ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5439/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 210/1996 a Tribunalului București, secția a II–a penală, inculpatul B.M. a fost condamnat la 16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. În fapt, s-a reținut că la 7 aprilie 1996, inculpatul, i-a aplicat mamei sale multiple lovituri, care au dus în mod nemijlocit la decesul acesteia. Prin decizia nr. 47 din 12 martie 1997 a Curții de Apel București, secția penală, a fost admis apelul declarat de procuror și i s-a majorat pedeapsa aplicată la 20 ani închisoare. Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Aflându-se în executarea pedepsei, condamnatul B.S. a făcut o cerere de revizuire a ambelor hotărâri, solicitând administrarea de noi probe din care să rezulte nevinovăția sa. Prin sentința penală nr. 487 din 15 aprilie 2004, Tribunalul București, secția a II–a penală, a respins această cerere cu motivarea că temeiurile invocate de revizuient, respectiv audierea unor noi martori, nu constituie motive de revizuire în sensul art. 394 C. proc. pen. Apelul declarat de condamnat împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 531/ A din 21 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a I penală. Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs fără a formula motive de casare, susținând doar, prin cererea de recurs, că hotărârea instanței de apel este eronată, iar apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent a arătat că în cauză nu există motive de revizuire, lăsând la apreciere soluționarea cauzei.

În această situație, trecând la examinarea cauzei din oficiu, în temeiul art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., s-a constatat că nu există motive de nulitate a hotărârii recurate și recursul este nefondat. Împrejurarea că, în dovedirea susținerilor sale, condamnatul a propus în revizuire, pe lângă audierea unor martori ascultați la fond și audierea unor martori noi, nu poate determina admiterea cererii de revizuire, deoarece, prin art. 394 lit. a) C. proc. pen., se cere ca faptele și împrejurările, deci faptele probatorii, să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind într-adevăr inadmisibil ca pe calea excepțională a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele ce au soluționat cauza.

Hotărârile pronunțate fiind, așadar, temeinice și legale, recursul declarat urmează să fie respins cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient B.M. împotriva deciziei penale nr. 531/ A din 21 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2004.