ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 39/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 39/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra

recursurilor de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei,

constată următoarele:

Caraș-Severin, secția penală, prin sentința penală nr. 52 din 26 mai 2011,

pronunțată în dosarul nr. 289/115/2011 a condamnat inculpatul P.P., în baza

art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

Prin aceeași sentință

penală a fost condamnat și inculpatul D.I., în temeiul art. 174 – 175 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la o pedeapsă

de 10 ani închisoare.

În baza art. 180 alin.

(2) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost

condamnat același inculpat la o pedeapsă de 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea, respectiv 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a)-c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege).

În baza art. 53 pct.

2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpaților drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe

o durată de 5 ani (ca pedeapsă complementară), ce se va executa conform art. 66

C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., art. 357 alin. (2) C. proc. pen. și art. 350 C. proc. pen., a fost

menținută starea de arest a inculpaților pe o durată de 60 de zile și a fost

dedusă din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii și arestului

preventiv, începând cu data de 17 octombrie 2010, până la zi.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea corpului delict – bâtă (leucă din lemn).

În baza art. 14, art.

346 C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul D.I.,

față de partea civilă C.R. la plata sumei de 500 Euro – cu titlu de daune

morale (sau echivalentul în lei la momentul plății efective).

În baza art. 14, art.

346 C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ., au fost obligați inculpații D.I.

și P.P., în solidar, la plata sumei de 2.500 Euro (sau echivalentul în lei la

momentul plății efective), față de partea civilă E.S. – cu titlu de daune

materiale.

Au fost obligați

inculpații, în solidar, față de părțile civile E.S., E.M.D. și E.D.P. la plata

sumei de 25.000 Euro (sau echivalentul în lei la momentul plății efective),

pentru fiecare, cu titlu de daune morale.

Au fost obligați

inculpații, în solidar, față de părțile civile minore E.M.D. și E.D.P. (reprezentant

legal E.S.) la plata sumei de 150 lei (pentru fiecare) cu titlu de prestație

periodică – de la data săvârșirii faptelor 17 octombrie 2010 și până la

majoratul minorilor sau terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea

vârstei de 25 ani.

În baza art. 191 alin.

(2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1.000 lei

- cheltuieli judiciare față de stat.

Instanța fondului a

fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Caraș-Severin din data de 28 ianuarie 2011, consecutiv căruia, potrivit art.

300 C. proc. pen., s-a și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la

răspundere penală a inculpaților P.P. și D.I., pentru săvârșirea infracțiunii

de omor calificat, prevăzut de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și loviri sau

alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., reținându-se, în esență, că în noaptea de 16/17 octombrie 2010

inculpatul D.I. a lovit cu o bâtă, în zona capului, pe victima C.R., cauzându-i

leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 9 zile de

îngrijiri medicale, după care atât inculpatul D.I., cât și inculpatul P.P. au

agresat victima E.D.G., cauzându-i decesul.

Hotărând soluționarea

în fond a cauzei penale, în condițiile art. 320

1

C. proc. pen., în

contextul procesual al recunoașterii vinovăției de către inculpați a faptelor

reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitării acestora ca judecata

să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală –

recunoaștere ce s-a produs conform exigențelor legii, respectiv, până la

începerea cercetării judecătorești – instanța fondului a examinat existența

faptelor deduse judecății și vinovăția penală a autorilor acestora, în care

sens și-a însușit totodată starea de fapt descrisă de organele de urmărire penală

și recunoscută de inculpați.

În noaptea de 16/17

octombrie 2010, în jurul orelor 23,30, inculpatul P.P. s-a întors acasă de la

bufetul din satul Poiana și, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a propus

tatălui său – P.S. și cumnatului său – D.I., să meargă împreună în sat pentru

a-l bate pe E.D.G. Motivul acestei propuneri a fost faptul că, în urmă cu

aproximativ două luni, inculpatul P.P. a fost bătut de E.D.G.

Inculpatul P.P. a

luat o leucă (loitră) de căruță, fără a avea partea metalică, iar martorul P.S.

a luat o altă leucă de căruță, aceasta având partea metalică la un capăt, după

care cei doi, împreună cu inculpatul D.I., au plecat pe strada principală a

satului pentru a-l aștepta pe E.D., care urma să vină de la bufetul din sat, cu

scopul de a-l agresa. Ajunși în apropierea unei fântâni, inculpatul P.P. a spus

tatălui și cumnatului său să aștepte în acel loc, pe strada principală, după

care a pus leuca ce o avea asupra sa lângă fântână și a plecat numai el pentru

a vedea unde se găsește E.D.

Inculpatul P.P. a

văzut că E.D. se afla împreună cu numitul C.R. în fața casei lui D.M., stând de

vorbă cu acesta din urmă. Apoi, a văzut că E.D. pleacă împreună cu C.R. pe

strada principală din sat, iar D.M. a intrat în locuința sa, inculpatul P.P.

urmărindu-i pe cei doi.

În apropierea fântânii

de pe strada principală, E.D. și C.R. s-au întâlnit cu P.S. și cu inculpatul D.I.

ce așteptau. În urma acestora a venit și inculpatul P.P.. P.S. i-a reproșat lui

E.D. faptul că l-a bătut anterior pe băiatul său, moment în care E.D. a scos

din haine un cuțit și l-a lovit pe P.S. în zona hemitoracelui stâng, provocându-i

o plagă ce a necesitat pentru vindecare un număr de 15 zile îngrijiri medicale.

P.S. a strigat că a fost tăiat, după care E.D. a fugit înapoi pe stradă.

Inculpatul P.P. și-a

luat leuca de lângă fântână, unde o lăsase anterior și a plecat în urmărirea

lui E.D., iar inculpatul D.I. a luat o bâtă din apropiere, lovindu-l în zona

capului pe C.R., după care a aruncat bâta și a plecat și el în fugă în

urmărirea lui E.D.G.

Fiind urmărit de cei

doi inculpați, la un moment dat, E.D. a fost lovit de către inculpatul P.P. cu

leuca peste umăr. Cei doi inculpați l-au ajuns pe E.D. la poarta imobilului cu

numărul 35, unde acesta a bătut pentru a intra. E.D. a prins cu ambele mâini de

leuca ținută de P.P., trăgând de leucă. În acele momente, inculpatul D.I. l-a

lovit pe E.D.G. cu pumnul în zona feței, fiind izbit cu corpul de poarta

imobilului cu numărul 35. E.D.G. a căzut în fața porții, fiind lovit în

continuare de către inculpatul D.I. cu pumnii și picioarele peste corp, și de

inculpatul P.P. cu leuca, în mod repetat, peste cap și corp.

Deoarece P.S. i-a

strigat pe cei doi inculpați că este rănit și căzut, inculpatul D.I., urmat de

către inculpatul P.P. au mers la acesta pentru a-l ridica, lăsând victima E.D.

căzută în fața porții unde a fost agresată.

Cei doi inculpați,

împreună cu P.S., au mers la domiciliul lor, iar victima E.D.G. a fost găsită

de mai multe persoane, decedată la locul faptei. A fost chemată ambulanța din

Caransebeș, personalul acesteia constatând decesul victimei.

În urma cercetării la

fața locului, organele de urmărire penală au constatat existența urmelor

biologice, de sânge, pe poarta de acces în imobilul nr. 35 și în fața porții.

Din existența mai multor stropi pe suprafața porții, respectiv existența unei

pete consistente de sânge cu diametrul de 70 cm din fața porții, a rezultat că agresiunea exercitată de cei doi inculpați a avut o intensitate deosebită. De la

fața locului a fost ridicată și o bâtă cu care inculpatul D.I. a lovit victima C.R.

în zona capului.

De la locuința

inculpaților a fost ridicată o bucată leucă din lemn pe care s-au observat mai

multe pete de culoare brun-roșcat de forme neregulate. Din Raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 439725 din 09 decembrie 2010 a rezultat că

respectivele urme sunt urme de sânge uman, neputând fi stabilită cu certitudine

grupa sanguină datorită cantității reduse de substanță activă.

Din Raportul de

constatare medico-legală nr. 244/A3 din 17 octombrie 2010/22 octombrie 2010,

avizat de către I.M.L. Timișoara cu nr. 12/E2 din 14 februarie 2011, a rezultat

că moartea victimei E.D.G. a fost violentă și s-a datorat traumatismului

cranio-cerebral acut (fractură calotă și bază craniu, hemoragie lepto-meningee,

contuzie cerebrală, cerebeloasă și de trunchi cerebral). Leziunile de violență

descrise la punctele 1-4 la examenul extern și leziunile de la pct. 3-4 la

examenul anatomo-patologic, au putut fi produse prin lovire directă și repetată

cu un corp contondent. În momentul decesului victima avea o concentrație de

1,10 %o.

Din Raportul de constatare

medico-legală nr. 223/A1 din 22 octombrie 2010, a rezultat că victimei C.R. i-a

fost cauzată o leziune la nivelul regiunii parietale stângi, extern și

anterior, ce a necesitat pentru vindecare un număr de 9 zile de îngrijiri

medicale.

Din Raportul de

constatare medico-legală nr. 225/A1 din 22 octombrie 2010 a rezultat că

inculpatul P.P. a prezentat leziuni la nivelul degetului patru mâna dreaptă și

la nivelul antebrațului stâng (excoriații), ce s-au putut produce prin lovire

cu/de corpuri contondente ce au necesitat pentru vindecare un număr de 2 zile

de îngrijiri medicale. Din această constatare a rezultat că inculpatului i-au

fost produse leziunile în momentul exercitării agresiunii asupra victimei.

Din Raportul de

constatare medico-legală nr. 224/A1 din 22 octombrie 2010, a rezultat că

numitul P.S. a prezentat o plagă la nivelul toracelui, spațiul IX intercostal,

ce a putut fi produsă prin lovirea cu un corp tăietor-înțepător, ce a necesitat

pentru vindecare un număr de 15 zile îngrijiri medicale.

Ca urmare, în urma

reținerii vinovăției inculpaților în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor

de omor calificat și de loviri sau alte violențe, precum și de diminuarea

limitelor de pedeapsă în cota prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.,

instanța le-a aplicat acestora pedepse orientate spre minimul special prevăzut

de lege, criteriile de proporționalizare constând în modalitatea și

împrejurările în care au săvârșit faptele, lipsa antecedentelor penale, ca

indiciu al comportamentului anterior corespunzător, precum și atitudinea

procesuală demnă și sinceră. Aceste criterii fiind reținute doar în vederea

proporționalizării cuantumului pedepselor, ele nu au fost reapreciate și ca

circumstanțe atenuante judiciare, cererile apărătorilor formulate în această privință

fiind nefondate. Tot nefondată a fost apreciată și solicitarea unuia dintre

apărători de a fi reținută circumstanța atenuantă legală a provocării, nefiind

întrunite condițiile reglementate de art. 73 lit. b) C. pen.

În afară de pedepsele

principale stabilite pentru inculpați și contopite în ceea ce-l privește pe

inculpatul Damian, ele fiind săvârșite în concurs real, instanța le-a aplicat

inculpaților pedepse complementare de interzicere a drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a)-c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), strict pentru

săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, în cazul inculpatului Damian

aceasta urmând să fie aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă, conform

dispozițiilor art. 35 C. pen. De asemenea, pe durata executării pedepselor

principale, până la eventuala grațiere sau împlinirea termenului de prescripție

a executării acestora, inculpaților le-au fost aplicate pedepsele accesorii de

interzicere a unor drepturi.

S-a procedat de

asemenea la deducerea perioadelor de reținere și arestare preventivă, din

durata pedepselor principale aplicate inculpaților, fiind totodată menținută

starea lor de arest pe considerentul că temeiurile avute în vedere subzistă în

continuare.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei dedusă judecății, prin coroborarea întregului material

probator administrat, s-a constatat că pretențiile materiale și morale

solicitate sunt admisibile în parte, în sensul că într-adevăr se impune

obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice în favoarea minorilor

rămași fără tată, după cum se impune repararea prin echivalent a suferințelor

psihice cauzate de decesul victimei.

În privința daunelor

materiale, instanța a considerat că este evidentă necesitatea acordării unei

sume de bani periodice fiecăruia dintre cei doi copii minori, starea lor de

necesitate durând până la împlinirea vârstei majoratului sau, după caz, până la

terminarea studiilor (fără a fi depășită limita de vârstă de 25 de ani), însă

respectiva sumă trebuie proporționalizată nu doar în funcție de necesitățile

minorilor, ci și de posibilitățile inculpaților. În consecință, luându-se ca

valoare de calcul venitul minim pe economie și aplicându-se cota de împărțire

cuvenită unui număr de doi copii, s-a apreciat ca adecvată acordarea unei

prestații lunare de câte 150 lei în favoarea fiecăruia dintre minori,

prelungită în timp până la momentele enunțate mai sus.

Tot în privința

proporționalizării daunelor materiale, s-a constatat că cele solicitate de

partea civilă E.S. sunt dovedite, din declarațiile celor doi martori audiați în

cauză (L.I. și respectiv C.C.L.) rezultând că, într-adevăr, cheltuielile

ocazionate de înmormântarea victimei E.D. și a îndeplinirii procedurilor

ulterioare tradiționale s-au cifrat la o sumă indicată de ambii martori cam în

același cuantum, respectiv 10.000 lei sau 2.500 Euro în echivalent monedă Europeană.

În schimb, daunele

morale solicitate de părțile civile au fost apreciate ca exagerate, suferințele

cauzate părții civile C. de loviturile aplicate putând fi recompensate prin

obligarea inculpatului Damian la plata sumei de 500 Euro cu acest titlu (partea

civilă respectivă neadministrându-și nici un fel de probe care să-i justifice

pretențiile total disproporționate în această privință), iar cele cauzate

membrilor familiei victimei E.D. justificând obligarea în solidar a

inculpaților la plata unor sume de câtre 25.000 Euro (plătibili în această

formă sau prin echivalent monedă românească) fiecăreia dintre cele trei părți

civile. La stabilirea acestor cuantumuri s-a avut în vedere amploarea

reparației suferinței prilejuită de dispariția soțului, respectiv tatălui

acestor părți civile, precum și necesitatea acordării unei consolări pentru

schimbarea inerentă a modului de viață în continuare.

sentințe au declarat, în termen legal, apeluri inculpații P.P. și D.I., precum

și părțile civile C.R. și E.S. în nume propriu și în calitate de reprezentant

legal a minorilor E.M.D. și E.D.P.

În motivarea apelului

declarat de către partea civilă C.R. s-a solicitat admiterea apelului,

desființarea sentinței primei instanțe și majorarea daunelor morale acordate

acestuia, pe care le consideră în cuantum foarte mic față de suferințele avute

și de pretențiile solicitate, cu atât mai mult cu cât după lovitura aplicată de

către inculpat a necesitat 9 zile de îngrijiri medicale, iar mai apoi a mai

fost internat în spital în repetate rânduri acuzând dureri la cap datorită

loviturii primite și, în consecință, a acumulat un număr mai mare de îngrijiri

medicale.

În motivarea apelului

declarat de E.S., E.M.D. și E.D.P. s-a solicitat admiterea apelului și

desființarea sentinței atât în latura penală cât și în latura civilă. În latura

penală s-a arătat că încadrarea juridică a faptei este incompletă, că fapta a

fost săvârșită în loc public, iar pedeapsa a fost cea care se aplică pentru

art. 174 C. pen. și nu cea pentru art. 175 C. pen. în cazul omorului calificat,

care se pedepsește cu închisoare de la 15 la 20 ani și interzicerea unor

drepturi. S-a susținut că la aplicarea sancțiunii instanța nu a apreciat

probele administrate la dosar, nu a analizat modul în care s-a săvârșit

infracțiunea, felul în care inculpații au săvârșit omorul datorită loviturilor

aplicate. Din actele medico-legale existente la dosar a rezultat că moartea

victimei s-a datorat contuziei dilacerării cerebrale consecutiv unui traumatism

medico-legal ca urmare a loviturilor repetate cu un corp contondent (leuca). De

aceea, încadrarea juridică a faptei s-a considerat a fi incompletă, faptele –

textul normativelor neputând fi disociate, prevederile art. 175 trebuind

raportate la dispozițiile art. 174 C. pen. De asemenea, s-a criticat cuantumul

daunelor materiale și morale, care au fost considerate în cuantum prea mic față

de cel solicitat, precum și prestația periodică lunară acordată minorilor care

este mică față de salariul mediu pe economie.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței penale apelate, din prisma motivelor de apel, precum și

din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a

apreciat că hotărârea penală apelată este legală și temeinică, în deplină

concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat în cauză.

Starea de fapt

reținută de prima instanță a fost corectă, fiind rezultatul evaluării probelor

administrate în cauză și din care a rezultat că în noaptea de 16/17 octombrie

2010 inculpatul D.I. a lovit cu o bâtă în zona capului pe victima C.R.,

cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 9 zile

îngrijiri medicale, după care, atât inculpatul D.I., cât și inculpatul P.P., au

agresat victima E.D.G., cauzându-i decesul.

Inculpații au

recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina lor, solicitând judecarea

cauzei pe baza probelor administrate la dosar și aplicarea procedurii

simplificate prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Raportat la starea de

fapt reținută de instanță și însușită de inculpați, instanța de apel a apreciat

că s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor, ținându-se seama

de criteriile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei,

persoana inculpaților, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea

penală.

Fapta comisă de către

inculpați prezintă pericol social întrucât a adus atingere relațiilor sociale

referitoare la respectarea integrității corporale și sănătății persoanei,

precum și a respectării dreptului la viață de care se bucură orice cetățean. În

privința persoanei inculpaților, instanța a avut în vedere atitudinea sinceră

manifestată de aceștia în cursul procesului penal, concretizată în recunoașterea

comiterii faptei, modul de comitere a activității infracționale, gradul de

contribuție al fiecăruia la comiterea faptei, sens în care instanța de apel a

apreciat că în mod corect instanța de fond a aplicat aceeași pedeapsă de 10 ani

închisoare fiecăruia din inculpați, în condițiile în care ambii au exercitat

acțiuni violente ce au condus la decesul victimei E.D.

În ceea ce privește

modul de soluționare a laturii civile a cauzei, instanța a apreciat că aceasta

a fost soluționată în mod corect, atât în privința părții civile C.R., cât și a

părților civile E.S., E.M.D. și E.D.P. Urmare agresiunilor comise de către

inculpatul D.I. și recunoscute de către acesta, partea vătămată C.R. a

necesitat pentru vindecare un număr de 9 zile îngrijiri medicale, potrivit

certificatului medico-legal 223 din 22 octombrie 2010. Raportat la numărul de

îngrijiri medicale necesare părții vătămate pentru vindecare, disconfortul

creat acestuia urmare a conduitei ilicite a inculpatului, îngrijirile

suplimentare de care a avut nevoie partea vătămată pentru a se recupera, precum

și privarea posibilității de a participa la viața socială, instanța de apel a

apreciat că suma de 500 Euro cu titlu de daune morale este just stabilită și

conformă principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat.

În ceea ce privește

situația părților civile E.S., E.M.D. și E.D.P., instanța de apel a apreciat că

inculpații au fost obligați la plata sumei de 25.000 Euro pentru fiecare parte

cu titlu de daune morale, 2.500 Euro cu titlu de daune materiale și la plata

unei sume lunare de 150 lei pentru părțile civile minore E.D. și E.D.P.

Referitor la

cuantumul daunelor morale, Curtea a constatat că prin acordarea acestor daune

se încearcă o compensare a suferințelor pricinuite părților civile, ținându-se

seama de toate efectele negative suportate de către acestea ca urmare a faptei

ilicite săvârșite de inculpați, fiind necesar însă ca acestea să fie stabilite

într-un cuantum care să nu conducă la o îmbogățire fără justă cauză a părților

civile. Instituția daunelor morale constituie și o reprobare morală a faptei

ilicite pentru că, cel care a săvârșit-o trebuie să răspundă atât pe plan

social prin executarea sancțiunilor penale, cât și pe plan individual prin

repararea prejudiciului existent în patrimoniul părții vătămate și în domeniul

vieții sufletești. Este de necontestat că inculpații, prin fapta ilicită care a

avut ca rezultat uciderea tatălui, respectiv soțului, datorită legăturilor

personale existente între părțile civile și victimă, au cauzat prejudicii de

natură morală constând în suferințele determinate de pierderea soțului și

tatălui în împrejurări dintre cele mai nefericite, care trebuie reparate. Prin

raportare la aceste criterii, suma acordată de către instanța de fond cu titlu

de daune morale, materiale și prestație periodică lunară, a reprezentat o

reparație echitabilă, nefiind de natură a reprezenta o îmbogățire fără justă

cauză și neexistând temeiuri pentru a se dispune majorarea cuantumului acestor

sume de bani.

În consecință, Curtea

de Apel Timișoara, decția penală, în baza deciziei penale nr. 131/A din 08

septembrie 2011, în conformitate cu art. 379 pct. 1 lit. b) C. pen., a respins

ca nefondate apelurile formulate de inculpații P.P. și D.I. și de părțile

civile, menținând starea de arest a celor doi inculpați și deducând din

pedepsele aplicate, durata prevenției, din data de 26 mai 2010 la zi.

Prin aceeași deciziei

penală s-a dispus, în acord cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligarea

inculpaților și a părților civile la plata cheltuielilor judiciare în favoarea

statului.

amintite au declarat recursuri părțile civile C.R. și E.S., atât în nume

propriu, cât și în calitate de reprezentant legal al celor doi minori.

Prealabil examinării

criticilor formulate de recurenta parte civilă E.S., Înalta Curte de Casație și

Justiție, procedând la verificarea termenului în care a fost declarat recursul,

constată că în cauză, termenul de 10 zile prevăzut în art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 363 – 365 C. proc. pen., a fost

depășit.

Astfel, observând

actele procedurale existente la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și

Justiție reține că pentru parte civilă E.S. termenul de recurs curgea de la

pronunțarea deciziei penale nr. 131/A a Curții de Apel Timișoara, secția

penală, respectiv 08 septembrie 2011, în condițiile în care, partea fusese

prezentă la dezbateri, incidente în cauză fiind dispozițiile art. 363 alin. (3)

teza I C. proc. pen.

Partea civilă a

formulat cererea sa de recurs la data de 19 septembrie 2011, fiind înaintată,

prin serviciul poștal, conform ștampilei aplicate pe plic, la 21 septembrie

2011 și înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la 22 septembrie 2011.

Prin urmare, recursul

părții civile E.S. este tardiv, fiind declarat peste termenul legal și neputând

fi considerat un recurs peste termen și de asemenea neexistând vreo cerere de

repunere în termenul de recurs.

În ceea ce privește

recursurile pronunțate de părțile civile M.D. și E.D.P., prin reprezentant

legal E.S., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că au fost avansate

critici cu referire atât la modalitatea de soluționare a acțiunii penale, cât

și a celei civile în cauză.

Astfel, reiterându-se

susținerile din fața instanței de apel, s-a arătat că la aplicarea pedepsei,

instanțele nu au apreciat probatoriul administrat în cauză în mod

corespunzător, împrejurările concrete ale comiterii faptelor, procedând în

consecință, la o greșită individualizare a pedepselor. În acest sens s-a

invocat că circumstanțele reale ale cauzei, urmărire produse, în concret

moartea violentă a victimei – ar fi impus aplicarea unor pedepse ferme.

De asemenea, s-a

criticat cuantumul redus al daunelor materiale și morale acordate, precum și al

prestației periodice lunare acordate minorilor în raport cu salariul mediu pe

economie.

Recurentul parte

civilă C.R. nu și-a motivat recursul.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma

motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.

385

9

alin. (2) și (3) C. proc. pen., constată că hotărârea recurată

este legală și temeinică.

Situația de fapt a

fost corect reținută de instanța fondului, în urma însușirii stării descrise de

organul de urmărire penală și recunoscută integral de inculpați, astfel cum a

rezultat prin coroborarea probelor strânse, administrate în faza de urmărire

penală cu recunoașterea vinovăției de către inculpați, conform art. 320

1

C. proc. pen.

Sub aspectul

individualizării judiciare a pedepselor, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că nu există temeiuri care să justifice majorarea pedepselor aplicate

de instanța fondului – menținute de Curte în urma efectuării controlului

judiciar – limitele stabilite având corespondent în gravitatea faptelor comise,

periculozitate socială a celor doi inculpați și acordând eficiența cuvenită

normelor de favoare [art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen.].

Criticile avansate cu

privire la modalitatea de soluționare a acțiunii civile exercitate în cauză, în

planul cuantumului daunelor materiale și morale la care au fost obligați

inculpații, la prestația periodică lunară în favoarea minorilor, nu se

circumscriu vreunui caz de casare reglementat de art. 385

9

C. proc.

pen.

În virtutea

considerentelor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca

tardiv recursul formulat de recurenta parte civilă E.S. împotriva deciziei

penale nr. 131/A din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate

de părțile civile C.R. și E.M.D. și E.D.P., prin reprezentant legal E.S.,

împotriva aceleiași decizii.

Se va deduce din

pedepsele aplicate inculpaților P.D. și D.I. durata reținerii și arestării

preventive de la 17 octombrie 2010 la 16 ianuarie 2012.

Vor fi obligate

recurentele părți civile C.R., E.S. și E.D.P. și E.M.D., prin reprezentant

legal E.S., la plata sumelor de câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 600 lei, reprezentând onorariul

apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați P.P. și D.I. se

vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv

formulat, recursul declarat de partea civilă E.S. împotriva deciziei penale nr.

131/A din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de părțile civile C.R. și E.M.D. și E.D.P.,

prin reprezentant legal E.S., împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților P.D. și D.I. durata reținerii și arestării preventive de

la 17 octombrie 2010 la 16 ianuarie 2012.

Obligă recurentele

părți civile C.R., E.S. și E.D.P. și E.M.D., prin reprezentant legal E.S., la

plata sumelor de câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 600 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați

din oficiu pentru intimații inculpați P.P. și D.I. se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 ianuarie 2012.