ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2607/2012

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 3 din 12 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în Dosarul nr. 4796/115/2010, în baza art. 174, 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.D., la 25 ani închisoare. În baza disp. art. 65 alin. (2) rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 5 ani, cu executare în condițiile art. 66 C. pen. (după executarea pedepsei principale). În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la 20 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului B.D., pedeapsa cea mai grea, respectiv 25 ani închisoare. În baza disp. art. 65 alin. (2) rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 5 ani, cu executare în condițiile art. 66 C. pen. (după executarea pedepsei principale). În baza art. 71 C. pen., inculpatul va fi lipsit de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe toată durata executării pedepsei. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii arestului preventiv, începând cu data de 17 iunie 2010 și până la zi.

În baza disp. art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului pe o durată de 60 zile. În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul B.D. la plata către părțile civile H.A. și N.D. a sumei de 2.500 euro și 10.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul material suferit, și la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de prejudiciu moral. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.D. la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli judiciare față de stat. În baza art. 174, 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.I.P.

la 25 ani închisoare. În baza disp. art. 65 alin. (2) rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 5 ani, cu executare în condițiile art. 66 C. pen. (după executarea pedepsei principale). În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la 15 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului G.I.P., pedeapsa cea mai grea, respectiv 25 ani închisoare. În baza disp. art. 65 alin. (2) rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 5 ani, cu executare în condițiile art. 66 C. pen.

(după executarea pedepsei principale). În baza art. 71 C. pen., inculpatul va fi lipsit de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe toată durata executării pedepsei. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii arestului preventiv, începând cu data de 29 iunie 2010 și până la zi. În baza disp. art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului pe o durată de 60 zile. În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul B.D. la plata către părțile civile H.A. și N.D. a sumei de 2.500 euro și 10.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul material suferit și la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de prejudiciu moral.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.D. la plata sumei de 1.500 RON, cheltuieli judiciare față de stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin din data de 28 ocotombrie 2010, înregistrat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. 4796/115/2010 au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul B.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. și tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., precum și inculpatul G.I.P.

pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. și tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., întrucât în data de 14 iunie 2010, în jurul orei 17.00, inculpatul B.D., la aproximativ trei ore de la eliberarea sa din Penitenciarul Timișoara, s-a întâlnit într-un bar situat în zona Gării de Nord din Timișoara, cu inculpatul G.I.P., astfel că în noaptea de 14/15 iunie 2010, au exercitat împreună acte de violență asupra victimei T.A. prin lovituri directe cu corpuri dure, care i-au cauzat decesul, după care au sustras tractorul din curtea victimei.

Prin sentința penală nr. 23 din 03 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul cu nr. 4796/115/2010, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor săvârșite de inculpații B.D. și G.I.P. prin rechizitoriu din infracțiunile de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174, 176 alin. (1) lit. d) C. pen. și tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie ce a avut ca urmare moartea victimei, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Ca urmare, în baza art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.D., pentru infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, la 13 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului B.D. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe toată durata executării pedepsei. În baza art. 64 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 C. pen. În baza art. 118 C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit. În baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpatului B.D., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 17 iunie 2010 și până la zi. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul B.D. la plata sumei de 1.300 RON cheltuieli judiciare față de stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorar avocat oficiu, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției. În baza art. 38 și 320 1 C. proc. pen., a dispus disjungerea judecății față de inculpatul G.I.P. sub aspectul laturii penale și laturii civile și față de inculpatul D.B. sub aspectul laturii civile a cauzei și continuarea judecății. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin și părțile civile H.A.

și N.D., apeluri care prin decizia nr. 83/A din 02 mai 2011 au fost admise de către Curtea de Apel Timișoara și s-a dispus casarea sentinței apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Caraș-Severin, întrucât s-a considerat că instanța de fond a procedat greșit, dând posibilitatea inculpatului să se prevaleze de disp. Legii nr. 202/2010, cu toate că nu au fost îndeplinite cumulativ condițiile stipulate de lege, în sensul că inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere parțială și nu totală a faptelor reținute în sarcina sa. Împotriva deciziei Curții de Apel Timișoara a declarat recurs inculpatul B.D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia penală nr. 3279 din 27 septembrie 2011, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat. Cauza a fost reînregistrată sub nr. 4796/115/2010 pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, la data de 27 octombrie 2011. Prin încheierea de ședință din data de 20 octombrie 2011 dată în Dosarul nr. 731/115/2011 s-a dispus reunirea Dosarelor nr. 4796/115/2010 cu Dosarul nr. 731/115/2011, iar prin încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2011, s-a dispus conexarea acestora la prezentul dosar. În cauză a fost acvirat Dosarul nr. 247/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin și s-a procedat la luarea unor noi declarații inculpaților, precum și la audierea martorilor din rechizitoriu, precum și a martorilor propuși în dovedirea laturii civile de către părțile civile.

Din studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut în fapt următoarele: În data de 14 iunie 2010, în jurul orei 17:00, inculpatul B.D., la aproximativ trei ore de la eliberarea sa din penitenciarul Timișoara, s-a întâlnit, într-un bar situat în zona Gării de Nord din Timișoara, cu inculpatul G.I.P. și cu un prieten al acestuia despre care a cunoscut că îl cheamă C. sau A. Aceștia trei au consumat băuturi alcoolice în barul în care s-au întâlnit și în alte baruri aflate în zona Gării de Nord din Timișoara până în jurul orei 22:00, din 14 iunie 2010. Pe parcursul discuțiilor ce au avut loc între aceștia, inculpatul B.D. le-a propus să meargă în localitatea Apadia pentru că are un „pont”, că „acolo pot găsi bani sau aur la unul N.”.

Inculpatul G.I.P. și prietenul său au fost de acord cu propunerea inculpatului B.D., iar pentru a se deplasa în localitatea Apadia, C. l-a sunat prin telefon pe fiul său ca să vină cu un autoturism. În jurul orelor 22:00 au plecat cu autoturismul condus de fiul lui C. înspre localitatea Apadia și au ajuns la această localitate în jurul orelor 24:30-01:00 din 15 iunie 2010. Ajunși la localitatea Apadia, au oprit autoturismul cu care s-au deplasat din Timișoara la aproximativ 200-300 m de la intrarea în localitate. Aici, C. și fiul său, cunoscut cu numele de S., au rămas la autoturism iar inculpații B.D. și G.I.P. au plecat pe jos în localitatea Apadia. În localitatea Apadia cei doi inculpați au mers mai întâi la locuința unei foste concubine a inculpatului B.D.

și după ce au poposit în fața casei acesteia și au constatat că aceasta nu este acasă și-au continuat drumul spre casa lui N. Înainte de a ajunge la casa lui N., ce doi inculpați au poposit în fața unei grădini, în interiorul căreia era organizată o stupină. Inculpatul B.D. a intrat în această stupină și dintr-o cabană a luat un cuțit, o sapă și un pet cu țuică. La ieșirea din grădină, inculpatul G.I.P. a luat sapa și a aruncat-o înapoi în grădină, după care, cei doi și-au continuat drumul spre casa lui N., luând cu ei cuțitul și petul cu țuică. Ajunși în fața casei lui N., cei doi inculpați au poposit un timp în fața acesteia, cu intenția de a pătrunde în curte și după aceea în casă, dar pentru că au lătrat câini au renunțat la această hotărâre.

În aceste condiții și întrucât inculpatul B.D. pretindea ca are de primit bani de la victima T.A., pentru munci pe care le-a prestat în gospodăria acestuia cu câțiva ani în urmă, i-a propus inculpatului G.I.P. să meargă la acesta, să îl bată și să îi ia banii. Luând această hotărâre, cei doi și-au continuat drumul spre casa unde a locuit victima T.A., casă situată spre ieșirea din localitatea Apadia, în sensul din care aceștia au venit și înspre care era oprită mașina la care îi așteptau C. și fiul său S. Ajunși în fața casei unde a locuit victima T.A. aceștia au poposit un timp în fața casei, iar după ce au constatat că victima s-a culcat, au pătruns în curtea casei prin forțarea unei uși ce dă spre grădină, iar apoi în casă.

Înainte de intrarea în casă inculpatul B.D. a luat o sapă pe care a găsit-o într-o anexă a casei. După ce au pătruns în casă, și întrucât victima s-a trezit, la îndemnul inculpatului B.D., inculpatul G.I.P. a intrat în camera în care aceasta dormea, a sărit asupra acesteia și a lovit-o pentru a o determina să nu țipe. Tot în acest moment inculpatul B.D. a început să o lovească cu sapa spunându-i „să-mi dea banii pe care mi-i datora și toți banii pe care îi are în casă”. Întrucât victima le-a spus că nu are bani, inculpatul B.D. a continuat să o lovească cu sapa. Urmare exercitării acestor acte de agresiune, victima a căzut din patul în care dormea, cu capul spre teracota din cameră, timp în care inculpatul B.D.

insista asupra acesteia să le spună unde sunt banii și continuând să o lovească cu sapa. Pentru a determina victima să le spună unde sunt banii ascunși, inculpatul G.I.P. i-a tras pantalonii până la genunchi și a amenințat-o că o violează dacă nu spune unde sunt banii. Întrucât cei doi inculpați aveau convingerea că în casă sunt bani, au început a cotrobăi prin camerele casei, prin dulapuri, prin sertare, pe sub paturi, timp în care au consumat țuică dintr-un bidon ce l-au găsit în holul casei. La un moment dat, inculpatul B.D. s-a reîntors în camera în care era victima - „pentru că nu mai zicea nimic și nu mișca” - iar când a ieșit din cameră a constatat că inculpatul G.I.P. plecase. Rămas singur în casa victimei, inculpatul B.D.

a luat alimente din frigiderul aflat în holul casei și le-a consumat în camera unde se afla victima, considerând că aceasta nu este moartă, ci doar leșinată. După un timp s-a aplecat către aceasta și „l-am întors, am văzut baltă de sânge lângă cap și atunci am realizat că a murit și de groază am împins o saltea de la pat peste el, iar sapa știu că am lăsat-o lângă el.” Realizând decesul victimei și observând că afară s-a luminat, inculpatul B.D. a luat într-o plasă conservele din frigider, suma de 10 RON, ce se aflau pe masa din camera în care a dormit victima, și a ieșit în grădina casei prin poarta pe unde a intrat. Aici a văzut tractorul cu cheile în contact, l-a pornit și a plecat cu el spre locul unde știa că îl așteaptă ceilalți trei.

În această direcție de mers, a intrat cu tractorul pe un drum agricol pe care la un moment dat s-a împotmolit și aici a rămas circa două ore culcându-se în remorca tractorului. După ce s-a trezit, s-a întors în satul Apadia, cu gândul de a afla dacă într-adevăr T.A. a murit. În drum spre casa victimei a poposit în spatele casei lui N.J., aici și-a spălat încălțămintea, a dormit pe iarbă circa două ore, iar în jurul orei 11:00 a plecat spre Caransebeș. Împotriva sentinței Tribunalului Caraș-Severin au declarat apel inculpații B.D. și G.I.P. și părțile civile H.A. și N.D. Inculpatul B.D. nu a motivat în scris apelul care a fost susținut oral de către inculpat și apărătorul din oficiu, ambii solicitând reindividualizarea judiciară a pedepselor.

Inculpatul G.I.P. a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, motivând că nu este vinovat și că nu sunt probe din care să rezulte vinovăția sa pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. Mai susține că nu i-a fost prezentat niciun material de urmărire penală, iar martorul M.P.C. a fost influențat să dea o declarație împotriva sa în urma promisiunilor că va fi eliberat din închisoare și că va primi o pedeapsă cu suspendare, iar inculpatul B.D. a susținut că el este singurul autor al faptei. Părțile civile H.A. și N.D. au criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul soluționării laturii civile și penale, solicitând aplicarea unei pedepse mai severe și să fie admisă acțiunea civilă așa cum a fost formulată.

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 87/A din 08 mai 2012, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpații B.D. și G.I.P. și părțile civile H.A. și N.D. împotriva sentinței penale nr. 3/2012 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 4796/115/2010. A desființat sentința apelată și rejudecând: A micșorat pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată inculpatului G.I.P. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa menționată mai sus cu pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat de Tribunalul Caraș-Severin în această cauză pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen.

și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în cea mai grea și a dispus executarea de către inculpatul G.I.P. a pedepsei rezultante de 18 ani închisoare. A înlăturat aplicarea prev. art. 64 lit. c) C. pen., față de inculpații B.D. și G.I.P. În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., a obligat inculpații B.D. și G.I.P., în solidar, să plătească părților civile H.A. și N.D. suma de 5.000 euro și 20.000 RON daune civile materiale. A majorat daunele morale acordate părților civile de la câte 5.000 euro pentru fiecare la câte 25.000 euro pentru fiecare parte civilă și a obligat inculpații în solidar la plata acestora. A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

În baza art. 381 C. pen., a menținut starea de arest a celor doi inculpați și a dedus în continuare din pedeapsă durata arestării din data de 12 ianuarie 2012, la zi. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele: Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut în mod întemeiat starea de fapt descrisă în rechizitoriu și vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și tâlhărie prev. de art. 174, 176 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. S-a arătat că susținerea inculpatului G.I.P. că nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală nu poate fi reținută având în vedere procesul-verbal din data de 28 octombrie 2010 privind prezentarea materialului de urmărire penală de către procuror, semnat de inculpat.

Curtea a apreciat însă că sentința apelată este netemeinică în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului G.I.P. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, precum și pe latura civilă sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părților civile. Curtea a constatat că instanța de fond a aplicat aceeași pedeapsă celor doi inculpați pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, fără să facă o diferențiere între cei doi inculpați, fără a ține seama de împrejurările în care au fost comise faptele și de participația fiecăruia la activitatea infracțională. Față de împrejurările în care a fost comisă această faptă, de participație efectivă a inculpatului G.I.P.

la activitatea infracțională, Curtea a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse mai mici decât cea la care a fost condamnat inculpatul. În ce-l privește pe inculpatul B.D., Curtea a apreciat că particularitățile concrete în care au fost comise faptele imprimă acestora o gravitate deosebită, astfel că pedepsele aplicate răspund cerințelor scopului preventiv, coercitiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen. S-a mai reținut că sentința apelată este criticabilă în ce privește reținerea neîntemeiată a pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât, așa cum se poate observa, cei doi inculpați nu s-au folosit de nicio funcție sau profesie pentru săvârșirea infracțiunilor. În ce privește daunele morale acordate părților civile, s-a reținut că suma acordată cu acest titlu de 5.000 euro este insuficientă pentru a acoperi într-o măsură corespunzătoare prejudiciul moral cauzat părților civile.

Curtea a reținut că, deși o cuantificare a întinderii prejudiciului moral, nu poate fi stabilită pe baza unor criterii matematice și economice, deoarece moartea unei persoane dragi cauzează suferințe profunde, totuși, suma acordată cu acest titlu trebuie să asigure victimei sau aparținătorilor acesteia o reparație de ordin moral de natură a compensa traumele psihice suferite, iar pe de altă parte să nu constituie o îmbogățire fără justă cauză. În raport cu aceste considerații, Curtea a apreciat că se impune majorarea daunelor morale acordate părților civile pentru repararea într-o oarecare măsură a prejudiciului moral, constând în suferințe de ordin psihic cauzate în urma decesului tatălui lor în condițiile și împrejurările relatate.

Se mai observă că din eroare, inculpații au fost obligați fiecare la plata daunelor civile acordate părților civile deși, față de particularitățile cauzei, de modul de săvârșire a faptelor, se impunea obligarea acestora în solidar. Împotriva deciziei penale pronunțată de prima instanță de control judiciar a declarat recurs inculpatul B.D. invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. în temeiul căruia a solicitat reducerea pedepsei. Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond care a analizat în mod complet și judicios toate probele administrate în cauză, încadrarea juridică dată faptelor este justă, în mod corect reținându-se că sunt întrunite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului B.D. sub aspectul comiterii infracțiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 176 alin. (1) lit. d) C. pen. și tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. În speță, faptele săvârșite de inculpatul B.D., prin modalitatea acestora de comitere, sunt de o gravitate deosebită astfel că pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond și menținută de prima instanță de control judiciar îndeplinește scopul preventiv, coercitiv și educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., fiind corect individualizată.

În cauză, nefiind identificate alte împrejurări care să determine aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 17 iunie 2010 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 87/A din 08 mai 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 17 iunie 2010 la 29 august 2012. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 august 2012.