ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4499/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 44 din 24 martie 2005, Tribunalul Călărași a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul C.A., privind sentința penală nr. 3 din 18 ianuarie 2001 a aceleiași instanțe, pronunțată în dosarul nr. 2873/2000, hotărâre prin care i s-a aplicat pedeapsa de 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen. Apelul declarat împotriva sentinței a cărei revizuire s-a cerut, a fost respins prin decizia penală nr. 211 din 29 martie 2001 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Prin decizia penală nr. 3550 din 4 iulie 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de inculpat, a casat hotărârile, a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., text de lege în baza căruia C.A. a fost condamnat la 14 ani închisoare.

Ulterior, prin decizia penală nr. 101 din 7 februarie 2002, pronunțată în dosarul nr. 77/2002, Completul de 9 judecători al Curții Supreme de Justiție a admis recursul în anulare formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a casat decizia penală nr. 3550 din 4 iulie 2001 a secției penale a Curții Supreme de Justiție, în sensul că a respins recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 211 din 29 martie 2001 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, astfel menținându-se sentința de condamnare la 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că motivele invocate de revizuient, respectiv posibilitatea de a propune martori care să declare în favoarea sa și că dosarul i-a fost instrumentat de organele de anchetă „într-o anume direcție”, nu sunt dintre cele prevăzute imperativ și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Împotriva sentinței, condamnatul a declarat apel, cale de atac motivată, de asemenea, pe dorința de a indica doi martori care au fost prezenți la locul săvârșirii faptei, sens în care a solicitat rejudecarea cauzei de către instanța de fond competentă. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 374 din 17 mai 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient.

Nemulțumit și de hotărârea pronunțată de instanța de apel, condamnatul revizuient, în termenul legal, a declarat recurs, motivat pe considerentele că nu au fost cunoscute, de prima instanță, probele și dovezile care-i pot dovedi nevinovăția și i s-au încălcat mai multe drepturi de apărare. Recursul declarat nu este fondat. Analizând, prin prisma dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., motivele invocate, se reține că ele nu se regăsesc printre cele prevăzute de textul menționat. Astfel, art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prevede că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei. Alin. (2) al articolului prevede că este motiv de revizuire cazul menționat, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii .. de condamnare.

Raportând cererii de revizuire de față aceste texte procedural penale, se reține că prin solicitările condamnatului nu se tinde să se dovedească fapte sau împrejurări noi, ci deja cunoscute și verificate de instanțe. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de condamnatul revizuient nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 374 din 17 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 lei noi (800.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 20 lei noi (200.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iulie 2005.