ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2581/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1194 din 16 decembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a dispus respingerea contestației la executare formulată de contestatorul condamnat S.I., ca fiind nefondată. Instanța, pentru a pronunța această hotărâre, a reținut că petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 24 din 15 iunie 1995 a Tribunalului Călărași, la 14 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prin cruzimi, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen. Prin decizia nr. 57/1996 Curtea de Apel București a majorat pedeapsa la 17 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară, decizie rămasă definitivă prin decizia penală nr. 394/1997 a Curții Supreme de Justiție.

Contestatorul a formulat cerere de revizuire a sentinței de condamnare, pronunțată de Tribunalul Călărași susținând că probele administrate nu sunt concludente și nu fac dovada vinovăției sale și că, în mod greșit nu i-au fost aplicate dispozițiile art. 44 alin. (2) C. pen., cerere respinsă ca nefondată. Împotriva sentinței, condamnatul a declarat apel, criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că instanța de fond nu a analizat critica formulată, în condițiile în care din dosarul cauzei rezultă că victima T.F. s-a aflat într-o vădită stare de ebrietate, fiind cunoscut ca o persoană foarte violentă. Prin decizia penală nr. 62 din 13 februarie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat apelul contestatorului.

Împotriva acestei decizii S.I. a declarat recurs, susținând să se reanalizeze întreg probatoriul administrat și să se constate că pedeapsa de 8 ani închisoare este deja suficientă și ca atare se impune punerea sa în libertate. Recursul este nefondat. Din considerentele cererii formulate și motivației contestatorului, aprecierea că sunt indicii care ar conduce la identificarea adevăraților autori ai faptei de omor, ceea ce ar conduce la absolvirea sa de vinovăție, nu poate fi încadrată în nici unul din cele patru cazuri reglementate expres de dispozițiile art. 461 C. proc. pen. Un astfel de motiv poate constitui, eventual, obiectul unui recurs în anulare, în care sens petiționarul să sesizeze procurorul general, pentru a se analiza noile sale susțineri.

Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.I., împotriva deciziei penale nr. 62 din 13 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2003.