ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5358/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1531 din 29

octombrie 2001, Judecătoria sectorului 6 București a dispus condamnarea

inculpatului M.N.C. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și

e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 75 lit. c) și art. 76 lit. b) C.

pen., coroborat cu art. 80 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 9 august 2000

la 15 septembrie 2000.

Prin aceeași hotărâre a mai fost

condamnat inculpatul C.G. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea

complicității la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat art.

211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm., art. 74 lit.

c) și art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 81 și art. 110 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de

încercare de un an și 9 luni.

S-a dedus prevenția de la 9 august

2000 la 26 octombrie 2000, iar în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Au fost obligați inculpații, în

solidar, inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente, la

plata către partea civilă R.T.C., la 5.000.000 lei daune morale.

Au fost obligați inculpații

(inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente) la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 9 august 2000, în jurul

orelor 14,45, inculpații M.N.C. și C.G., după ce au consumat băuturi alcoolice

la Complexul Comercial A., le-au văzut pe partea vătămată R.T.C. și martora

C.R. plimbându-se pe stradă. După o înțelegere prealabilă, cei doi au luat

hotărârea infracțională de a sustrage telefonul mobil al părții vătămate, pe

care aceasta îl avea, scop în care au început să o urmărească.

După ce partea vătămată a ajuns în

scara blocului în care locuia și în timp ce aștepta liftul, inculpatul s-a

apropiat de ea, a lovit-o cu pumnul în zona abdominală, apoi a apucat-o de păr

și i-a smuls telefonul celular, timp în care inculpatul C.G. asigura paza

locului. M.C.R. a început să țipe, iar inculpații au luat-o la fugă înspre

ieșirea din scară.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul M.N.C., criticând-o sub aspectul modalității de

executare a pedepsei, în sensul aplicării dispozițiilor art. 86

7

C.

pen., privind executarea pedepsei la locul de muncă.

Prin decizia penală nr. 1882/ A din

22 noiembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul M.N.C. solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și aplicarea dispozițiilor art. 86

7

C. pen., privind

executarea pedepsei la locul de muncă.

Prin decizia penală nr. 219 din 11

februarie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis recursul

declarat de inculpatul M.N.C.

S-a dispus casarea parțială a

hotărârilor atacate și rejudecând în fond, în baza art. 86

7

C. pen.,

executarea pedepsei la locul de muncă la SC I.C. S.R.L.

Inculpatului i-au fost puse în

vedere dispozițiile art. 86

10

C. pen.

Au fost înlăturate aplicarea

prevederilor art. 71 și art. 64 C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Considerând că hotărârea instanței

de recurs este contrară legii, împotriva acesteia, în baza art. 409 și art. 410

partea I pct. 7

1

teza I C. proc. pen., procurorul general a declarat

recurs în anulare, criticând-o, în sensul că s-a dispus executarea pedepsei la

locul de muncă contrar prevederilor art. 86

7

C. pen.

Recursul în anulare este fondat

pentru considerentele ce urmează:

Conform art. 211 alin. (2) C. pen., în vigoare la

data săvârșirii faptei, infracțiunea de tâlhărie săvârșită în loc public ori de

două sau mau multe persoane împreună se pedepsește cu pedeapsa închisorii

cuprinsă între 5 și 20 de ani.

Pe de altă parte, potrivit art. 86

7

C. pen., executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă printre altele,

în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa

închisorii mai mare de 12 ani.

Prin legea nr. 456 din 18 iulie

2001, limita pedepsei de la care nu poate fi dispusă executarea pedepsei la

locul de muncă a fost majorată la 15 ani.

Cum inculpatul M.N.C. a fost

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie asupra părții vătămate

R.T.C., în mod greșit instanța de recurs a dispus ca acesta să execute pedeapsa

aplicată de 3 ani și 6 luni închisoare, la locul de muncă, contrar dispozițiilor

art. 86

7

C. pen.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 414

1

, raportat la art. 385

15

pct. 2 lit. d)

C. proc. pen., urmează ca recursul în anulare să fie admis.

Se va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.N.C. împotriva deciziei penale nr. 1882/ A

din 22 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală.

Inculpatul urmează să execute

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Cum din adresa nr. 894.003 din 4

octombrie 2004, emisă de D.G.P.M. București sector 2 Poliție secția 8 Poliție

și atașată la dosarul cauzei de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție rezultă că inculpatul M.N.C. a început la data de 17 februarie 2003

executarea prin muncă a pedepsei în baza Mandatului nr. 3726 din 19 februarie

2003 emis de Judecătoria sectorului 6 București, la S.C. I.C. S.R.L. București,

unde își desfășura activitatea în calitate de muncitor, inclusiv la data

emiterii adresei.

Așadar, urmează să se constate că

inculpatul a executat în arest preventiv perioada de la 9 august 2000 la 15

septembrie 2000, precum și prin muncă de la 17 februarie 2003 la 5 octombrie

2004.

Se va anula vechiul mandat de

executare și se va emite un nou mandat de executare în baza prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei penale nr. 219 din 11 februarie 2003 a Curții de Apel

București, secția I penală, privind pe inculpatul M.N.C.

Casează decizia atacată și

rejudecând:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.N.C. împotriva deciziei penale nr. 1882/ A din 22

noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală.

Inculpatul are de executat 3 ani și

6 luni închisoare în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Constată că acesta a executat în

arest preventiv perioada de la 9 august 2000 la 15 septembrie 2000, precum și

prin muncă de la 17 februarie 2003 la 5 octombrie 2004, timp ce se deduce din

pedeapsa aplicată.

Anulează vechiul mandat de executare

și se va emite un nou mandat de executare în baza prezentei hotărâri.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 20

octombrie 2004.