ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1230/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 636 din 7 noiembrie 2003 a Tribunalului Constanța, a fost condamnat inculpatul B.A., în baza art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit. b) C. pen., la 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 18 mai 2002 la zi și prelungirea măsurii arestării preventive.

Inculpatul a fost obligat să plătească sumele de 30.000.000 lei daune morale părții civile G.O., câte 5.000.000 lei daune materiale și câte 5.000.000 lei daune morale părților civile A.D. și G.I. și 10 milioane despăgubiri civile, cheltuieli de înmormântare părții civile G.G. Pentru a hotărâri astfel, instanța a reținut că la data de 13 mai 2002, în locuința comună din comuna Pantelimon, jud. Constanța, pe fondul consumului de alcool, inculpatul B.A. a lovit-o cu pumnii, cu bețe de floarea soarelui sau de la copaci, pe toată suprafața corpului pe victima B.L., soția sa, cauzându-i leziuni care au condus la deces. După constatarea morții, inculpatul a îngropat cadavrul soției în spatele locuinței.

Potrivit raportului de constatare medico-legală, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se șocului traumatic, urmare unui politraumatism cu plăgi contuze și excoriate, echimoze și hematoame multiple, fracturi costale și hemotorax stâng, ruptură renală stângă, hematom retroperineal stâng. S-a stabilit în baza expertizei medico-legale psihiatrice că inculpatul a acționat cu discernământ diminuat, el prezentând diagnosticul de tulburare organică de personalitate de tip impulsiv, postraumatic cranio-cerebral operat.

Față de împrejurarea că inculpatul a fost anterior condamnat la 20 ani închisoare prin sentința penală nr. 55 din 7 mai 1987 a Tribunalului Constanța pentru un alt omor săvârșit prin cruzimi asupra primei soții, fapta prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c), raportat la art. 176 lit. a) C. pen., pedeapsa fiind redusă la jumătate conform art. 2 din Decretul nr. 11/1988 și executată de la 28 octombrie 1986 la 9 decembrie 2002, instanța a reținut agravanta prevăzută de art. 176 lit. c) C. pen. și starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. Deoarece agravanta prevăzută de art. 78 lit. b) C. pen., respectiv săvârșirea infracțiunii prin acte de violență asupra membrilor familiei, se regăsește în dispozițiile art. 178 lit. c) C. pen., instanța a considerat că în cauză sunt incidente numai aceste prevederi din partea specială a codului penal.

Situația de fapt și vinovăția au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a expertizelor medico-legale arătate, a declarațiilor martorilor G.I., G.G., G.N., S.G., M.I., M.M., M.V., C.D. și A.I., probe coroborate cu declarațiile inculpatului. Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin decizia penală nr. 390 din 12 decembrie 2003, a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de inculpat, considerând nefondate solicitările parchetului de aplicare a pedepsei detențiunii pe viață și inculpatului de reducere a pedepsei închisorii. Astfel, instanța de control judiciar a apreciat că față de pericolul social al faptei, de împrejurările săvârșirii ei, și de starea de recidivă în care se află inculpatul, pedeapsa principală de 25 ani închisoare a fost individualizată cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

și răspunde cerințelor art. 52 din același cod, neexistând motive de reconsiderare a acestei sancțiuni. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul B.A., care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă și a solicitat reducerea ei. Recursul declarat este neîntemeiat. Din examinarea actelor dosarului se constată că instanțele, reținând în mod corect, în baza materialului probator al cauzei, vinovăția inculpatului B.A. în săvârșirea la data de 13 mai 2002 a infracțiunii de omor deosebit de grav asupra soției sale B.L., faptă prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., au aplicat acestuia pedeapsa principală de 25 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

La individualizarea acestei pedepsei au fost avute în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social deosebit de grav și împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și persoana inculpatului care anterior a mai săvârșit un omor (asupra primei soții) și se află în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. Mai este de menționat că instanțele reținând că inculpatul a acționat cu discernământ, cum s-a stabilit prin expertiza medico-legală psihiatrică nu au ales detențiunea pe viață ci pedeapsa închisorii pe durata maximă de 25 ani, prevăzută de lege. Această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., constrângerea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Fiind respectate dispozițiile legale arătate și neexistând temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei principale aplicate, critica din recursul inculpatului, în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită. Întrucât motivul de recurs invocat este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.A., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 18 mai 2002 la 3 martie 2004 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 390/ P din 12 decembrie 2003 a Curții de Apel Constanța. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 18 mai 2002 la 3 martie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2004.