ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1746/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 158 din 8 octombrie 2002 a Tribunalului Teleorman, în baza art. 174 raportat la art. 175 lit. i) și art. 176 lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M.A. la 20 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 307 din 22 mai 2001 a Judecătoriei Alexandria, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 22 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.

și 5 ani, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile B.A. 5.000.000 lei despăgubiri civile materiale și 10.000.000 lei, daune morale. A respins, ca nefondată, cererea formulată de partea civilă B.A., privind obligarea inculpatului la câte-o prestație periodică, în favoarea minorilor H.S.I. și H.M.C. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a computat prevenția, de la 25 aprilie 2002, la zi. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare cuvenite statului, din care 300.000 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în data de 24 aprilie 2002, inculpatul a consumat împreună cu victima B.C.

băuturi alcoolice. În jurul orelor 23,00, trecând prin apropierea imobilului victimei, a fost lovit de victimă, care, i-a cauzat leziuni superficiale, în zona feței. Deși avea posibilitatea să părăsească zona și să evite conflictul, inculpatul a îmbrâncit victima care s-a dezechilibrat. Apoi, inculpatul a rupt dintr-un gard un ștachete și l-a lovit cu obiectul respectiv până acesta s-a deteriorat. În continuare, inculpatul, a lovit victima cu pumnii, cu intensitate sporită, situație în care stropii de sânge s-au dispersat pe suprafața dintre temelia și streașina locuinței victimei. La scurt timp, victima i-a cerut inculpatului să o transporte în locuință. Inculpatul a mers la domiciliul martorelor P.D.

și S.M. cărora le-a solicitat să anunțe salvarea și, ulterior, a mers la postul de poliție pentru a relata cele întâmplate. Deși victima a fost transportată în aceeași noapte la spital, a decedat datorită violențelor la care a fost supusă. Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 778 din 3 decembrie 2002. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, fără a-l motiva în scris, motivele urmând a le arăta în instanță. În ședința publică de astăzi 4 aprilie 2003, inculpatul, prin apărător și, personal, cu ocazia ultimului cuvânt, a criticat hotărârea pentru netemeinicie, susținând că pedeapsa aplicată este prea aspră, în neconcordanță, cu atitudinea sa, de după comiterea infracțiunii.

Că, ar fi trebuit să se țină seama de faptul că a intervenit pentru acordarea ajutorului medical victimei și că, în permanență, a manifestat o atitudine de regret, a celor întâmplate. Recursul este nefondat. Pedeapsa stabilită, ca și cea aplicată, contrar, susținerilor inculpatului, este bine individualizată, corespunzând gradului de pericol social, cu care a fost comisă, stăruinței cu care inculpatul a lovit, chiar, unei anumite ferocități, manifestate în comiterea ei, dar și persoanei inculpatului, care nu este în fața primei încălcări a legii penale, fiind recidivist, în raport de pedeapsa de 2 ani, cu suspendarea condiționată a executării, suspendare ce, a trebuit să fie revocată, tocmai datorită faptului că inculpatul a comis infracțiunea din această cauză, în pofida încrederii ce-i fusese acordată de instanță și a obligațiilor ce rezultau din suspendarea condiționată a executării pedepsei.

De altfel, instanța, pe lângă criteriile arătate, a ținut seama în stabilirea și aplicarea pedepsei și de atitudinea procesuală, ulterioară, comiterii faptei, de către inculpat, numai așa explicându-se pedeapsa aplicată, orientată spre mediu. În raport cu cele arătate, recursul declarat de către inculpatul P.M.A., apărând ca nefondat, va trebui privit și respins, ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținându-se, astfel, hotărârea atacată. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.A. împotriva deciziei penale nr. 778 din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 aprilie 2002, la 4 aprilie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2003.