ÎCCJ, Decizia nr. 295/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 656 din 20 septembrie 2001, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul M.M.G. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări corporale cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. A obligat pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Sfântul Pantelimon București suma de 1.075.260 cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitului. A constatat că partea civilă D.R. nu are pretenții civile în cauză. A obligat pe inculpat să plătească minorilor B.M. și M.B. câte 300.000 lei lunar, către fiecare, de la data de 14 octombrie 2000 și până la majoratul acestora.

A obligat pe inculpat la plata sumei de 3.300.000 lei către numitul B.A., prestații periodice pentru perioada 14 octombrie 2000 – 25 august 2001. S-a reținut că în noaptea de 13 octombrie 2001, în jurul orelor 1,00, inculpatul M.M.G., aflat în stare de ebrietate, s-a întâlnit în fața imobilului în care locuia cu martorul P.S., cu care a urcat în ascensor, până la etajul 7. Aici, cei doi s-au oprit, ocazie cu care au auzit un zgomot care venea dinspre etajul 8. Împreună au hotărât să urce la etaj, pentru a stabili sursa zgomotului. Ajuns primul la etajul 8 tehnic, inculpatul a constatat că lângă lift se afla un bărbat care mirosea a alcool și avea aspect de persoană fără locuință. Inculpatul M.M.G.

i-a cerut bărbatului respectiv să se ridice și să plece, iar la refuzul acestuia a început să-l lovească cu pumnii și picioarele. Ulterior, inculpatul a târât victima la lift și a coborât-o la parter. Aici, inculpatul a târât victima, de la lift până la scările de la intrare, după care a început din nou să o lovească cu pumnii și picioarele, cerându-i insistent să se ridice și să plece. La un moment dat, martorul P.S. a hotărât să cheme salvarea, motiv pentru care a urcat în locuința sa. În acest timp, inculpatul a luat victima din hol și a târât-o în lateralul blocului, de unde ulterior a fost ridicată de o ambulanță. Victima a fost transportată la Spitalul Sfântul Pantelimon unde, în data de 14 octombrie 2000, ora 6,15 a decedat.

Împotriva hotărârii primei instanțe, inculpatul a declarat apel solicitând reducerea pedepsei în raport de circumstanțele sale reale și personale. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 628 din 20 noiembrie 2001, a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că pedeapsa aplicată corespunde gradului de pericol social ridicat al faptei comise, precum și modalității de executare a acesteia și este de natură a asigura finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. Prin decizia nr. 1526 din 21 martie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a luat act că inculpatul M.M.G. a retras recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de către instanța de apel. Împotriva hotărârilor pronunțate de către instanța de fond și instanța de apel, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc.

pen. S-a susținut că hotărârile instanțelor de fond și apel sunt pronunțate cu încălcarea legii, în mod greșit faptei săvârșite de inculpatul M.M.G. dându-i-se încadrarea juridică prevăzută de art. 183 C. pen. în loc de art. 174, art. 175 lit. d) și i) C. pen. Ținând seama de modul în care inculpatul a acționat, de starea de beție a victimei și de faptul că, urmare agresiunii, aceasta a suferit o hemoragie internă, consecința rupturilor de ficat și a multiplelor fracturi costale bilaterale, leziuni ce au avut legătură directă cu decesul, se impune concluzia că inculpatul a săvârșit fapta cu intenția de a ucide și nu de a produce numai vătămări corporale victimei, a cărei moarte să fi survenit ca un rezultat praeterintenționat, cum greșit a reținut instanța de fond.

În concluzie, instanța trebuia să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul M.M.G. din art. 183 în art. 174 raportat la art. 175 lit. d) și i) C. pen. și să-l condamne pe acesta la o pedeapsă în limitele acestui text de lege. În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea în parte a hotărârilor și rejudecarea cauzei în limitele arătate. Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Este de reținut că infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., nu poate fi săvârșită decât cu intenție, în una din cele două modalități la care se referă art. 19 pct. 2 lit. a) și b) C. pen., în timp ce infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., este săvârșită cu praeterintenție, particularizată prin intenție în ceea ce privește acțiunea de lovire și de culpă cu privire la rezultatul letal produs.

Inculpatul nu contestă starea de fapt reținută. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că în noaptea de 13 octombrie 2000, în jurul orei 1,00, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice și se afla în stare de ebrietate, inculpatul s-a întâlnit în fața imobilului situat în B-dul 1 Decembrie 1918 cu martorul P.S. Cei doi au urcat împreună, cu ascensorul, până la etajul 7, unde s-au oprit, ocazie cu care aceștia au auzit un zgomot care venea dinspre etajul 8 tehnic. De comun acord au hotărât să urce pentru a stabili sursa zgomotului auzit. Inculpatul a ajuns primul și, observând că lângă lift se afla un bărbat care mirosea a alcool, i-a cerut acestuia să plece. La refuzul acestuia din urmă, inculpatul a început să îl lovească cu pumnii și picioarele.

Ulterior, inculpatul a târât victima la lift și a coborât-o la parter, însoțit de martorul P.S., care ținea victima de picioare pentru a nu fi lovită de peretele liftului. La parter, inculpatul a târât victima până la scările de la intrare, după care a început din nou să o lovească cu pumnii și picioarele, cerându-i insistent să se ridice și să plece. În timpul în care victima se mai afla în holul blocului, inculpatul a mai lovit-o, din nou cu pumnii și picioarele. Din procesul verbal încheiat de procuror la data de 14 octombrie 2000, la morga spitalului, rezultă că victima prezenta, printre altele, fractură oase nazale, periorbital bilateral echimoză albastră violacee, echimoză roșie-violacee cu tumefacții locale pe obrazul stâng, excoriații frontal dreapta, tumefacție violacee a ambelor buze, fracturi la nivelul hemitoracelui stâng.

Leziunile traumatice sunt detaliate în raport medico-legal de autopsie. Raportul medico-legal de necropsie concluzionează că moartea victimei a fost violentă. Decesul acesteia s-a datorat hemoragiei interne consecința rupturilor de ficat. Din același raport mai rezultă că sângele recoltat de la cadavru conținea 2,90‰ alcool. Între leziunile traumatice produse prin loviturile aplicate și decesul victimei există legătură directă de cauzalitate. Așadar, din descrierea medico-legală a leziunilor rezultă că loviturile au vizat zone vitale și au fost aplicate cu intensitate mare. Pe de altă parte, inculpatul a reluat agresiunea asupra victimei, lovind-o cu pumnii și picioarele, după coborârea acesteia la parterul blocului, deși a fost atenționată de către martorul P.S.

să înceteze, întrucât victima era plină de sânge și respira cu mare dificultate. Totodată, alcoolemia relevată de același certificat medico-legal, explică lipsa oricărei reacții de apărare a victimei față de agresiunea exercitată de inculpat. Așadar, din datele externe ale faptei comise rezultă cu certitudine că inculpatul a avut reprezentarea suprimării vieții victime, în sensul că a prevăzut și acceptat posibilitatea decesului acesteia, ca urmare a agresiunii. Mai este de reținut că fapta a fost comisă de inculpat pe scara blocului, loc care prin natură și destinație este accesibilă publicului, în sensul dispozițiilor art. 152 lit. a) C. pen., asupra victimei care, dată fiind îmbibația alcoolică constatată, era în neputința de a se apăra, stare de care inculpatul a profitat.

Prin urmare, fapta de ucidere fiind săvârșită cu intenție, în public, profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d), i) C. pen. Ca atare, instanțele trebuiau să constate că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 183 C. pen., că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat și, prin schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată, să îl condamne pe acesta în baza art. 174, art. 175 lit. d), i) C. pen. Așadar, se constată că prin hotărârile atacate „faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică”, ceea ce constituie caz de casare în sensul prevederilor art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen., corespunzând temeiului înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 din același cod, invocat prin recursul în anulare. La individualizarea pedepsei se vor avea în vedere conduita bună a infractorului, înaintea săvârșirii infracțiunii, așa cum rezultă din caracterizarea depusă de apărător la dosarul cauzei, precum și comportarea sinceră a acestuia în cursul procesului. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul în anulare, va casa hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică a faptei și, în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. a) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 565 din 20 septembrie 2001 a Tribunalului București și deciziei penale nr. 628 din 20 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, privind pe inculpatul M.M.G. Casează hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d), i) C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. a) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpatul M.M.G. la 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului menționat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 3 ani. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.M.G. durata arestării preventive de la 20 octombrie 2000 până la 6 octombrie 2003. Pronunțată în ședință publică azi, 6 octombrie 2003.