ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1072/2004

Asupra

recursului de față,

In

baza lucrărilor din dosar,constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.666 din 10.07.2003, Tribunalul București, secția a II-a penală

, pronunțată în dosarul nr.1951/2003, a fost respinsă, ca neîntemeiată , cererea

de revizuire formulată de condamnatul  F.A. cu  motivarea că revizuientul nu a invocat

nici unul  din cazurile de casare expres și limitativ prevăzute în art. 394 C.

proc. pen.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel condamnatul, pe care nu l-a motivat  în scris,

iar la dezbateri a solicitat să se ia act de faptul că nu se face vinovat de comiterea

infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Prin

decizia penală nr. 539 din 17.09.2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală

a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală

și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei , în termen legal,  a declarat recurs condamnatul, solicitând

admiterea recursului, casarea hotărârilor și, rejudecând, schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Instanța de fond, Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința

penală nr. 44 din 22 ianuarie 2001, a condamnat pe inculpatul F.A., în baza

art. 174 și art. 175 lit. c) și d), art. 176 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 25

ani închisoare și 7 ani  interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

Sentința pronunțată de instanța de fond a rămas definitivă prin decizia

penală nr. 4015 din 26 septembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 209/2002, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul

inculpatului.

Motivul invocat de recurentul revizuient și care vizează schimbarea încadrării

juridice constituie un aspect care a fost analizat cu ocazia judecării cauzei,

care nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C.

proc. pen.

Față

de aceste considerente, urmează ca în baza art. 385

15

pct.1 lit. b) C.

proc. pen., să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I

D E :

Respinge,ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.A. împotriva deciziei

penale nr. 539 din 17 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală .

Obligă recurentul la 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000

lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 24 februarie 2004.