ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3267/2004

Deliberând asupra cauzei penale de

față:

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 666

pronunțată în dosarul penal nr. 898/2000 la data de 19 noiembrie 2003,

Tribunalul Constanța l-a condamnat pe inculpatul M.V. pentru comiterea

infracțiunii de omor, la pedeapsa de 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară, în baza art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen.

și art. 65 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Conform art. 61 C.

pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 425 zile

închisoare, rămase din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 251 din 4 octombrie 1999 a Judecătoriei Buhuși și a contopit acest

rest în pedeapsa de 18 ani închisoare.

S-au aplicat art. 71 – art. 64 C.

pen.

S-a dedus prevenția la zi, de la

data arestării, 4 septembrie 2002.

S-a lua act că partea civilă nu a

solicitat despăgubiri echivalente cu cheltuielile efectuate iar inculpatul a

fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, s-a

reținut în fapt că inculpatul, în noaptea de 31 august spre 1 septembrie 2002,

a agresat-o pe victima M.I., aplicându-i în mod repetat lovituri cu pumnii în

zona feței și a corpului, provocându-i astfel, leziuni care au condus la deces,

datorită contuziei meningo - cerebrale. Mijloacele de probă din care s-a extras

vinovăția inculpatului au fost: procesul verbal de cercetare la fața locului și

planșa foto; raportul de constatare medico – legal nr. 681/2 din 24 septembrie

2002 și planșă foto; declarațiile martorilor: D.V., S.Șt., C.T., C.E., B.I. și

M.C.V. și de inculpat. Atitudinea inculpatului a fost sinceră, parțial și de

regret, el arătând că nu-și amintește dacă l-a lovit, fiind beat, dar l-a

abandonat de frică.

Instanța de fond a constatat

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat.

Curtea de Apel Constanța, secția

penală, prin decizia penală nr. 45/ P pronunțată în dosarul penal nr. 3/P/2004

a respins, ca nefondat, apelul inculpatului și a menținut starea de arest pe

care a dedus-o la zi, recurentul fiind obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

Considerentele au arătat că

încadrarea juridică corespunzătoare este aceea dată, de omor calificat, iar nu

de lăsare fără ajutor, probele respinse nu erau concludente, iar pedeapsa a

fost just individualizată.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal s-a declarat recurs, inculpatul invocând ca motive de critică și casare,

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., respectiv

grava eroare de fapt.

Ca o consecință a admiterii

recursului și casării ambelor hotărâri, inculpatul recurent a solicitat achitarea

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și 10 alin. (1) lit. c) C. pen., nefiind autorul

omorului sau, în subsidiar, restituirea cauzei parchetului, pentru completarea

probatoriului.

Înalta Curte de Casație și Justiție

examinând hotărârea atacată și sentința de condamnare, în raport de critica

formulată și probele administrate, văzând și dispozițiile legale aplicabile în

cauză, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond și apel au reținut

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului. Nu era necesară

administrarea altor probe, așa cum inculpatul a solicitat, deoarece din cele

existente a rezultat fără dubiu ce faptă s-a produs, cine este autorul, pentru

a i se da o încadrare juridică corectă. Inculpatul deseori se certa cu unchiul

său. Amândoi consumau băuturi alcoolice și ultima persoană cu care s-a văzut

decedatul, a fost inculpatul care l-a încuiat și a dat cheia la vecini.

Fapta inculpatului M.V., care în

noaptea de 31 august – 1 septembrie 2002, l-a lovit repetat cu pumnii în zona

feței și a corpului pe unchiul său, producându-i leziuni ce au condus la deces,

datorită contuziei meningo – cerebrale, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat, cum bine a fost încadrată fapta, în dispozițiile

art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen. La individualizarea pedepsei s-a avut în

vedere și că inculpatul nu doar l-a lovit pe unchiul său sub un impuls violent

de moment, datorat beției, dar l-a și sugrumat și a doua zi l-a părăsit, în

starea de muribund în care îl adusese anterior.

Astfel fiind, suplimentarea probelor

nu este necesară, instanțele pronunțându-se corect. Urmează a se respinge ca

nefondat recursul declarat, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce prevenția și inculpatul

recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 45 din 26 februarie

2004 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 4 septembrie 2002 la 15 iunie

2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 iunie 2004.