ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1230/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 636 din 7

noiembrie 2003 a Tribunalului Constanța, a fost condamnat inculpatul B.A., în

baza art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174, art. 175 lit. c)

și art. 176 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit. b) C. pen.,

la 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsă arestarea preventivă de la 18 mai 2002 la zi și prelungirea măsurii

arestării preventive.

Inculpatul a fost obligat să

plătească sumele de 30.000.000 lei daune morale părții civile G.O., câte

5.000.000 lei daune materiale și câte 5.000.000 lei daune morale părților

civile A.D. și G.I. și 10 milioane despăgubiri civile, cheltuieli de

înmormântare părții civile G.G.

Pentru a hotărâri astfel, instanța a

reținut că la data de 13 mai 2002, în locuința comună din comuna Pantelimon,

jud. Constanța, pe fondul consumului de alcool, inculpatul B.A. a lovit-o cu

pumnii, cu bețe de floarea soarelui sau de la copaci, pe toată suprafața

corpului pe victima B.L., soția sa, cauzându-i leziuni care au condus la deces.

După constatarea morții, inculpatul a îngropat cadavrul soției în spatele

locuinței.

Potrivit raportului de constatare

medico-legală, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se șocului

traumatic, urmare unui politraumatism cu plăgi contuze și excoriate, echimoze

și hematoame multiple, fracturi costale și hemotorax stâng, ruptură renală

stângă, hematom retroperineal stâng.

S-a stabilit în baza expertizei

medico-legale psihiatrice că inculpatul a acționat cu discernământ diminuat, el

prezentând diagnosticul de tulburare organică de personalitate de tip impulsiv,

postraumatic cranio-cerebral operat.

Față de împrejurarea că inculpatul a

fost anterior condamnat la 20 ani închisoare prin sentința penală nr. 55 din 7

mai 1987 a Tribunalului Constanța pentru un alt omor săvârșit prin cruzimi

asupra primei soții, fapta prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c), raportat

la art. 176 lit. a) C. pen., pedeapsa fiind redusă la jumătate conform art. 2

din Decretul nr. 11/1988 și executată de la 28 octombrie 1986 la 9 decembrie

2002, instanța a reținut agravanta prevăzută de art. 176 lit. c) C. pen. și

starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Deoarece agravanta prevăzută de art.

78 lit. b) C. pen., respectiv săvârșirea infracțiunii prin acte de violență

asupra membrilor familiei, se regăsește în dispozițiile art. 178 lit. c) C.

pen., instanța a considerat că în cauză sunt incidente numai aceste prevederi

din partea specială a codului penal.

Situația de fapt și vinovăția au

fost stabilite în baza procesului verbal de constatare întocmit de organele de

urmărire penală, a expertizelor medico-legale arătate, a declarațiilor

martorilor G.I., G.G., G.N., S.G., M.I., M.M., M.V., C.D. și A.I., probe

coroborate cu declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Constanța, secția

penală, prin decizia penală nr. 390 din 12 decembrie 2003, a respins apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de inculpat,

considerând nefondate solicitările parchetului de aplicare a pedepsei

detențiunii pe viață și inculpatului de reducere a pedepsei închisorii.

Astfel, instanța de control judiciar

a apreciat că față de pericolul social al faptei, de împrejurările săvârșirii

ei, și de starea de recidivă în care se află inculpatul, pedeapsa principală de

25 ani închisoare a fost individualizată cu respectarea criteriilor prevăzute

de art. 72 C. pen. și răspunde cerințelor art. 52 din același cod, neexistând

motive de reconsiderare a acestei sancțiuni.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul B.A., care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea

severă și a solicitat reducerea ei.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că instanțele, reținând în mod corect, în baza materialului probator

al cauzei, vinovăția inculpatului B.A. în săvârșirea la data de 13 mai 2002 a

infracțiunii de omor deosebit de grav asupra soției sale B.L., faptă prevăzută

de art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen., au aplicat acestuia pedeapsa principală de 25 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii pe 5 ani a drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

La individualizarea acestei pedepsei

au fost avute în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social deosebit de

grav și împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și persoana inculpatului

care anterior a mai săvârșit un omor (asupra primei soții) și se află în starea

de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Mai este de menționat că instanțele

reținând că inculpatul a acționat cu discernământ, cum s-a stabilit prin

expertiza medico-legală psihiatrică nu au ales detențiunea pe viață ci pedeapsa

închisorii pe durata maximă de 25 ani, prevăzută de lege.

Această pedeapsă este de natură a

asigura, potrivit art. 52 C. pen., constrângerea inculpatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Fiind respectate dispozițiile legale

arătate și neexistând temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei

principale aplicate, critica din recursul inculpatului, în sensul greșitei

individualizări a pedepsei nu poate fi primită.

Întrucât motivul de recurs invocat

este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența

unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) din același cod, urmează

a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.A., cu obligarea

acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsă timpul

arestării preventive de la 18 mai 2002 la 3 martie 2004 și se va stabili ca

onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 390/ P din 12

decembrie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 18 mai 2002 la 3 martie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

martie 2004.