ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3189/2011

Deliberând asupra recursului penal de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București din data de 16 septembrie 2010, emis în Dosarul nr. 1685D/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților P.Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și I.F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Prin sentința penală nr. 106 din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.Ș., la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.Ș. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului P.Ș. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 3 5 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 25 august 2010 la zi.

Î

n baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului P.Ș.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.F., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1

an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de acesta; b) să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 86 al. 3 lit. a) și f) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să desfășoare o activitate și să urmeze un curs de consiliere stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, precum și să supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire în scopul dezintoxicării.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului I.F.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata prevenției de la 25 august 2010 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 0,70 grame de heroină ridicată potrivit dovezii din 03 septembrie 2010 și a cantității de 0,62 grame de heroină ridicată potrivit dovezii din 03 septembrie 2010, cu obligația de a păstrate contraprobe potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a constatat că cele 7 comprimate conținând methadonă ridicate de la inculpatul P.Ș. s-au consumat în procesul analizelor de laborator.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.F. a sumei de 10 lei.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul P.Ș. a sumei de 145 lei ridicată cu ocazia percheziției domiciliare și depusă la C.E.C Bank cu recipisa din 30 august 2010.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 25 august 2010, inculpatul P.Ș. a vândut martorului V.G.C., prin intermediul inculpatului I.F., cu suma de 20 lei o doză conținând 0,06 de heroină și a deținut pentru vânzare și pentru consum propriu, 20 punguțe conținând 0,77 grame, 15 punguțe conținând 0,87 grame de heroină și 7 comprimate de metadonă.

Astfel, în urma denunțului formulat la data de 24 august 2010, de numitul V.G.C. - consumator de droguri, în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000, lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O.B. - Serviciul Antidrog au efectuat verificări, din procesele verbale întocmite rezultând că s-a stabilit identitatea persoanelor denunțate, numitul „B." identificat în persoana inculpatului I.F., iar „G.C." în persoana învinuitei P.G.

Din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante a reieșit că la data de 25 august 2010, în baza ordonanței de delegare emise de procuror, organele de poliție au procedat, în prezența martorului asistent C.M.V., la consemnarea seriilor bancnotelor ce au format suma de 20 lei (două bancnote a 10 lei și 2 bancnote a 5 lei) sumă ce a fost folosită de martorul denunțător V.G.C. la cumpărarea, sub supravegherea organelor de poliție, a unei doze de heroină de la cei denunțați. Martorul V.G.C. a fost percheziționat în prealabil de către lucrătorii de poliție asupra sa nefiind găsite substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deținere. După efectuarea percheziției, i s-a înmânat martorului denunțător V.G.C. suma de 30 lei formată din bancnote a căror serii au fost consemnate în procesul verbal amintit mai sus, pentru a cumpăra o doză de heroină de la persoanele denunțate.

În continuare, în aceeași zi, în jurul orei 12.00, organele de poliție împreună cu martorul denunțător V.G.C. s-au deplasat în zona A.L., în apropierea imobilului cu numărul 43, polițiștii rămânând în supraveghere, iar martorul denunțător s-a deplasat spre scara blocului situat pe Aleea L.. În scara acestui bloc, denunțătorul V.G.C. s-a întâlnit cu inculpatul I.F. zis „B." căruia i-a dat banii, după care acesta a intrat pe holul din dreapta, a revenit în câteva minute și i-a predat denunțătorului ceva.

După încheierea tranzacției, martorul V.G.C. a plecat, s-a întâlnit cu lucrătorii de poliție care supravegheau locul și le-a predat doza de heroină cumpărată în condițiile descrise mai sus, doză care a fost introdusă într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip M.A.I., spre expertizare.

Martorul denunțător V.G.C. a fost din nou percheziționat de către lucrătorii de poliție asupra sa nefiind găsite substanțe

stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deținere.

După încheierea tranzacției, organele de poliție l-au imobilizat pe inculpatul U.F. zis „B.", asupra acestuia negăsindu-se substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau bani, bunuri ori valori.

Din cuprinsul aceluiași proces verbal a mai reieșit că s-a procedat imediat la efectuarea unei percheziții domiciliare la adresa din B. fiind găsiți în locuință inculpatul P.Ș. și martorul R.C. Totodată pe măsuța din mijlocul camerei, s-a găsit o punguță desfăcută ce conținea o substanță pulverulentă maronie ce părea a fi heroină, din care consumase, conform declarațiilor sale, inculpatul P.Ș. Asupra inculpatului P.Ș. zis „F.P.", în buzunarul din partea dreaptă a pantalonilor pe care îi purta, a fost găsită suma de 55 lei, iar între bancnotele ce formau această sumă s-au găsit cele 2 bancnote de 10 lei ale căror serii fuseseră consemnate în procesul verbal întocmit de polițiști.

Pe fotoliul situat în centrul camerei, pe care stătea inculpatul P.Ș. în momentul pătrunderii organelor de poliție, în dreapta acestuia, între perna fotoliului și cotieră, s-a găsit o folie din material plastic ce conținea un număr de 14 pungulițe din material plastic tip „bilă" în care se afla o substanță pulverulentă de culoare maronie ce părea a fi heroină.

Într-o cutie situată pe noptiera din cameră s-au găsit 7 comprimate de culoare albă, rotunde, inscripționate „S.N." și suma de 110 lei.

S-a mai consemnat că în momentul pătrunderii în locuința unde se afla inculpatul P.Ș., lucrătorul de poliție care supraveghea intrarea în scara blocului și, implicit geamul locuinței situate la parter, a observat cum de la geamul acestei locuințe s-a aruncat un pachet de țigări în care se aflau 20 de punguțe din material plastic ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare maronie ce părea a fi heroină.

Cele 15 punguțe găsite în cameră (14 punguțe pe fotoliu și una pe măsuță) și cele 20 punguțe găsite în pachetul de țigări aruncat pe geamul apartamentului inculpatului P.Ș., toate conținând o substanță pulverulentă ce părea a fi heroină precum și 7 comprimate „S.N." găsite în locuința inculpatului P.Ș. au ridicate și introduse în două plicuri care au fost sigilate cu sigiliul tip M.A.I., spre expertizare.

Suma de 145 lei găsită în locuința situată la apartamentul din sector 5 (110 lei găsită pe noptieră și 35 lei găsită pe fotoliu alături de 20 lei din fondurile poliției) au fost ridicate și depuse la C.E.C. Bank - Unitatea C.V. cu chitanța din 30 august 2010 (recipisă din 30 august 2010), existând indicii că această sumă provine din vânzarea de droguri. Cele consemnate în procesul verbal au fost confirmate de martorul asistent C.M.V. audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești.

Totodată, aspectele reținute s-au coroborat cu declarațiile date de martorul V.G., cu cele ale martorei M.A., ale martorului R.C. date în cursul urmăririi penale.

Din raportul de constatare tehnico-științifică din 30 august 2010 a reieșit că proba reprezentând punguța din material plastic de culoare albă predată de martorul V.G. conținea 0,06 grame de heroină (Diacethilmorphina), substanță ce face parte din Tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, proba fiind consumată în procesul analizelor de laborator.

Din raportul de constatare tehnico-științifică din 30 august 2010 efectuat în cauză a reieșit că probele constând în cele 15 punguțe din material plastic de culoare albă și cele 7 comprimate rotunde, de culoare albă, stanțate pe una din fețe „S.N." ridicate cu ocazia percheziției conține 0,87 grame de heroină și respectiv substanță activă metadonă clorhidrat. Heroina (Diacethilmorphina) face parte din Tabelul anexă nr. 1 din Legea. nr. 143/2000, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Cantitatea de 0,70 grame de Heroină rămasă în urma analizelor de laborator din proba nr. 1 a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte a IGPR - cu dovada din 03 septembrie 2010). Proba nr. 2 a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Din raportul de constatare tehnico-științifică din 30 august 2010 a rezultat că proba constând în 20 punguțe din material plastic de culoare albă cea au fost găsite aruncate sub fereastra locuinței inculpatului P.Ș. conținea 0,77 grame de heroină (Diacethilmorphina) ce face parte din Tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Cantitatea de 0,62 grame de Heroină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - cu dovada din 3 septembrie 2010.

Inculpatul I.F. zis „B." a recunoscut fapta în sensul că a procurat martorului V.G. contra sumei de 20 lei o doză de heroină pe care a cumpărat-o de la inculpatul P.Ș., negând că ar fi primit vreo sumă de bani drept comision. Acesta a mai arătat că inculpatul P.Ș. a băgat banii primiți în buzunarul pantalonilor pe care îi purta și a luat o doză de heroină din punguța unde se aflau mai multe doze, punguță aflată pe fotoliul unde stătea inculpatul, și i-a remis-o. In legătură cu suma de bani primită drept comision de către inculpatul I.F., instanța a reținut ca fiind o certitudine faptul că acesta a primit cei 10 lei de la martorul V.G., avându-se în vedere mențiunile din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante cu privire la înmânarea sumei de bani de către poliție, cât și la controlul corporal efectuat asupra martorului atât înainte cât și după flagrant, mențiuni ce s-au coroborat cu declarațiile martorului asistent și cu cele ale numitului V.G. în calitate de martor.

În ceea ce îl privește pe inculpatul P.Ș., s-a reținut că și acesta a recunoscut în declarațiile date pe parcursul procesului penal că a vândut

inculpatului I.F., zis „B." contra sumei de 20 lei o doză de heroină, faptul că banii respectivi au fost găsiți asupra sa cu ocazia percheziției domiciliare, a arătat că doza de heroină găsită asupra sa îi aparținea și urma să o consume, însă a negat că cele 14 doze de heroină și cele 7 comprimate de metadonă, găsite în locuință îi aparțin și că a aruncat pe fereastră pachetul de țigări conținând droguri. Acesta a precizat că locuința aparține surorii sale P.G.

Avându-se în vedere faptul că cele 14 punguțe conținând heroină au fost găsite chiar pe fotoliul unde se afla inculpatul, declarația acestuia a fost apreciată ca nefiind credibilă, fiind înlăturată. În ceea ce privește persoana care locuiește la adresa respectivă edificatoare a fost apreciată declarația martorului R.C. din care a reieșit că apartamentul în cauză aparține fratelui său R.V. și că de la momentul arestării acestuia în apartament locuiește „F.P.", adică inculpatul P.Ș.

În ceea ce privește drogurile găsite în pachetul de țigări aruncat, de asemenea, declarația inculpatului sub acest aspect a fost contrazisă atât de procesul verbal încheiat de poliție, cât și de declarația martorului M. și ale martorului C. precizând în fața instanței că participând la percheziția efectuată a observat că geamul din încăperea unde se afla inculpatul era deschis.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului P.Ș. s-a reținut că acesta a fost liberat condiționat la data de 31 august 2007 din executarea unei pedepse cu închisoarea de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 325/2004 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală 4553/2004, cu un rest rămas neexecutat de 898 zile închisoare, pedeapsă considerată ca executată la data săvârșirii infracțiunilor deduse judecății în prezenta cauză, așa încât s-a reținut în încadrarea juridică a faptelor aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

La stabilirea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: dispozițiile părții generale a C. pen. (condițiile răspunderii penale, formele de vinovăție), limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, gradul de pericol social (în raport de extinderea fenomenului infracțional din acest domeniu pe întreg teritoriul țării, amplificarea și diversificarea criminalității asociate consumului de droguri, creșterea numărului de consumatori de droguri, fapta de trafic ilicit de droguri de mare risc fiind săvârșită cu participarea ambilor inculpați, cantitatea mică de droguri vândută, dar și cantitatea de droguri deținută atât în vederea vânzării, cât și pentru consumul propriu), circumstanțele personale ale inculpaților (inculpatul P.Ș. fiind recidivist, dovedind că nu a meritat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei aplicate anterior, menținând o atitudine profund negativă de desconsiderare a valorilor sociale ocrotite de legea penală, iar inculpatul I.F. fiind sancționat în precedent pentru fapte în legătură cu consumul de droguri cu amendă administrativă, ambii fiind consumatori de droguri și niciunul dintre aceștia

neavând loc de muncă și nici o altă sursă licită de venituri, cât și atitudinea procesuală a acestora).

În raport de atitudinea procesuală sinceră a inculpatului I.F., cât și în considerarea cantității reduse a drogurilor procurate instanța de fond i-a aplicat acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. cărora le-a dat relevanța cuvenită în condițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

Având în vedere că inculpatul P.Ș. este recidivist, cât și atitudinea procesuală nesinceră a acestuia, s-a apreciat că în cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante judiciare, iar în ceea ce privește solicitarea de aplicare a art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. pentru inculpatul I.F., instanța a apreciat că această cauză de atenuare a pedepsei nu este aplicabilă deoarece nu ne regăsim în ipoteza procedurală prevăzută de textul menționat, avându-se în vedere momentul procesual la care a fost formulată cererea, respectiv în dezbateri.

Față de aceste criterii, instanța i-a aplicat inculpatului P.Ș. câte o pedeapsă cu închisoarea orientată peste minimul special pentru fiecare dintre infracțiunile reținute și inculpatului I.F. o pedeapsă orientată sub minimul special, apreciind că astfel va fi atins scopul preventiv, educativ, dar si coercitiv al pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen.

În raport de natura și gravitatea faptelor, de împrejurările de săvârșire și de persoana inculpaților, s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală aplicată inculpaților pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata pedepsei ca pedeapsă accesorie. Tribunalul a apreciat că în raport de jurisprudența C.E.D.O. cu privire la aplicarea art. 3 protocol 1 stabilite în cauzele Hirst c. Marii Britanii și Calmanovici c. României nu se impune și interzicerea dreptului de a participa la alegerile legislative.

Apreciind că motivele care au stat la baza arestării inculpatului P.Ș. impun în continuare privarea de libertate a acestuia, tribunalul, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut arestarea acestuia.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii aplicată inculpatului I.F., constatând întrunite condițiile prev. de art. 86 C. pen. și apreciind că față de persoana inculpatului pronunțarea unei hotărâri de condamnare, cât și perioada prevenției constituie un avertisment și chiar tară executarea pedepsei acesta nu va mai săvârși și alte infracțiuni, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 86 C. pen. Pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) C. pen. și obligat acesta să desfășoare o activitate și să urmeze

un curs de consiliere stabilite de Serviciul de Probațiune precum și să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire în scopul dezintoxicării. La individualizarea modalității de executare a pedepsei s-a avut în vedere că pedeapsa nu trebuie să reprezinte o pură retribuție, ci principala menire a acesteia este aceea de a determina înlăturarea deprinderilor antisociale. Or, față de vârsta inculpatului, de faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, cât și de scopul urmărit prin comiterea faptei, și anume acela de a-și procura la rândul său banii necesari drogurilor, cantitatea mică de droguri procurată și nu în ultimul rând faptul că acesta - deși consumator de droguri de 4 ani - nu a apelat la comiterea de infracțiuni pentru a-și procura banii necesari, din cazierul judiciar rezultând că a fost sancționat cu amendă cu caracter administrativ pentru săvârșirea unor fapte în legătură cu consumul propriu de droguri până în prezent, s-a apreciat că această modalitate poate garanta atingerea scopului educativ al pedepsei. Totodată, s-a apreciat de către prima instanță că executarea în regim de detenție dimpotrivă l-ar expune unor influențe nefaste, cunoscut fiind că mediul penitenciar, în cele mai multe cazuri, întărește și consolidează paternul infracțional putând influența negativ conduita sa viitoare.

Întrucât în cauză nu a fost făcută dovada că suma de 145 lei ridicată cu ocazia percheziției domiciliare și depusă la C.E.C. Bank cu recipisa din 30 august 2010 reprezintă bun ce a fost dobândit sau folosit la săvârșirea de fapte prevăzute de legea penală, instanța de fond a dispus restituirea acesteia către inculpatul P.Ș.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul P.Ș.

prin care a solicitat admiterea căii de atac, desființarea hotărârii și în fond redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată de către prima instanță, pe care o apreciază ca fiind într-un cuantum prea mare în raport de atitudinea sa constant sinceră de recunoaștere a comiterii faptei de trafic de droguri dar și de datele care circumstanțiază persoana sa.

Prin Decizia penală nr. 179/A din 16 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Il-a penală, în Dosarul nr. 44184/3/2010(1021/2011) a fost admis apelul formulat de inculpatul P.Ș. împotriva sentinței penale nr. 106/F din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, desființată, în parte, sentința atacată și în fond, redusă pedeapsa aplicată inculpatului P.Ș. pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. reținând dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen. de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare iar ca efect al contopirii stabilește ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate și s-a dedus arestul preventiv de la 25 august 2010 la zi, dispunându-se totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului iar plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului de Justiție.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că, în urma analizei întregului material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în etapa cercetării judecătorești, prima instanță în mod corect a reținut atât situația de fapt - constând, în esență, în aceea că la data de 25 iunie 2010, inculpatul P.Ș. a vândut martorului V.G.C., prin intermediul inculpatului I.F., o doză de heroină conținând 0,06 grame pentru suma de 20 lei și a deținut, pentru vânzare și pentru consum propriu, 20 punguțe conținând 0,77 grame, 15 punguțe conținând 0,87 grame de heroină și 7 comprimate de metadonă - cât și vinovăția inculpatului și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cărora le-a fost dată și în drept o corectă încadrare juridică.

Convingerea instanței, dincolo de orice îndoială, că inculpatul P.Ș. a comis faptele prev.de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, s-a întemeiat pe probe certe de vinovăție, relevate de mențiunile cuprinse în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, de declarațiile martorilor V.G., M.A. și R.C. audiați în cursul urmăririi penale, de procesele verbale de percheziție, de rapoartele de constatare tehnico-științifică efectuate în cauză, dar și de declarațiile inculpaților I.F. și P.Ș. care a recunoscut comiterea faptei de trafic de droguri de mare risc constând în aceea că a vândut la 25 august 2010 cantitatea de 0,06 grame heroină prin intermediul coinculpatului I.F..

Sub aspectul individualizării pedepselor, Curtea, prin prisma criteriilor generale prev.de art. 72 C. pen., a constatat întemeiate criticile inculpatului, cu privire la dozarea cuantumului acestora. Astfel, a reținut că scopul legii penale poate fi atins, doar atunci când datele ce caracterizează, în mod pozitiv persoana inculpatului sunt apreciate ca atare, așa încât raportul dintre cuantumul sancțiunii ce trebuie aplicată în vederea reeducării și scopul său educativ să fie cât mai echilibrat.

A mai reținut, în interpretare dispozițiilor art. 72 C. pen., că la proporționalizarea pedepsei ce se aplică inculpatului, instanța este datoare să țină seama, cumulativ, de dispozițiile părții generale ale C. pen., de limitele speciale de pedeapsă fixate de lege, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de datele ce caracterizează persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (stări, situații, circumstanțe).

În urma analizării actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, Curtea a apreciat că faptele de comiterea cărora se face vinovat inculpatul P.Ș. prezintă un grad de pericol social ridicat atât generic cât și în concret; că

inculpatul P.Ș. a dovedit de asemenea atitudine sinceră pe parcursul procesului, cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, recunoscând comiterea ei atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, însă nu se află la primul conflict cu legea penală, săvârșind faptele din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie atrasă de condamnarea la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 325/2004 a Tribunalului București rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4553 din 15 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 31 august 2007 cu un rest rămas neexecutat de 898 zile ( cazier judiciar - fila 76 d.u.p.).

Față de toate aceste considerente, Curtea, a apreciat că în cauză se justifică reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului P.Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 37 lit. b) C. pen., respectiv, la pedeapsa închisorii în cuantum orientat ușor peste media limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, fiind realizat astfel și scopul reglementat în art. 52 C. pen.

Reținând că inculpatul era consumator de droguri, a vândut o cantitate redusă de droguri (0,06 grame heroină) și împrejurarea că deși nu se află la primul conflict cu legea penală, faptele pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză au fost săvârșite după împlinirea duratei pedepsei anterioare și la aproximativ 3 ani după ce a fost liberat condiționat, vârsta acestuia (51 ani), Curtea le-a apreciat ca fiind circumstanțe favorabile inculpatului potrivit dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. cărora le-a dat eficiență în condițiile art. 76 C. pen.

Față de toate aceste considerente, a admis apelul formulat de inculpatul P.Ș., a desființat, în parte, sentința atacată și rejudecând, în fond, în privința inculpatului P.Ș. a redus pedeapsa aplicată acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. de la 10 ani la 8 ani închisoare iar ca efect al contopirii pedepselor a stabilit ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare.

Soluția instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpatul P.Ș.

pe care însă nu 1-a motivat conform art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen. Cu ocazia dezbaterilor în recurs, inculpatul a arătat că înțelege să critice hotărârea pe motiv de netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, invocând în drept cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

S-a arătat în susținerea orală în fața instanței de recurs că pedeapsa stabilită de instanța de apel este prea mare în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele reale ale comiterii faptei, solicitându-se de către recurent reducerea pedepsei, având în vedere atitudinea sa procesuală sinceră și cooperantă și faptul că are 5 copii minori în întreținere.

Verificând cauza atât sub aspectul motivului de recurs invocat cât și din oficiu - potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, recursul declarat de inculpat fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:

Din analiza actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză s-a făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului P.Ș., dându-se în drept o justă încadrare juridică faptelor.

Constatând întrunite condițiile tragerii la răspundere penală, instanțele de fond și apel au hotărât, în mod corect, în opinia Înaltei Curți, condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că la data de 25 iunie 2010, inculpatul P.Ș. a vândut martorului V.G.C., prin intermediul inculpatului I.F., o doză de heroină conținând 0,06 grame pentru suma de 20 lei și a deținut, pentru vânzare și pentru consum propriu, 20 punguțe conținând 0,77 grame, 15 punguțe conținând 0,87 grame de heroină și 7 comprimate de metadonă.

Vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită de întregul materialul probator administrat în cauză, relevante în acest sens fiind: mențiunile cuprinse în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor V.G., M.A. și R.C. audiați în cursul urmăririi penale, rezultatele consemnate în procesele verbale de percheziție la domiciliul lui R.V. unde locuia inculpatul P.Ș., concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică efectuate în cauză, dar și de declarațiile inculpaților I.F. și P.Ș. care au recunoscut comiterea faptei de trafic de droguri de mare risc, constând în aceea că a vândut la 25 august 2010 cantitatea de 0,06 grame heroină prin intermediul coinculpatului I.F.

În ceea ce privește critica recurentului inculpat privind greșita individualizare a pedepsei aplicate acestuia de către instanța de apel, Înalta Curte constată că, potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În conformitate cu prevederile art. 72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, din examinarea acestor criterii, se constată că cel referitor la gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul prioritar celui referitor la persoana infractorului, ambele instanțe apreciind în mod corect că fapta săvârșită de inculpat - astfel cum a fost expusă anterior prezintă, în concret, un ridicat grad de pericol social.

De asemenea, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen. pedeapsa este deopotrivă un mijloc de constrângere dar și de reeducare a celui condamnat, având un rol preventiv-educativ. Ca măsură de constrângere pedeapsa pe lângă scopul represiv trebuie să reflecte dezaprobarea legală și judiciară, atât cu privire la faptele penale, cât și în ceea ce privește comportamentul inculpatului.

Prin urmare, sub aspectul cuantumului dar și a modului de executare a acesteia, pedeapsa trebuie individualizată astfel încât să îl convingă pe inculpat de necesitatea respectării legii penale și să-1 determine pe viitor să nu mai comită fapte penale.

Sub acest aspect, Înalta Curte, constată că elementele legate de faptă și de persoana inculpatului au fost corect valorificate de instanța de apel în procesul de individualizare a sancțiunii penale, existența acestora justificând aplicarea unei pedepse orientate ușor minimum special de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de marea risc, respectiv, de 8 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Astfel, în baza propriul examen, Înalta Curte, ținând seama de natura infracțiunii săvârșite (trafic de droguri de mare risc) ce prezintă un grad ridicat de pericol social, circumstanțele reale ale comiterii faptei (a vândut cantitatea de 0,06 grame heroină prin intermediul inculpatului I.F.), cantitatea și natura drogului traficat (0,06 grame heroină), atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal (de recunoaștere a faptei, inculpatul având o atitudine nesinceră numai în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000), și circumstanțele personale ale inculpatului (care deși a recunoscut comiterea faptei, este recidivist, a comis fapte din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie în raport de condamnarea de 7 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 325/2004 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 4553 din 15 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 31 august 2007 cu un rest rămas neexecutat de 898 zile, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar - fila 76 d.u.p.), reține că, a fost aplicată o pedeapsă corect individualizată de către instanța de control judiciar, care a dat relevanța cuvenită circumstanțelor atenuate favorabile inculpatului (atitudinea procesuală sinceră, de recunoaștere a faptei, cantității da droguri traficate, vârstei inculpatului), reținând incidența dispozițiilor art. 4 alin. (2) C. pen. reflectată în aplicarea unei pedepse orientată sub minimum special de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

În consecință, Înalta Curte apreciază că, în care, împrejurările săvârșirii faptei și datele personale ale inculpatului (vânzarea de droguri de mare risc prin intermediul altei persoane, vârsta, sinceritatea în fața organelor judiciare, starea de recidivă postexecutorie în care a comis fapte din prezenta cauză), sunt împrejurări cărora instanța de apel le-a dat relevanța juridică corespunzătoare în procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului prin compararea cu fapta

inculpatului - trafic de droguri de mare risc iar aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus față cel stabilit de instanța de apel, nu ar putea asigura reeducarea acestuia și realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen., o eventuală redozare nu ar fi nejustificată în raport cu particularitățile cauzei expuse anterior.

Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, nici cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.

În temeiul art. 385 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată va deduce prevenția inculpatului de la 25 august 2010 la 22 septembrie 2011.

Având în vedere că recurentul inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 179/A din 16 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reținerea și arestarea preventivă de la 25 august 2010 la 22 septembrie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22 septembrie 2011.