.A.

continuând să rămână în incinta localului și să consume băuturi alcoolice. După ce au terminat băutura, cei doi s-au retras din bar, deplasându-se la locuințele lor. În jurul orelor 21,00, din aceeași zi, martorul M.A., însoțit de M.T., s-a deplasat din nou la barul A.F. B., pentru a-și cumpăra țigări, cei doi observând că în local se afla partea vătămată, în stare avansată de ebrietate. La apariția lor, partea vătămată le-a adresat injurii, amenințându-i cu acte de violență. M.A. și M.T., cunoscând că partea vătămată este o persoană violentă atunci când se află sub influența alcoolului, nu a dat atenție acestuia, astfel că, după ce au cumpărat țigări au părăsit barul, îndreptându-se către casă.

Imediat, partea vătămată M.D., ieșind din bar, s-a luat după cei doi, deplasându-se în urma acestora, pe aceeași stradă. După ce a parcurs o distanță de aprox.100 m, partea vătămată a strigat la M.A. și M.T., prilej cu care au avut din nou o discuție contradictorie, insultându-se reciproc cu M.A. Cei doi au continuat deplasarea, partea vătămată M.D. adresându-le insulte și amenințări. În aceste împrejurări, M.A. și M.T., au hotărât să-i aplice părții vătămate o corecție pentru limbajul violent folosit împotriva lor. În acest scop, M.T. a luat din domiciliul său două ciomege, și împreună cu M.A. au pornit în urmărirea părții vătămate M.D. Partea vătămată, observând intenția celor doi, a escaladat gardul ce împrejmuiește locuința martorului P.I., astfel că nu s-a mai putut duce la îndeplinire hotărârea luată de a-i aplica victimei o corecție.

Observând că M.T. și M.A. au plecat spre domiciliul lor, partea vătămată M.D., a părăsit curtea martorului P.I., îndreptându-se și el spre domiciliu. În drum spre casă, partea vătămată M.D. s-a așezat pe un pietroi în dreptul cimitirului comunal, pentru a se odihni, fumând în acest timp o țigară. M.T. și M.A. s-au reîntors, găsindu-l pe M.D. așezat pe piatra sus amintită. Acesta, adică partea vătămată, observându-i pe cei doi, s-a ridicat de pe piatră moment în care M.A. și M.T. l-au lovit cu ciomegele peste picioare, iar pentru a se apăra, partea vătămată M.D. a scos din buzunar un cuțit, cu care a aplicat o lovitură în mâna dreaptă a lui M.A., producându-i o plagă tăiată pe fața palmară. Despre conflict a aflat inculpatul M.I., fratele lui M.A., care locuia în apropiere, cât și martorul M.E., fiul victimei.

Acesta din urmă, văzând că tatăl său se află în dificultate, s-a deplasat la domiciliul bunicii, cu scopul de a lua o sapă pentru a o da tatălui său pentru a se apăra. Între timp, până la sosirea martorului M.E. scandalul a continuat, M.A. doborând pe victimă la pământ. La scurt timp, în locul respectiv, a sosit martorul M.E., cu o sapă asupra sa, fapt observat de inculpatul M.I., care a smuls sapa din mâna respectivului, iar cu aceasta, a aplicat părții vătămate M.D., o lovitură în regiunea parieto-occipitală, producându-i o fractură cu înfundare perietal dreaptă. După aplicarea loviturii, inculpatul a părăsit locul faptei, abandonând sapa folosită, cât și pe partea vătămată care a rămas întins pe șosea, în stare de inconștiență.

Victima M.D. a suferit o complicată intervenție chirurgicală, pentru vindecare fiindu-i necesare 45-50 zile de îngrijiri medicale, viața acestuia fiind pusă în primejdie, dacă nu ar fi intervenit ajutorul și îngrijirea medicală prompte. Situația de fapt reținută de prima instanță, existența faptei, vinovăția inculpatului, au fost demonstrate de un probatoriu constând în declarațiile părții vătămate, acestea coroborate cu depozițiile martorilor M.G., P.M., T.V., M.E.C., C.P., M.F., S.V., cât și cu celelalte acte și lucrări ale dosarului. În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului, consumată în împrejurările mai sus descrise, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei principale, s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, decurs din urmările produse, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc pe făptuitor, care, potrivit probatoriului, a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de partea vătămată M.D., constând în acțiunea de a-l agresa cu cuțitul pe fratele inculpatului, M.A., considerente pentru care a fost reținută circumstanța atenuantă, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința prevăzută în planul stabilirii pedepsei de art. 76 alin. (2) C. pen., pe de altă parte. Rezolvând latura civilă a cauzei, prima instanță a apreciat că pentru prejudiciul moral încercat de partea vătămată, constând în suferințele fizice și psihice suportate ca o consecință a săvârșirii faptei de către inculpat, se justifică, potrivit art. 14 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., despăgubiri civile în limita sumei de 20.000.000 lei, la indemnizarea acestei sume avându-se în vedere și gradul de culpă al victimei. Totodată, în considerarea acelorași temeiuri, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 9.162.174 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă C.A.S. Dolj cu dobânzile legale aferente, până la achitarea integrală. Împotriva sentinței pronunțată de prima instanță au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpatul M.I., cât și partea civilă C.A.S. Dolj. În motivele scrise, parchetul a invocat netemeinicia soluției, sub aspectul că, deși se justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., pedeapsa principală stabilită față de inculpat este prea blândă, solicitându-se majorarea acesteia.

Inculpatul a invocat nelegalitatea și netemeinicia soluției, întrucât a fost greșit condamnat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzut de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., întrucât din probatoriu se desprinde concluzia că acesta a fost în legitimă apărare, potrivit art. 44 C. pen., cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, și pentru care s-a invocat o soluție corespunzătoare de achitare; în al doilea rând să se constate că încadrarea juridică dată faptei, este greșită, el săvârșind în realitate infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., întrucât din probatoriu nu rezultă că făptuitorul ar fi avut intenția de a suprima viața victimei; în al treilea rând, că despăgubirile acordate nu se justifică, pentru considerentul deja enunțat, anume că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare.

Partea civilă C.A.S. Dolj a criticat soluția sub aspectul greșitei rezolvări a laturii civile, invocând că, potrivit art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002 și art. 15 din Anexa 18 a Ordinului comun MS/CNAS nr. 1220/890/2003, serviciile medicale spitalicești acordate unei persoane ca urmare a prejudiciilor sau daunelor cauzate sănătății acesteia, de alte persoane, sunt suportate integral de persoanele vinovate. Prin urmare, s-a apreciat că inculpatul trebuia obligat de către instanța de fond la plata integrală a sumei de 18.324.349 lei, cu dobânzile legale, sumă ce ar reprezenta contravaloarea spitalizării acordată victimei. Prin decizia penală nr. 24 din 27 ianuarie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpatul M.I.

și partea civilă C.A.S. Dolj, împotriva sentinței penale nr. 188 din 5 octombrie 2004 a Tribunalului Olt, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. A dedus prevenția inculpatului de la 5 octombrie 2004 la 27 ianuarie 2005, menținând starea de arest a inculpatului. A obligat inculpatul și partea civilă la câte 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă C.A.S. Dolj, solicitând, prin cererea scrisă, admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, admiterea cererii de constituire de parte civilă așa cum a fost formulată în sensul obligării inculpatului la plata integrală a sumei de 18.324.349 lei, cu dobânzile legale, sumă ce reprezintă contravaloarea spitalizării acordată victimei.

Examinând actele dosarului cauzei, prin prisma motivului de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. Avându-se în vedere că inculpatul a acționat fiind sub efectul unei puternice tulburări determinată de acțiunea violentă exercitată de victimă asupra fratelui inculpatului, în cauză s-a reținut în favoarea inculpatului, circumstanța atenuantă prevăzută de dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Cu privire la solicitarea recurentei părți civile de obligare a inculpatului la plata integrală a sumei de 18.324.349 lei, reprezentând contravaloarea spitalizării victimei, se constată că aceasta nu poate fi primită în raport de contribuția avută de victimă, aspect concretizat în aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., în favoarea inculpatului, cât și de dispozițiile art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998, art. 999 C. civ. În consecință, în cauză s-a procedat la o justă soluționare a laturii civile prin obligarea inculpatului la plata a jumătate din contravaloarea spitalizării victimei. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să fie respins recursul declarat de partea civilă, ca nefondat. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă C.A.S. Dolj împotriva deciziei penale nr. 24 din 27 ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală, privind pe inculpatul M.I. Obligă recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2005.