ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1780/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1174 din 12 martie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul C.V. în temeiul dispozițiilor art. 394 C. proc. pen. Condamnatul a fost obligat să plătească statului suma de 400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Prin sentința nr. 706 din 23 decembrie 1999 a Tribunalului București, secția I penală, revizuientul C.V. a fost condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În considerentele hotărârii se arată că, în seara zilei de 12 mai 1998, împreună cu coinculpatul P.D., C.V. i-a aplicat minorului N.F. mai multe lovituri de o intensitate deosebită în zona cefalică a corpului, după care a lăsat victima în agonie, aceasta decedând în dimineața zilei de 13 mai 1998. Sentința penală a rămas definitivă prin admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, dispunând prin decizia nr. 132 din 20 martie 2000 ca inculpatul C.V. să fie condamnat la detenție pe viață. Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat. Decizia penală a rămas definitivă prin nerecurare. În motivarea cererii sale de revizuire, condamnatul C.V.

a susținut că în cauza penală în care a fost cercetat și condamnat s-au săvârșit mai multe abuzuri, el neavând cunoștință de învinuirea care i s-a adus. Totodată, a solicitat reaudierea sa și readministrarea întregului probatoriu. Instanța de fond a constatat că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 52 din 29 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul-condamnat. Împotriva acestei decizii, condamnatul C.V. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și revizuirea hotărârilor pronunțate pentru a se proceda la reaudierea sa.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat. Art. 394 C. proc. pen., prevede cazurile de revizuire din analiza cărora rezultă că motivul invocat de recurentul-revizuient C.V. nu se înscrie între cele limitativ și expres statuate. Pentru aceste motive, recursul declarat de condamnatul-revizuient este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient C.V. împotriva deciziei penale nr. 52 din 29 ianuarie 2004 a Curții de Apel București secția a II a penală. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2004.