ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4626/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 236/ F din 25 februarie 2005 a Tribunalului București, în baza art. 101 lit. c) și art. 104 C. pen., s-a dispus internarea inculpaților minori S.R.M. și A.G.I. într-un centru de reeducare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. Prin aceeași sentință, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 109 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.B.C. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului A.B.C. prin sentința penală nr. 1174 din 17 iulie 2002 a Judecătoriei Buftea și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani. S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A.B.C. reținerea de la 22 aprilie 2002 la 23 aprilie 2002. S-a constatat că inculpații S.R.M. și A.B.C. sunt arestați în altă cauză. S-a constatat parțial acoperit prin recuperare prejudiciul cauzat părții vătămate J.W.H.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., au fost obligați în solidar cei trei inculpați iar inculpații A.B.C. și A.G.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente A.G. și inculpatul S.R.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente G.C. la plata sumei de 4.000.000 lei cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă J.W.H. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul S.R.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente G.C. și inculpatul A.B.C. și A.G.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente A.G. la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat din oficiu în sumă de câte 400.000 lei au fost avansați din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut ca situație de fapt, că la data de 11 octombrie 2003, inculpații minori S.R.M., A.B.C. și A.G.I., împreună cu numitul E.N.G. (persoană nedepistată pentru care s-a dispus disjungerea cauzei) l-au urmărit pe partea vătămată J.W.H. (pe care îl cunoșteau din vedere) pe str. Fabrica de Glucoză București până la liftul blocului unde acesta locuia. În timp ce numitul E. a rămas la ușa liftului pentru a asigura paza, cei trei inculpați au intrat în lift după partea vătămată. În timp ce inculpatul A.B.C. a imobilizat-o pe partea vătămată, persoană în vârstă de 90 de ani, ținând-o de mâini, inculpatul S.R. a deposedat-o de geanta de umăr în care se aflau acte, iar inculpatul A.B.C., de telefonul mobil.

După ce au sustras bunurile, cei trei inculpați au fugit în curtea Fabricii de C., situată în spatele blocului unde locuiește partea vătămată și întrucât geanta conținea numai acte au aruncat-o pe acoperișul unui garaj de unde a fost ridicată de organele de poliție, urmare a indicării locului de către inculpați și restituită părții vătămate. Telefonul mobil sustras de la partea vătămată a fost vândut în aceeași zi martorului C.B. care, la rândul lui l-a vândut martorului M.C.V., iar acesta l-a vândut unei persoane necunoscute la Piața Obor. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.000.000 lei contravaloarea telefonului mobil sustras și nerestituit.

Inculpații au recunoscut săvârșirea faptei, au condus în teren organele de poliție, indicând locul unde au aruncat geanta părții vătămate, care a fost găsită și restituită, toate acestea coroborându-se cu declarațiile părții vătămate, declarațiile martorului-cumpărător de bună-credință a telefonului mobil sustras de la partea vătămată, C.B., cu procesele-verbale de recunoaștere din grup a inculpaților de către partea vătămată și cu procesele-verbale de conducere în teren. Din anchetele sociale efectuate la domiciliile celor trei inculpați a rezultat că inculpatul S.R.M. a terminat 4 clase după care a abandonat cursurile școlare, vagabondează și fură, nu are antecedente penale; inculpatul A.G.I.

a abandonat școala în clasa a VI-a, nu are antecedente penale și nu a mai fost cercetat penal, iar inculpatul A.B.C. a mai fost cercetat penal și condamnat, așa cum rezultă din fișa de cazier la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare cu suspendare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat. Cei trei inculpați au discernământul păstrat. Instanța de fond a apreciat pentru inculpații minori S.R.M. și A.G.I. că pentru fapta săvârșită, reeducarea acestora poate avea loc prin luarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, conform art. 101 lit. c) și art. 104 C. pen., în cadrul căruia inculpații vor continua școala pe care au abandonat-o.

În ceea ce privește inculpatul minor A.B.C., întrucât a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de același gen (furt calificat) la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea condiționată a executării, tribunalul a apreciat că avertismentul dat anterior nu a fost suficient reeducării sale și în consecință l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea cu executarea acesteia în regim de detenție. Întrucât infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită înlăuntrul termenului de încercare, în baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1174 din 17 iulie 2002 a Judecătoriei Buftea și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa ce va fi aplicată în prezenta cauză.

În considerentele sentinței, prima instanță a mai făcut referiri la latura civilă a cauzei, în sensul că s-a luat act că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost parțial acoperit prin restituire și întrucât aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.000.000 lei, cei trei inculpați au fost obligați în solidar și fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente A.G. și G.C. la plata acestei sume către partea civilă, cu titlul de despăgubiri civile, precum și la celelalte prevederi legale corespunzătoare măsurilor dispuse. Împotriva acestei soluții au formulat apel inculpații S.R.M. și A.B.C., criticând soluția, ca nefondată sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate.

Prin decizia penală nr. 285/ A din 11 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori de familie, pronunțată în dosarul nr. 1098/M/2005, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații S.R.M. și A.B.C. împotriva sentinței penale nr. 236 din 25 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 5984/2004. S-a constatat că inculpații sunt arestați în altă cauză. Au fost obligați inculpații fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente la câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000 lei onorariul avocatului din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că sentința este temeinică și legală, arătând că prima instanță a reținut în mod complet situația de fapt, căreia i-a stabilit o corectă încadrare juridică, în conformitate cu probele administrate în cauză.

În raport cu gravitatea infracțiunilor săvârșite, modul concret în care au fost comise faptele, vârsta părții vătămate (90 de ani), circumstanțele personale ale inculpaților care au recunoscut fapta și au colaborat cu organele de poliție, precum și cu împrejurarea că A.B.C. și S.R.M. sunt cunoscuți cu antecedente penale, instanța de apel a constatat că prima instanță a individualizat judicios sancțiunile aplicate, dând relevanță criteriilor stabilite în art. 72 C. pen. și urmărind realizarea scopului înscris în art. 52 C. pen., încât motivul de apel relativ la reindividualizare este fondat. De asemenea, prima instanță de control judiciar a mai constatat că instanța de fond a soluționat în mod corect latura civilă a cauzei.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri nemotivate inculpații minori S.R.M. și A.B.C. Apărătorul inculpaților, în concluziile orale, în dezbateri, în ceea cel privește pe S.R.M. a solicitat admiterea recursului și aplicarea unei măsuri educative, respectiv aceea prevăzută de art. 101 lit. b) C. pen., întrucât acesta era minor la data săvârșirii faptei, iar referitor la recursul inculpatului A.B.C. a pus concluzii de admitere, casarea hotărârilor și pe fond reducerea pedepsei, considerând-o prea severă, invocând prevederile art. 385 9 pct. 14. Examinând recursurile declarate de inculpații minori S.R.M. și A.B.C. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen., pentru inculpatul minor S.R.M. și art. 385 9 pct. 14 din același cod, pentru inculpatul A.B.C., Înalta Curte apreciază recursurile inculpaților ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios și temeinic motivat instanța de apel, însușindu-și, la rândul ei, argumentele primei instanțe a stabilit vinovăția inculpaților minori în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpaților minori din ziua de 11 octombrie 2003, ora 17,00, de a o deposeda pe partea vătămată, prin exercitarea de violență, imobilizând-o și punând-o în imposibilitate de a se apăra, de bunurile arătate, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., de tâlhărie comisă de fiecare inculpat. Astfel, prin probele administrate s-a dovedit capacitatea de înțelegere a caracterului socialmente periculos al faptei comise a fiecărui inculpat, hotărârea infracțională luată de aceștia concretizându-se în modalitatea de săvârșire a infracțiunii, aceștia având discernământul păstrat în raport cu aceasta.

Totodată, instanța de apel a făcut o corectă evaluare atât a criteriilor prevăzute de art. 100 C. pen., avute în vederea la alegerea măsurii educative dispusă față de inculpatul minor S.R.M., cât și a celor stipulate de art. 72 C. pen., referitoare la pedeapsa aplicată inculpatului minor A.B.C., prin adecvarea lor cauzală, ținând cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptei comise de fiecare, agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii, vârsta înaintată a părții vătămate, respectiv de 90 de ani, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților minori, ambii, recunoscând fapta comisă, colaborând cu organele de poliție, părinții inculpatul minor S.R.M.

au conviețuit din anul 1987 și s-au căsătorit în anul 1991, din conviețuirea acestora rezultând și minorul S.R.M., care a terminat patru clase, abandonând școala, mama minorului declarând că nu a reușit să-și impună autoritatea părintească asupra acestuia, care vagabondează și fură, minorul A.B.C. provine dintr-o familie organizată, ambii părinți lucrând ocazional, mai are patru frați minori, a absolvit 7 clase, este bolnav, cunoscut cu antecedente penale, conform fișei de cazier. Înalta Curte apreciază că în cauză, în procesul individualizării sancțiunilor aplicate celor doi inculpați, printr-un riguros examen al condițiilor legale au fost dispuse în mod diferențiat sancțiuni, respectiv măsura educativă a internării într-un centru de reeducare a inculpatului minor S.R.M.

și pedeapsa închisorii în cuantumul minim prevăzut de lege pentru fapta comisă, iar ca urmare a aplicării art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare aplicată inculpatului minor A.B.C., cuantumul pedepsei rezultante orientându-se către minim, cu executare în regim de detenție, ceea ce reflectă nu numai gravitatea faptelor comise dar și profilul de personalitate al inculpaților minori, acestea urmând să-și atingă scopurile prin accentuarea caracterului educativ, respectiv în cursul procesul formativ de un alt tip decât cel avut inițial de inculpați, în raport cu cel represiv, evidențiat atât de sancțiunea aleasă, cât și de pedeapsa aplicată. Așadar, criticile formulate de recurenții inculpați cu privire la alegerea unei alte sancțiuni, respectiv măsura libertății supravegheate pentru inculpatul minor S.R.M.

și reducerea pedepsei aplicate inculpatului minor A.B.C. nu pot fi avute în vedere, deoarece în cauză s-a ținut cont de toate criteriile legale în mod plural, sancțiunile dispuse dând posibilitatea unei reeducări pozitive viitoare a celor doi inculpați. În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că în cauză instanța de apel a pronunțat o soluție legală și temeinică sub toate aspectele, nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., pentru inculpatul minor S.R.M. și nici cel stipulat de art. 385 9 pct. 14 din același cod, pentru inculpatul minor A.B.C., fiind făcută o corectă aplicare a prevederilor legale în alegerea măsurii educative dispuse, dar și o justă individualizare a pedepsei.

De asemenea, verificând decizia primei instanțe de control judiciar nu s-a constatat nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.R.M. și A.B.C. împotriva deciziei penale nr. 285/ A din 11 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Se va constata că inculpații sunt arestați în altă cauză. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenții inculpați fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.R.M. și A.B.C. împotriva deciziei penale nr. 285/ A din 11 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Constată că inculpații sunt arestați în altă cauză. Obligă recurenții inculpații la plata sumei de câte 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2005.