ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5072/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 276 din 26

februarie 2004, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul M.V. la 2 ani și

19 zile închisoare, pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte,

prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b)

C. pen.

S-a dedus, din pedeapsa aplicată

perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 16 mai 2001

la 3 iunie 2003.

Inculpatul a fost obligat să

plătească suma de 3.603.490 lei despăgubiri civile Spitalului de Urgență

Bagdasar Arsenie București, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în sumă de 3.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, în noaptea de 20 mai 2000, inculpatul M.V. i-a aplicat

lui G.Șt. mai multe lovituri cu pumnii în regiunea feței. În cădere victima s-a

izbit cu capul de un perete aflat în apropiere, suferind un traumatism

cranio-cerebral care, în urma complicațiilor i-a provocat moartea.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 416/ A din 3 iunie 2004, admițând apelul Parchetului

de pe lângă Tribunalul București a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 2

ani și 27 zile și a dedus din aceasta perioada arestării preventive de la 16

mai 2001 la 13 iunie 2003.

Totodată a respins, ca nefondat,

apelul prin care inculpatul cerea să fie achitat, susținând că nu se face

vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Împotriva menționatelor hotărâri,

inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea lor în baza art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. și pe cale de consecință achitarea sa, potrivit art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât

probele administrate nu confirmă vinovăția sa.

Examinând hotărârile atacate, în

raport de motivul de casare invocat în recurs, cât și din oficiu, se constată

că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului,

încadrarea juridică în prevederile art. 183 C. pen., fiind corespunzătoare.

Din probele administrate, raportul

de constatare medico-legală întocmit cu ocazia necropsiei, avizat de Comisia de

Avizare și Control, declarațiile martorilor A.I., L.M., C.R., D.M., L.R., V.I.,

H.M., C.I., M.I., G.N., G.F. și L.A. date în cursul urmăririi penale) care au

fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu, că

în noaptea de 20 mai 2000, inculpatul M.V. i-a aplicat mai multe lovituri cu

palmele și pumnii peste față lui G.Șt., situație în care acesta s-a

dezechilibrat și în cădere s-a izbit cu capul de un perete, suferind un

traumatism cranio-cerebral în urma căruia a decedat după câteva zile.

Susținerile inculpatului, în sensul

că fapta nu a fost comisă de acesta nu pot fi primite, martorii audiați în

cauză confirmând că la data menționată inculpatul a fost prezent la locul

faptei și că i-a aplicat lui G.Șt. mai multe lovituri cu pumnii și cu palmele,

în zona feței, situație în care victima s-a dezechilibrat și în cădere s-a

lovit cu capul de un perete.

Actul medico-legal întocmit în cauză

demonstrează că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat meningitei

purulente consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural de

emisfer stâng, leziunea respectivă putând fi produsă prin lovire activă urmată

de cădere cu impact cranian.

În concluziile aceluiași raport de

constatare se precizează că între leziunile traumatice și deces există legătură

de cauzalitate.

Referitor la pedeapsa aplicată

inculpatului se constată că aceasta este corect individualizată, la stabilirea

ei, cât și a modalității de executare, instanța de fond ținând seama de toate

criteriile prevăzute de art. 72 și art. 56 C. pen.

Întrucât motivele de casare invocate

de inculpat nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă alte motive

din cele prevăzute de art. 385

9

alin. penultim C. proc. pen., care

pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat în cauză

să fie respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu

obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul pentru apărătorul desemnat

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 416 din 3 iunie 2004

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

octombrie 2004.