ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4717/2004

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 2286 din 28

aprilie 2004, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr.

556 din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Timpul arestării preventive a fost

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului de la 26 decembrie 2001 la 28 aprilie

2004.

Recurentul a fost obligat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, onorariul

apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că, la data de 25

decembrie 2002, împreună cu alte două persoane, inculpatul B.C. l-a lovit cu

cuțitul pe P.T.I., cauzându-i decesul.

Tribunalul Dâmbovița, prin sentința

penală nr. 449 din 13 octombrie 2003, a dispus condamnarea inculpatului B.C.,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174,

art. 175 și art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C.

pen. și art. 37 lit. a) și b) C. pen., la pedeapsa de 25 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă

de 5 ani. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat restul de pedeapsă de 401 zile

din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 147/1999 a Judecătoriei Pucioasa și în baza art. 39 C. pen., s-a

dispus contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 5

ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Starea de arest a inculpatului a

fost menținută, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și

arestării preventive de la 26 decembrie 2001, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.000.000 lei, precum și la plata

cheltuielilor de judecată către partea civilă în același cuantum.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 556

din 15 decembrie 2003.

Măsura arestării preventive a

inculpatului a fost prelungită cu 30 zile, de la 15 decembrie 2003 până la 13

ianuarie 2004.

Perioada arestării preventive a fost

dedusă la zi, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost

obligat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 400.000 lei, fiind avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, solicitând achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11

pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar,

completarea probatoriilor administrate.

Înalta Curte de Casație și Justiție

a constatat că recursul este nefondat, materialul probator administrat în cauză

indicându-l fără dubiu, pe inculpat drept autor al infracțiunii de omor

deosebit de grav săvârșită asupra victimei P.T.I.

Împotriva deciziei penale definitive

nr. 2286 din 28 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

condamnatul B.C. a formulat contestație în anulare la data de 14 mai 2004,

susținând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost

condamnat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

în conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen.,

a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare,

cercetând asupra termenului prevăzut de lege de introducere a acestei căi

extraordinare de atac, asupra motivului pe care se sprijină contestația și a

dovezilor depuse ori invocate.

Contestația în anulare se poate

face, potrivit art. 386 C. proc. pen., în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții

pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute

de art. 10 lit. e) – i), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

În funcție de motivul arătat,

termenul de introducere a contestației este de 10 zile de la începerea

executării în cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) – c) C. proc. pen. și

nelimitat în cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că motivul invocat de condamnatul B.C., acela al constatării

nevinovăției sale, nu este prevăzut printre cele expres și limitativ stabilite

de articolul 386 C. proc. pen.

Condamnatul nu a respectat nici

dispozițiile legale ale articolului 388 C. proc. pen., privind termenul de

formulare a contestației în anulare.

În aceste condiții, Curtea constată

că cererea de contestație este inadmisibilă, ea fiind inaptă de a produce

efecte juridice și urmează a fi respinsă ca atare.

Condamnatul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, fiind

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 386 – art.

391 C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă

contestația în anulare formulată de condamnatul B.C. împotriva deciziei penale

nr. 2286 din 28 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Obligă pe condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de

200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 septembrie 2004.