ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1602/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința penală nr. 1088 din 25 noiembrie 2003, a respins, ca

nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul R.I.L. în temeiul

dispozițiilor art. 403 alin. (3) și art. 394 C. proc. pen.

Revizuentul a fost obligat să

plătească statului 450.000 lei cheltuieli judiciare din care 400.000 lei

reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Prin sentința penală nr. 382 din 21

iunie 2000 a Tribunalului București, secția a II-a penală, revizuentul R.I.L. a

fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) – art. 176

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În considerentele hotărârii se arată

că la data de 18 august 1999, în timpul unui conflict cu soția sa, inculpatul a

lovit-o de mai multe ori cu cuțitul, producând decesul acesteia.

Prin decizia penală nr. 595 din 14

noiembrie 2000, Curtea de Apel București a majorat pedeapsa aplicată

inculpatului la 25 ani închisoare.

Hotărârea judecătorească a rămas

definitivă prin decizia penală nr. 1736 din 2 aprilie 2002 a Curții Supreme de

Justiție care a respins recursul declarat de inculpat.

În motivarea cererii sale de

revizuire, condamnatul R.I.L. a invocat dispozițiile art. 394 lit. a), d) și e)

C. proc. pen. și a solicitat redozarea pedepsei.

Revizuentul nu a făcut dovada

niciunuia din motivele de revizuire invocate, iar potrivit reglementărilor

cuprinse în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., reindividualizarea pedepsei nu

poate fi obținută prin utilizarea acestei căi de atac extraordinare.

Apelul condamnatului împotriva

soluției instanței de fond a fost respins de Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 6/ A din 9 ianuarie 2004.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și revizuirea

hotărârilor pronunțate întrucât încadrarea juridică dată faptei comise este

greșită, iar pedeapsa aplicată prea severă.

Totodată, a solicitat efectuarea în

cauză a unei noi expertize medico-legale psihiatrice.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că aceste nu este fondat.

Articolul 394 C. proc. pen., prevede

cazurile de revizuire din analiza cărora rezultă că motivele invocate de

recurentul-revizuent R.I.L. nu se înscriu între cele limitativ și expres

statuate.

Instanțele de judecată în mod

temeinic și legal au constatat că cererea de revizuire nu este fondată și au

respins-o ca atare.

Așa fiind, Curtea urmează să

respingă recursul declarat de revizuentul R.I.L. ca nefondat, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Recurentul-revizuent va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul R.I.L. împotriva deciziei penale nr. 6 din 9 ianuarie

2004 a Curții de Apel București, secția II penală.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 martie 2004.