ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4499/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 44

din 24 martie 2005, Tribunalul Călărași a respins cererea de revizuire

formulată de condamnatul C.A., privind sentința penală nr. 3 din 18 ianuarie

2001 a aceleiași instanțe, pronunțată în dosarul nr. 2873/2000, hotărâre prin

care i s-a aplicat pedeapsa de 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174,

raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

Apelul declarat împotriva

sentinței a cărei revizuire s-a cerut, a fost respins prin decizia penală nr. 211

din 29 martie 2001 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Prin decizia penală nr. 3550

din 4 iulie 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis recursul

declarat de inculpat, a casat hotărârile, a schimbat încadrarea juridică a

faptei în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută

de art. 183 C. pen., text de lege în baza căruia C.A. a fost condamnat la 14

ani închisoare.

Ulterior, prin decizia

penală nr. 101 din 7 februarie 2002, pronunțată în dosarul nr. 77/2002,

Completul de 9 judecători al Curții Supreme de Justiție a admis recursul în

anulare formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, a casat decizia penală nr. 3550 din 4 iulie 2001 a secției

penale a Curții Supreme de Justiție, în sensul că a respins recursul declarat

împotriva deciziei penale nr. 211 din 29 martie 2001 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, astfel menținându-se sentința de condamnare la

18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că motivele invocate de revizuient, respectiv posibilitatea

de a propune martori care să declare în favoarea sa și că dosarul i-a fost

instrumentat de organele de anchetă „într-o anume direcție”, nu sunt dintre

cele prevăzute imperativ și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Împotriva sentinței,

condamnatul a declarat apel, cale de atac motivată, de asemenea, pe dorința de

a indica doi martori care au fost prezenți la locul săvârșirii faptei, sens în

care a solicitat rejudecarea cauzei de către instanța de fond competentă.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 374 din 17 mai 2005, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată de instanța de apel, condamnatul revizuient, în termenul legal, a

declarat recurs, motivat pe considerentele că nu au fost cunoscute, de prima

instanță, probele și dovezile care-i pot dovedi nevinovăția și i s-au încălcat

mai multe drepturi de apărare.

Recursul declarat nu este

fondat.

Analizând, prin prisma

dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., motivele invocate, se reține că ele nu se

regăsesc printre cele prevăzute de textul menționat.

Astfel, art. 394 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., prevede că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării

cauzei.

Alin. (2) al articolului

prevede că este motiv de revizuire cazul menționat, dacă pe baza faptelor sau

împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii .. de condamnare.

Raportând cererii de

revizuire de față aceste texte procedural penale, se reține că prin

solicitările condamnatului nu se tinde să se dovedească fapte sau împrejurări

noi, ci deja cunoscute și verificate de instanțe.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de condamnatul revizuient nefiind fondat, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi

respins.

Conform art. 192 C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 374 din 17

mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 lei noi (800.000

lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de

20 lei noi (200.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 iulie 2005.