ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5439/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 210/1996 a

Tribunalului București, secția a II–a penală, inculpatul B.M. a fost condamnat

la 16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art.

174 – art. 175 lit. c) C. pen.

În fapt, s-a reținut că la 7 aprilie

1996, inculpatul, i-a aplicat mamei sale multiple lovituri, care au dus în mod

nemijlocit la decesul acesteia.

Prin decizia nr. 47 din 12 martie

1997 a Curții de Apel București, secția penală, a fost admis apelul declarat de

procuror și i s-a majorat pedeapsa aplicată la 20 ani închisoare.

Prin aceeași decizie a fost respins

ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Aflându-se în executarea pedepsei,

condamnatul B.S. a făcut o cerere de revizuire a ambelor hotărâri, solicitând

administrarea de noi probe din care să rezulte nevinovăția sa.

Prin sentința penală nr. 487 din 15

aprilie 2004, Tribunalul București, secția a II–a penală, a respins această

cerere cu motivarea că temeiurile invocate de revizuient, respectiv audierea

unor noi martori, nu constituie motive de revizuire în sensul art. 394 C. proc.

pen.

Apelul declarat de condamnat

împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 531/ A din 21

iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a I penală.

Împotriva acestei decizii

condamnatul a declarat recurs fără a formula motive de casare, susținând doar,

prin cererea de recurs, că hotărârea instanței de apel este eronată, iar

apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent a arătat că în cauză nu există

motive de revizuire, lăsând la apreciere soluționarea cauzei.

În această situație, trecând la

examinarea cauzei din oficiu, în temeiul art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., s-a constatat că nu există motive de nulitate a hotărârii recurate

și recursul este nefondat.

Împrejurarea că, în dovedirea

susținerilor sale, condamnatul a propus în revizuire, pe lângă audierea unor

martori ascultați la fond și audierea unor martori noi, nu poate determina

admiterea cererii de revizuire, deoarece, prin art. 394 lit. a) C. proc. pen.,

se cere ca faptele și împrejurările, deci faptele probatorii, să fie noi, iar

nu mijloacele de probă, fiind într-adevăr inadmisibil ca pe calea excepțională

a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și

împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele ce au soluționat cauza.

Hotărârile pronunțate fiind, așadar,

temeinice și legale, recursul declarat urmează să fie respins cu obligarea

recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient B.M. împotriva deciziei penale nr. 531/ A

din 21 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 octombrie 2004.