ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7028/2005

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 5013 din 8 septembrie 2005, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ț.C. împotriva deciziei penale nr. 330 din 29 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Timpul arestării preventive a fost dedus din pedeapsa aplicată inculpatului de la 27 martie 2004 la 8 septembrie 2005. Recurentul a fost obligat să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare. S-a reținut că, în seara de 25 martie 2004, în loc public, inculpatul a aplicat, timp de mai multe minute, numeroase lovituri de bici lui G.E., în vârstă de 71 de ani, pe care de asemenea a lovit-o cu picioarele și a trântit-o cu capul de pământ, toate aceste acte de violență ducând la decesul victimei.

Tribunalul Călărași, prin sentința penală nr. 129 pronunțată la 11 noiembrie 2004, a dispus condamnarea inculpatului Ț.C., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. i) și art. 176 C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., la pedeapsa de 20 ani închisoare. Prin aceeași sentință inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa complimentară a interzicerii pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., precum și dispozițiile art. 67 C. pen., în sensul degradării sale militare.

Totodată instanța: - a menținut starea de arest a inculpatului; - a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive executate de la 27 martie 2004 și până la data pronunțării sentinței; - a dispus confiscarea conform art. 118 lit. b) C. pen., a unui bici folosit la săvârșirea infracțiunii și - l-a obligat pe inculpat la plata unor despăgubiri morale în valoare de 30.000.000 lei vechi și a unor daune morale, în cuantum de 50.000.000 lei vechi către partea civilă C.M., precum și la plata către stat a cheltuielilor judiciare în valoare de 3.000.000 lei vechi. Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 330 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la 29 aprilie 2005, în dosarul nr. 29/2005.

Măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută și s-a dedus prevenția acestuia începând din data de 27 martie 2004 la zi, a fost obligat inculpatul la 1.000.000 lei (vechi) cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, iar în motivarea recursului a afirmat că în cauză își găsesc aplicarea prevederile art. 385 9 pct. 17, 17 1 , 18 și 19 C. proc. pen., solicitând instanței următoarele: - să rețină greșita încadrare juridică a faptei, greșita aplicare a legii, excesul de putere și eroarea gravă de fapt imputabilă instanței de fond și celei de apel; - completarea probatoriilor administrate; - refacerea urmăririi penale. Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că recursul este nefondat, materialul probator administrat în cauză îl indică pe inculpat drept autorul infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) și art. 176 C. pen., săvârșite asupra victimei G.E.

și că nu sunt incidente nici una dintre prevederile art. 385 9 C. proc. pen. Împotriva deciziei penale definitive nr. 5013 din 8 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, condamnatul Ț.C. a formulat contestație în anulare, la data de 21 septembrie 2005, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat. Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare, cercetând asupra termenului prevăzut de lege de introducere a acestei căi extraordinare de atac, asupra motivelor pe care se sprijină contestația și a dovezilor depuse ori invocate.

Contestația în anulare se poate face, potrivit art. 386 C. proc. pen., în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecată cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. f) – i), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

În funcție de motivul arătat, termenul de introducere a contestației este de 10 zile de la începerea executării în cazurile prevăzute de art. 386 lit. d) C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că motivele invocate de condamnatul Ț.C. nu sunt prevăzute printre cele expres și limitativ stabilite de art. 386 C. proc. pen. În aceste condiții, Curtea constată că cererea de contestație nu este admisibilă, ea fiind inaptă de a produce efecte juridice și urmează a fi respinsă ca atare. Condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând și dispozițiile art. 386 – art. 331 C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul Ț.C. împotriva deciziei penale nr. 5013 din 8 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 80 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2005.