ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 787/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 787/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal de față:

Prin

sentința penală nr. 68 din 15 septembrie 2011, Tribunalul Caras Severin în baza

art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului E.F.L. la o pedeapsă

de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni închisoare.

În baza art.

53 pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) – c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3

ani, după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului

de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

În baza art.

180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare.

În baza art.

192 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.

33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite și a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 (trei) ani și 10 (zece) luni

închisoare.

În baza art.

53 pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a)-c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3

ani, pedeapsă ce va începe după executarea pedepsei principale rezultante, după

grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării

pedepsei.

În baza art. 71

C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. (cu excepția dreptului de a

alege), din momentul în care prezenta hotărâre va rămâne definitivă și până la

terminarea executării pedepsei principale, până la grațierea totală sau a

restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a

executării pedepsei.

În baza art. 357 alin. (2) C. proc.

pen., art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., a menținut starea de arest a

inculpatului pe o durată de 60 de zile și a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 25

iulie 2011, până la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a

dispus confiscarea corpului delict - cuțit.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art.

998, 999 C. civ., a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile

F.L.L. și Ț.Ș., în consecință obligându-l pe inculpat la plata sumei de 3.000

lei daune morale către partea civilă F.L.L. și respectiv de 15.000 lei daune

morale către partea civilă Ț.Ș. și în totalitate acțiunea civilă formulată de

către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Reșița, obligându-l pe

inculpat la plata sumei de 8.518, 75 lei cu titlu de daune materiale către

această parte civilă.

În baza art.

191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei -

cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a pronunța această sentință,

Tribunalul a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin din data de 12

august 2011 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul E.F.L.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor, prev. de art. 20

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., loviri sau alte violențe, prev. de art.

180 alin. (2) C. pen. și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că în dimineața zilei

de 20 iulie 2011, a pătruns fără drept, în locuința părții vătămate F.L.L., iar

în momentul în care părțile vătămate F.L.L. și Ț.Ș. au venit din oraș și au

intrat în casă, inculpatul a lovit cu cuțitul în zona hemitoracelui stâng

inferolateral pe partea vătămată Ț.Ș. De asemenea, inculpatul a lovit cu

cuțitul și pe partea vătămată, F.L.L., pe mâna dreaptă, supramamar drept,

supramamar stâng și sprâncenos stâng.

La

termenul de judecată din 15 septembrie 2011, părțile vătămate F.L.L. și Ț.Ș.

s-au constituit părți civile cu suma de câte 50.000 lei fiecare.

Din

studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut în fapt

următoarele:

La data

de 20 iulie 2011, în jurul orelor 9,00, inculpatul E.F.L. s-a deplasat la

domiciliul fostei sale concubine F.L.L., situat în Reșița, pentru a discuta cu

aceasta despre o posibilă împăcare.

Cu ajutorul

unei bucăți de lemn, inculpatul a ridicat poarta de acces din curtea

imobilului, iar aceasta datorită unui defect la sistemul de închidere s-a

deschis. În continuare, inculpatul a pătruns fără drept în curtea imobilului

fostei sale concubine, iar pe fereastră a intrat în casă. De aici, a mers în

bucătărie, de unde a luat o bucată de lemn și s-a dus în prima cameră, unde a

așteptat-o pe fosta sa concubină și pe actualul concubin al acesteia, partea

vătămată Ț.Ș.

În jurul

orelor 10,00, părțile vătămate F.L.L. și Ț.Ș. s-au întors din oraș și au intrat

în casă.

Inculpatul a

început să-i reproșeze părții vătămate F.L.L. că l-a mințit în legătură cu

posibila lor împăcare, iar în momentul în care aceasta a vrut să sune la

poliție a împins-o și a aplicat părții vătămate Ț.Ș. o lovitură cu bâta în zona

spatelui, acesta căzând la podea. Partea vătămată F.L.L. a încercat să

părăsească camera, însă inculpatul a prins-o și a împins-o, aceasta căzând pe

podea. Cu un cuțit ce-l luase anterior din bucătărie, inculpatul a lovit-o pe

partea vătămată F.L.L. în zona toracelui, pe brațul drept, la nivelul rădăcinii

degetului IV de la mâna dreaptă și la nivelul regiunii sprâncenoase stângi,

după care i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona fetei.

Apoi,

s-a îndreptat înspre Ț.Ș. și i-a aplicat mai multe lovituri cu piciorul, iar în

final l-a lovit cu cuțitul în zona hemitorace stâng infero-lateral, în zona

splinei.

Realizând

gravitatea faptei comise inculpatul E.F.L. s-a înjunghiat în zona gâtului și

abdomen cu intenția de a se sinucide, iar după ce a aruncat cuțitul pe covor,

s-a dus într-o anexă din curte, de unde a fost ridicat de lucrătorii de la

Serviciul Județean de Ambulanță.

De

asemenea și părțile vătămate au reușit să iasă din casă și s-au deplasat în

stradă, unde F.L.L. a solicitat martorului V.M.N. să anunțe organele de poliție

și ambulanța. Atât inculpatul, cât și cele două părți vătămate au fost

transportate la Spitalul Județean din Reșița.

Din

raportul de constatare medico-legală din 21 iulie 2011 a rezultat că partea

vătămată Ț.Ș. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de

20 iulie 2011, prin lovirea directă cu un corp tăietor-înțepător și au

necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale socotite de la data producerii

leziunilor. Totodată, leziunile suferite au pus viața victimei în primejdie în

absența intervenției medico-chirurgicale de urgență și s-au soldat cu pierdere

de organe (splină) prin splenectomie de necesitate.

S-a apreciat că în cazul părții

vătămate Ț.Ș., inculpatul E.F.L. a acționat cu intenția de a-l ucide, concluzie

ce a reieșit din faptul că instrumentul folosit de inculpat, respectiv cuțit,

era apt de a produce moartea, regiunea corpului lovită (hemitorace stâng

infero-lateral, zona splinei) este o zonă vitală, lovitura a fost aplicată cu

mare intensitate (plagă penetrantă de 3-4 cm. cu traiect oblic spre interior și

jos traversând spațiul intercostal, iar urmarea produsă a fost aceea că a pus

viața victimei în primejdie și s-a soldat cu pierdere unui organ (splină).

Din

raportul de constatare medico-legală din 21 iulie 2011 a rezultat că partea

vătămată F.L.L. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data

de 20 iulie 2011, prin lovirea directă și repetată cu un corp tăietor-înțepător

(plăgile de la nivelul regiunii sprâncenoase stângi, toracelui și membrul

superior drept), prin lovirea cu sau de un corp dur (leziunea de la nivelul

regiunii zigomatice stângi), leziuni ce au necesitat 15 zile de îngrijiri

medicale și nu au pus viața victimei în primejdie.

În cazul

părții vătămate F.L.L., deși inculpatul a folosit un instrument apt de a

produce moartea, întrucât loviturile au fost aplicate cu o intensitate redusă,

iar leziunile cauzate nu au pus viața victimei în primejdie, s-a apreciat că în

acest caz autorul a acționat cu intenția de a vătăma corporal și nu cu intenția

de a ucide.

Partea

vătămată F.L.L. a declarat că solicită a fi efectuate cercetări față de

inculpatul E.F.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de

domiciliu și loviri sau alte violențe, cerere menținută și cu ocazia audierii

sale în calitate de parte vătămată la data de 08 august 2011.

În faza

de urmărire penală, inculpatul a avut o poziție oscilantă cu privire la fapta

comisă asupra părții vătămate Ț.Ș., recunoscând celelalte fapte reținute în

sarcina sa. Ulterior, a recunoscut că a lovit cu intenție pe partea vătămată Ț.Ș.,

poziție menținută și cu ocazia reconstituirii în prezența martorilor asistenți

G.N.I. și V.M.N.

La

cercetarea la fața locului, în locuință, pe covor, a fost găsit și ridicat

cuțitul folosit de inculpat la comiterea faptelor

Audiat

în instanță, inculpatul E.F.L. a arătat că se prevalează de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., în sensul că recunoaște în totalitate faptele, își

însușește probatoriul administrat în faza de urmărire penală fiind de acord să

plătească daune părților civile în limita posibilităților, din motive obiective

neputând achita integral sumele solicitate de acestea.

Probele

administrate în faza de urmărire penală, precum și depoziția inculpatului, au

confirmat că este autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa și dată fiind

declarația sa la judecata în primă instanță, instanța și-a însușit starea de

fapt reținută în actul de sesizare a instanței și recunoscută în totalitate de

inculpat, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de

tentativă de omor, loviri sau alte violențe și violare de domiciliu.

Instanța

de fond a aplicat inculpatului pedepse orientate spre minimul special prevăzut

de lege, criteriile de individualizare constând în modalitatea și împrejurările

în care a săvârșit faptele, lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală

sinceră. în afară de pedepsele principale stabilite pentru inculpat și

contopite, infracțiunile fiind săvârșite în concurs real, instanța a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c)

C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă de omor, urmând să fie aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă, conform

dispozițiilor art. 35 C. pen. De asemenea, pe durata executării pedepselor

principale, până la grațierea sau împlinirea termenului de prescripție a

executării acestora, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie de

interzicere a unor drepturi.

În

conformitate cu dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus

confiscarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunilor.

În ceea

ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că acțiunile civile formulate

de părțile civile F.L.L. și Ț.Ș., prin care au solicitat acordarea de daune

morale sunt admisibile în parte, întrucât în afară de înscrisurile medicale

depuse la urmărire penală, care atestă leziunile suferite, numărul de zile de

îngrijiri medicale necesare în vederea vindecării, părțile civile nu și-au

administrat alte probe din care să rezulte suferințe suplimentare, prelungite

în timp, care să necesite reparația prin obligarea inculpatului la plata în

totalitate a sumelor solicitate. S-a apreciat că suferințele cauzate părții civile

F.L.L. de loviturile aplicate pot fi recompensate prin obligarea inculpatului

la plata sumei de 3.000 lei, iar cele pricinuite părții civile Ț.Ș. justifică

obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei, în acest caz fiind avută

în vedere și împrejurarea că partea, urmare a loviturilor aplicate a suferit și

pierderea unui organ, splina.

Împotriva sentinței Tribunalului Caras

Severin a declarat apel inculpatul E.F.L. solicitând reducerea daunelor morale

iar partea civilă F.L.L. a criticat hotărârea atacată, arătând că se impune

majorarea pedepsei inculpatului în raport cu circumstanțele faptei și a

cuantumului daunelor morale.

Prin decizia penală nr. 197/A din 5

decembrie 2011, în temeiul dispozițiilor art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc.

pen., Curtea de Apel Timișoara, a admis apelul părții civile F.L.L., a

desființat în parte hotărârea primei instanțe și rejudecând, în temeiul

dispozițiilor art. 34 lit. b) C. proc. pen. a dispus aplicarea unui spor de 6

luni închisoare la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, aplicată

inculpatului E.F.L. de Tribunalul Caraș-Severin, dispunându-se executarea de

către inculpat a pedepsei rezultante de 4 ani și 4 luni închisoare. S-au

majorat daunele morale acordate părții civile F.L.L. de la 3000 lei la 8000

lei, fiind menținute celelalte dispoziții ale hotărârii. Apelul inculpatului a

fost respins ca nefondat.

S-a

reținut că pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate în

raport cu prevederile art. 72 C. pen. și s-a avut în vedere pericolul social al

infracțiunilor, circumstanțele și împrejurările în care au fost săvârșite

precum și prevederile art. 320

1

C. proc. pen., întrucât inculpatul a

recunoscut faptele fiind de acord să fie judecat și condamnat pe baza probelor

administrate în cursul urmăririi penale. S-a apreciat că hotărârea este

neîntemeiată numai în ceea ce privește omisiunea instanței de a aplica

inculpatului un spor de pedeapsă în conformitate cu prevederile art. 34 lit. b)

C. pen. În situația infracțiunilor concurente aplicarea unui spor nu este

obligatorie dar în speță față de gravitatea faptelor, numărul infracțiunilor

reținute în sarcina inculpatului aplicarea unui spor de pedeapsă se justifică.

S-a

apreciat de asemenea că apelul părții civile este fondat în ce privește latura

civilă a cauzei și având în vedere traumele la care a fost supusă partea civilă

F.L.L., agresată cu un cuțit și obligată să asiste la înjunghierea concubinului

său, ținându-se seama și de suferințele prilejuite de vindecarea leziunilor

instanța de apel a considerat că se justifică acordarea unor daune morale mai

mari, fiind majorate de la 3.000 lei la 8.000 lei.

Împotriva

deciziei penale nr. 197/A din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara a

declarat recurs inculpatul E.F.L. invocând cazul de casare prevăzut de

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea

pedepsei de 4 ani și 4 luni închisoare, înlăturarea sporului de 6 luni

închisoare stabilit de instanța de apel, urmând a se avea în vedere

circumstanțele personale favorabile, lipsa antecedentelor penale,

comportamentul sincer în proces. Sub aspectul laturii civile, invocând același

temei - art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a cerut reducerea daunelor

morale acordate părții civile F.L.L. de instanța de apel, apreciind suma de

8.000 lei excesivă în raport de infracțiunea de lovire săvârșită în dauna

acesteia.

Examinând

motivele de recurs

invocate, înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatului

E.F.L. este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta

Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului E.F.L.

pentru faptele săvârșite - tentativă la omor, lovire și violare de domiciliu,

au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C.

pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, reduse cu o treime prin

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., natura și

gravitatea faptelor comise - infracțiuni contra libertății, vieții și

integrității corporale a persoanei, împrejurările comiterii faptelor,

circumstanțele reale în care au fost săvârșite, urmările produse precum și

circumstanțele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, cu

o comportare sinceră în proces. Fiind stabilite pedepse orientate spre minimul

special prevăzut de lege, s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât

datele care circumstanțiază persoana inculpatului (vârsta - 26 ani,

antecedentele penale) cât și pericolul social concret al faptelor, pus în

evidență de împrejurările și modalitatea în care a acționat, iar prin urmare în

raport de criteriile enunțate nu se justifică reducerea pedepselor inculpatului

ori modificarea modalității de executare din detenție în suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere.

Este

adevărat că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale și a avut o

comportare sinceră în proces, recunoscând săvârșirea faptelor reținute în actul

de sesizare a instanței, judecata realizându-se pe baza probelor administrate

la urmărire penală, însă aceste împrejurări favorabile inculpatului au

constituit temei pentru aplicarea unor pedepse orientate spre

minimul special, reduse cu o treime ca

efect al dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Înlăturarea sporului de 6 luni

închisoare stabilit de instanța de apel pentru infracțiunile săvârșite în

concurs, de asemenea nu se impune, iar în acest sens se au în vedere, în acord

cu instanța de apel, pluralitatea infracțiunilor săvârșite de inculpat (3 fapte

în concurs) dar și gravitatea acestora, contra vieții, integrității și

libertății persoanei.

Avându-se în vedere dispozițiile art. 52

C. pen., se constată că pedeapsa - ca măsură de constrângere - are pe lângă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea

legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită cât și în

ce privește comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și

modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să

se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a

săvârșirii unor fapte penale similare ceea ce se realizează prin aplicarea unor

pedepse inculpatului spre minimul special al pedepsei închisorii cu executare

în regim de detenție.

Cazul de

casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

privește nu numai aplicarea unor pedepse principale greșit individualizate în

raport cu prevederile art. 72 C. pen. (netemeinice) sau în alte limite decât

cele prevăzute de lege (nelegale) ci se referă și la stabilirea unor pedepse

complementare și accesorii greșit individualizate ori aplicate în alte limite

decât cele legale.

Din

oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a

aplicat inculpatului E.F.L. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) C. pen. (cu excepția

dreptului de a alege) pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale

și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a)-c) (cu excepția dreptului de a alege) pe durata executării pedepsei

închisorii.

Stabilirea

pedepselor complementare și accesorii apare ca fiind realizată automat, prin

efectul legii de către instanța de fond, de vreme ce nu a înțeles să motiveze

în raport de criteriile enumerate de art. 71 alin. (3) C. pen. (natura și

gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana

infractorului, interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau

curatele) aplicarea acestora în conținutul arătat, dar și a criteriilor

prevăzute în

art. 72 C.

pen., iar instanța de apel nu a complinit absența motivării primei instanțe sub

acest aspect.

Referitor la pedepsele accesorii,

înalta Curte constată că interzicerea dreptului de a alege, deci a dreptului

electoral de a participa la procesul de alegere a organelor democratice ale

statului, prin exercitarea dreptului de vot, severitatea unei astfel de

interdicții, semnificând anularea, chiar limitată, a unui drept constituțional

nu este justificată și nu se află în legătură directă cu tipul infracțiunilor

reținute în cauză. Tot astfel, interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau

de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de

care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii cât și a drepturilor

părintești, de a fi tutore sau curator nu se impun a fi aplicate inculpatului

avându-se în vedere natura faptelor comise, absența oricărei conexiuni între

exercitarea acestor drepturi și tipul infracțiunilor pentru care inculpatul a

fost condamnat.

Însă,

natura, modalitatea săvârșirii faptelor, ansamblul circumstanțelor personale

ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b)

(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat),

motiv pentru care se impune aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II a, b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării

pedepsei închisorii, la stabilirea pedepsei complementare fiind avute în vedere

aceleași criterii ca la stabilirea pedepsei accesorii.

Sub aspectul

laturii civile, inculpatul E.F.L. a solicitat în recurs, invocând cazul de

casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. reducerea daunelor

morale acordate părții civile F.L.L. de instanța de apel, apreciind suma de

8.000 lei excesivă în raport de infracțiunea de lovire săvârșită împotriva

acesteia.

Latura

civilă a cauzei nu poate fi examinată prin prisma cazului de casare prev. de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen. întrucât se referă la pedepse greșit

individualizate sau aplicate în alte limite decât cele legale, ci a

dispozițiilor art. 385 alin. (2) C. proc. pen. dar și a Deciziei nr. 28/2008

pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul

legii conform căreia, judecarea recursurilor declarate cu privire la latura

civilă împotriva deciziilor pronunțate în apel se face în conformitate cu

dispozițiile art. 385

9

alin. (2) C. proc. pen. în considerentele

deciziei enunțate se motivează că dacă legiuitorul ar fi voit să înlăture

posibilitatea atacării cu

recurs

a deciziilor pronunțate în apel cu privire la latura civilă, nu ar fi menținut

reglementarea de la alin. (2) al art. 385

9

C. proc. pen., conform

căruia motivele de casare prevăzute în alin. (1) pot fi invocate atât cu

privire la soluționarea laturii penale cât și a laturii civile a cauzei.

De asemenea, criticile inculpatului

referitoare la latura civilă se examinează și prin prisma cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. - hotărârea

este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii

- introdus prin Legea nr. 202/2010 și privește greșita aplicare a legii civile

(spre exemplu obligarea greșită a fiecărui inculpat în parte la despăgubiri

către partea civilă iar nu solidar, în raport de prevederile art. 14 C. proc.

pen. coroborate cu dispozițiile art. 1003 C. civ., conform cărora la stabilirea

răspunderii civile funcționează principiul solidarității când infracțiunea a

fost săvârșită de mai mulți inculpați), inclusiv cuantumul daunelor morale la

care trebuia obligat inculpatul către partea civilă.

Referitor

la daunele morale, prejudiciile nepatrimoniale, constituie acele consecințe

dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu conținut neeconomic și care

rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale.

Asemenea consecințe pot fi durerile fizice, psihice, afective, atingerile aduse

onoarei, cinstei, demnității, etc.

Deși

cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de

determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării

criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în

plan psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au

fost lezate, etc. In speță, partea civilă F.L.L. a suferit un prejudiciu moral

generat de suferințele fizice, psihice urmare a agresiunii inculpatului,

necesitând internare medicală și un număr de 15 zile de îngrijiri medicale și

în consecință, constatând îndeplinite condițiile legale, corect s-a dispus

obligarea inculpatului la plata daunelor morale către partea civilă F.L.L., în

temeiul dispoz. art. 346 C. proc. pen. comb. cu art. 14 C. proc. pen. în ref.

la art. 998 și urm. C. civ.

În ceea ce

privește stabilirea cuantumului acestora, se impune a se avea în vedere ca

acestea să nu constituie nici venituri nejustificate pentru partea civilă și

nici să nu aibă consecințe pecuniare excesive asupra inculpatului (care nu are

un loc de muncă) și familiei acestuia, astfel că în raport de suferințele

fizice, psihice încercate de partea vătămată F.L.L. urmarea faptei de lovire a

inculpatului ce i-a pricinuit 15 zile de îngrijiri medicale obligarea sa

la 3.000 lei cu titlu de daune morale

este în măsură să ofere o reparație echitabilă a prejudiciului moral suferit de

partea civilă și prin urmare majorarea cuantumului acestora în apel la 8.000

lei pentru infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. nu se

justifică.

Pentru

considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul

declarat de inculpatul E.F.L. împotriva deciziei penale nr. 197/A din 5

decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara - Secția Penală.

Va casa

în parte decizia recurată și în parte sentința penală nr. 68 din 15 septembrie

2011 pronunțată de Tribunalul Caras Severin - Secția Penală și în rejudecare:

Va

înlătura din conținutul pedepsei accesorii și complementare aplicate

inculpatului E.F.L. interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

I și c) C. pen.

Va

înlătură dispoziția instanței de apel privind majorarea daunelor morale

acordate părții civile F.L.L. și va menține cuantumul despăgubirilor acordate

cu acest titlu părții civile prin hotărârea instanței de fond, în sumă de 3.000

lei.

Va menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate și va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 25 iulie 2011 la 19

martie 2012.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne

în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

E.F.L. împotriva deciziei penale nr. 197/A din 5 decembrie 2011 a Curții de

Apel Timișoara - Secția Penală.

Casează

în parte decizia recurată și în parte sentința penală nr. 68 din 15 septembrie

2011 pronunțată de Tribunalul Caras Severin - Secția Penală și în rejudecare:

Înlătură

din conținutul pedepsei accesorii și complementare aplicate inculpatului E.F.L.

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și c) C. pen.

Înlătură

dispoziția instanței de apel privind majorarea daunelor morale acordate părții

civile F.L.L. și menține cuantumul despăgubirilor acordate cu acest titlu

părții civile prin hotărârea instanței de fond, în sumă de 3.000 lei.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 25 iulie 2011 la 19

martie 2012.

Suma de

200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se suportă din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

martie 2012.