ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1542/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 126 din 13

noiembrie 2003 a Tribunalului Călărași, pronunțată în dosarul nr. 787/2003,

inculpatul P.D. la pedeapsa de 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și a fost computată arestarea preventivă de la data de 31 iulie

2003 la zi.

S-a făcut aplicarea art. 67 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată

N.V.O. nu se constituie parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut, pe baza probelor administrate că, inculpatul la data de 30 iunie 2003,

aflându-se în stare de ebrietate, i-a aplicat numeroase lovituri, la

întâmplare, peste tot corpul, numitei N.G., provocându-i multiple și grave

leziuni traumatice soldate cu decesul.

S-a reținut că inculpatul a început

agresiunea în curtea locuinței sale și a continuat pe stradă, în fața casei,

lăsând victima căzută într-un șanț de pe marginea drumului, în prezența mai

multor persoane.

Împotriva acestei sentințe penale,

inculpatul P.D. a declarat apel, pe care nu l-a motivat în scris.

La dezbateri, avocatul din oficiu al

inculpatului a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și în fond,

reducerea pedepsei care este prea mare în raport cu atitudinea sinceră a

inculpatului.

Prin decizia nr. 26/ A din 20

ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și a dedus arestarea preventivă de la 31 iulie 2003 la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare.

Curtea de apel a apreciat că la

individualizarea pedepsei au fost avute în vedere pericolul social sporit al

infracțiunii săvârșite și persoana inculpatului, astfel încât pedeapsa

stabilită este judicioasă.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul care, în primul rând a susținut că instanțele au făcut o încadrare

juridică greșită, fapta comisă fiind cea de lovituri cauzatoare de moarte,

prevăzută de art. 183 C. pen., iar în al doilea rând, la individualizarea

pedepsei nu s-au avut în vedere circumstanțele personale.

Curtea, verificând hotărârea atacată

pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

În ceea ce privește primul motiv de

casare invocat de recurent, prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc.

pen., greșita încadrare juridică, Curtea consideră că este neîntemeiat,

instanța reținând în raport de situația de fapt existentă o încadrare juridică

corectă, în sensul că și sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul

laturii subiective sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

omor calificat în forma prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175

lit. i) C. pen.

Referitor la al doilea motiv de

casare invocat de recurent, prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., greșita individualizare a pedepsei, Curtea consideră că este întemeiat.

La stabilirea și aplicarea pedepsei,

instanța trebuia să aibă în vedere gradul de pericol social al infracțiunii

comise, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Sub aspectul circumstanțelor

personale este de observat că inculpatul este tânăr, nu are antecedente penale,

a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului, a recunoscut și

regretat fapta comisă și a avut o comportare bună până la data comiterii

infracțiunii.

Având în vedere această situație,

Curtea apreciază că motivul de recurs invocat de recurent este întemeiat,

astfel că urmează ca în conformitate cu art. 385

15

pct. 2 lit. c) C.

proc. pen., să admită recursul declarat, să caseze decizia nr. 26/ A din 20

ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și sentința

penală nr. 126 din 13 noiembrie 2003 a Tribunalului Călărași și să reducă

pedeapsa aplicată în raport de criteriile de individualizare menționate mai

sus.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor.

Se va deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 26/ A din 20 ianuarie 2004 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează decizia penală

sus-menționată și sentința penală nr. 126 din 13 noiembrie 2003 a Tribunalului

Călărași, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate pe care o

reduce de la 20 ani închisoare la 17 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Deduce din pedeapsă timpul arestării

preventive a inculpatului de la 31 iulie 2003 la 19 martie 2004.

Onorariul în sumă de 400.000 lei

pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 martie 2004.