ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 787/2012

Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr. 68 din 15 septembrie 2011, Tribunalul Caras Severin în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului E.F.L. la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni închisoare. În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) – c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei. În baza art. 180 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare. În baza art. 192 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 (trei) ani și 10 (zece) luni închisoare. În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă ce va începe după executarea pedepsei principale rezultante, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), din momentul în care prezenta hotărâre va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei principale, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen., art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., a menținut starea de arest a inculpatului pe o durată de 60 de zile și a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 25 iulie 2011, până la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea corpului delict - cuțit. În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ., a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile F.L.L. și Ț.Ș., în consecință obligându-l pe inculpat la plata sumei de 3.000 lei daune morale către partea civilă F.L.L. și respectiv de 15.000 lei daune morale către partea civilă Ț.Ș. și în totalitate acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Reșița, obligându-l pe inculpat la plata sumei de 8.518, 75 lei cu titlu de daune materiale către această parte civilă. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei - cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin din data de 12 august 2011 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul E.F.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că în dimineața zilei de 20 iulie 2011, a pătruns fără drept, în locuința părții vătămate F.L.L., iar în momentul în care părțile vătămate F.L.L. și Ț.Ș. au venit din oraș și au intrat în casă, inculpatul a lovit cu cuțitul în zona hemitoracelui stâng inferolateral pe partea vătămată Ț.Ș.

De asemenea, inculpatul a lovit cu cuțitul și pe partea vătămată, F.L.L., pe mâna dreaptă, supramamar drept, supramamar stâng și sprâncenos stâng. La termenul de judecată din 15 septembrie 2011, părțile vătămate F.L.L. și Ț.Ș. s-au constituit părți civile cu suma de câte 50.000 lei fiecare. Din studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut în fapt următoarele: La data de 20 iulie 2011, în jurul orelor 9,00, inculpatul E.F.L. s-a deplasat la domiciliul fostei sale concubine F.L.L., situat în Reșița, pentru a discuta cu aceasta despre o posibilă împăcare. Cu ajutorul unei bucăți de lemn, inculpatul a ridicat poarta de acces din curtea imobilului, iar aceasta datorită unui defect la sistemul de închidere s-a deschis.

În continuare, inculpatul a pătruns fără drept în curtea imobilului fostei sale concubine, iar pe fereastră a intrat în casă. De aici, a mers în bucătărie, de unde a luat o bucată de lemn și s-a dus în prima cameră, unde a așteptat-o pe fosta sa concubină și pe actualul concubin al acesteia, partea vătămată Ț.Ș. În jurul orelor 10,00, părțile vătămate F.L.L. și Ț.Ș. s-au întors din oraș și au intrat în casă. Inculpatul a început să-i reproșeze părții vătămate F.L.L. că l-a mințit în legătură cu posibila lor împăcare, iar în momentul în care aceasta a vrut să sune la poliție a împins-o și a aplicat părții vătămate Ț.Ș. o lovitură cu bâta în zona spatelui, acesta căzând la podea. Partea vătămată F.L.L.

a încercat să părăsească camera, însă inculpatul a prins-o și a împins-o, aceasta căzând pe podea. Cu un cuțit ce-l luase anterior din bucătărie, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată F.L.L. în zona toracelui, pe brațul drept, la nivelul rădăcinii degetului IV de la mâna dreaptă și la nivelul regiunii sprâncenoase stângi, după care i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona fetei. Apoi, s-a îndreptat înspre Ț.Ș. și i-a aplicat mai multe lovituri cu piciorul, iar în final l-a lovit cu cuțitul în zona hemitorace stâng infero-lateral, în zona splinei. Realizând gravitatea faptei comise inculpatul E.F.L. s-a înjunghiat în zona gâtului și abdomen cu intenția de a se sinucide, iar după ce a aruncat cuțitul pe covor, s-a dus într-o anexă din curte, de unde a fost ridicat de lucrătorii de la Serviciul Județean de Ambulanță.

De asemenea și părțile vătămate au reușit să iasă din casă și s-au deplasat în stradă, unde F.L.L. a solicitat martorului V.M.N. să anunțe organele de poliție și ambulanța. Atât inculpatul, cât și cele două părți vătămate au fost transportate la Spitalul Județean din Reșița. Din raportul de constatare medico-legală din 21 iulie 2011 a rezultat că partea vătămată Ț.Ș. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 20 iulie 2011, prin lovirea directă cu un corp tăietor-înțepător și au necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale socotite de la data producerii leziunilor. Totodată, leziunile suferite au pus viața victimei în primejdie în absența intervenției medico-chirurgicale de urgență și s-au soldat cu pierdere de organe (splină) prin splenectomie de necesitate.

S-a apreciat că în cazul părții vătămate Ț.Ș., inculpatul E.F.L. a acționat cu intenția de a-l ucide, concluzie ce a reieșit din faptul că instrumentul folosit de inculpat, respectiv cuțit, era apt de a produce moartea, regiunea corpului lovită (hemitorace stâng infero-lateral, zona splinei) este o zonă vitală, lovitura a fost aplicată cu mare intensitate (plagă penetrantă de 3-4 cm. cu traiect oblic spre interior și jos traversând spațiul intercostal, iar urmarea produsă a fost aceea că a pus viața victimei în primejdie și s-a soldat cu pierdere unui organ (splină). Din raportul de constatare medico-legală din 21 iulie 2011 a rezultat că partea vătămată F.L.L.

a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 20 iulie 2011, prin lovirea directă și repetată cu un corp tăietor-înțepător (plăgile de la nivelul regiunii sprâncenoase stângi, toracelui și membrul superior drept), prin lovirea cu sau de un corp dur (leziunea de la nivelul regiunii zigomatice stângi), leziuni ce au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale și nu au pus viața victimei în primejdie. În cazul părții vătămate F.L.L., deși inculpatul a folosit un instrument apt de a produce moartea, întrucât loviturile au fost aplicate cu o intensitate redusă, iar leziunile cauzate nu au pus viața victimei în primejdie, s-a apreciat că în acest caz autorul a acționat cu intenția de a vătăma corporal și nu cu intenția de a ucide.

Partea vătămată F.L.L. a declarat că solicită a fi efectuate cercetări față de inculpatul E.F.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu și loviri sau alte violențe, cerere menținută și cu ocazia audierii sale în calitate de parte vătămată la data de 08 august 2011. În faza de urmărire penală, inculpatul a avut o poziție oscilantă cu privire la fapta comisă asupra părții vătămate Ț.Ș., recunoscând celelalte fapte reținute în sarcina sa. Ulterior, a recunoscut că a lovit cu intenție pe partea vătămată Ț.Ș., poziție menținută și cu ocazia reconstituirii în prezența martorilor asistenți G.N.I. și V.M.N. La cercetarea la fața locului, în locuință, pe covor, a fost găsit și ridicat cuțitul folosit de inculpat la comiterea faptelor Audiat în instanță, inculpatul E.F.L.

a arătat că se prevalează de dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., în sensul că recunoaște în totalitate faptele, își însușește probatoriul administrat în faza de urmărire penală fiind de acord să plătească daune părților civile în limita posibilităților, din motive obiective neputând achita integral sumele solicitate de acestea. Probele administrate în faza de urmărire penală, precum și depoziția inculpatului, au confirmat că este autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa și dată fiind declarația sa la judecata în primă instanță, instanța și-a însușit starea de fapt reținută în actul de sesizare a instanței și recunoscută în totalitate de inculpat, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor, loviri sau alte violențe și violare de domiciliu.

Instanța de fond a aplicat inculpatului pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, criteriile de individualizare constând în modalitatea și împrejurările în care a săvârșit faptele, lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală sinceră. în afară de pedepsele principale stabilite pentru inculpat și contopite, infracțiunile fiind săvârșite în concurs real, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, urmând să fie aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă, conform dispozițiilor art. 35 C. pen. De asemenea, pe durata executării pedepselor principale, până la grațierea sau împlinirea termenului de prescripție a executării acestora, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie de interzicere a unor drepturi.

În conformitate cu dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunilor. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că acțiunile civile formulate de părțile civile F.L.L. și Ț.Ș., prin care au solicitat acordarea de daune morale sunt admisibile în parte, întrucât în afară de înscrisurile medicale depuse la urmărire penală, care atestă leziunile suferite, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare în vederea vindecării, părțile civile nu și-au administrat alte probe din care să rezulte suferințe suplimentare, prelungite în timp, care să necesite reparația prin obligarea inculpatului la plata în totalitate a sumelor solicitate.

S-a apreciat că suferințele cauzate părții civile F.L.L. de loviturile aplicate pot fi recompensate prin obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 lei, iar cele pricinuite părții civile Ț.Ș. justifică obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei, în acest caz fiind avută în vedere și împrejurarea că partea, urmare a loviturilor aplicate a suferit și pierderea unui organ, splina. Împotriva sentinței Tribunalului Caras Severin a declarat apel inculpatul E.F.L. solicitând reducerea daunelor morale iar partea civilă F.L.L. a criticat hotărârea atacată, arătând că se impune majorarea pedepsei inculpatului în raport cu circumstanțele faptei și a cuantumului daunelor morale. Prin decizia penală nr. 197/A din 5 decembrie 2011, în temeiul dispozițiilor art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc.

pen., Curtea de Apel Timișoara, a admis apelul părții civile F.L.L., a desființat în parte hotărârea primei instanțe și rejudecând, în temeiul dispozițiilor art. 34 lit. b) C. proc. pen. a dispus aplicarea unui spor de 6 luni închisoare la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, aplicată inculpatului E.F.L. de Tribunalul Caraș-Severin, dispunându-se executarea de către inculpat a pedepsei rezultante de 4 ani și 4 luni închisoare. S-au majorat daunele morale acordate părții civile F.L.L. de la 3000 lei la 8000 lei, fiind menținute celelalte dispoziții ale hotărârii. Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat. S-a reținut că pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

și s-a avut în vedere pericolul social al infracțiunilor, circumstanțele și împrejurările în care au fost săvârșite precum și prevederile art. 320 1 C. proc. pen., întrucât inculpatul a recunoscut faptele fiind de acord să fie judecat și condamnat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. S-a apreciat că hotărârea este neîntemeiată numai în ceea ce privește omisiunea instanței de a aplica inculpatului un spor de pedeapsă în conformitate cu prevederile art. 34 lit. b) C. pen. În situația infracțiunilor concurente aplicarea unui spor nu este obligatorie dar în speță față de gravitatea faptelor, numărul infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului aplicarea unui spor de pedeapsă se justifică.

S-a apreciat de asemenea că apelul părții civile este fondat în ce privește latura civilă a cauzei și având în vedere traumele la care a fost supusă partea civilă F.L.L., agresată cu un cuțit și obligată să asiste la înjunghierea concubinului său, ținându-se seama și de suferințele prilejuite de vindecarea leziunilor instanța de apel a considerat că se justifică acordarea unor daune morale mai mari, fiind majorate de la 3.000 lei la 8.000 lei. Împotriva deciziei penale nr. 197/A din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara a declarat recurs inculpatul E.F.L. invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei de 4 ani și 4 luni închisoare, înlăturarea sporului de 6 luni închisoare stabilit de instanța de apel, urmând a se avea în vedere circumstanțele personale favorabile, lipsa antecedentelor penale, comportamentul sincer în proces.

Sub aspectul laturii civile, invocând același temei - art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. a cerut reducerea daunelor morale acordate părții civile F.L.L. de instanța de apel, apreciind suma de 8.000 lei excesivă în raport de infracțiunea de lovire săvârșită în dauna acesteia. Examinând motivele de recurs invocate, înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatului E.F.L. este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului E.F.L. pentru faptele săvârșite - tentativă la omor, lovire și violare de domiciliu, au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, reduse cu o treime prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., natura și gravitatea faptelor comise - infracțiuni contra libertății, vieții și integrității corporale a persoanei, împrejurările comiterii faptelor, circumstanțele reale în care au fost săvârșite, urmările produse precum și circumstanțele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, cu o comportare sinceră în proces. Fiind stabilite pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanțiază persoana inculpatului (vârsta - 26 ani, antecedentele penale) cât și pericolul social concret al faptelor, pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care a acționat, iar prin urmare în raport de criteriile enunțate nu se justifică reducerea pedepselor inculpatului ori modificarea modalității de executare din detenție în suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Este adevărat că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale și a avut o comportare sinceră în proces, recunoscând săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, judecata realizându-se pe baza probelor administrate la urmărire penală, însă aceste împrejurări favorabile inculpatului au constituit temei pentru aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, reduse cu o treime ca efect al dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Înlăturarea sporului de 6 luni închisoare stabilit de instanța de apel pentru infracțiunile săvârșite în concurs, de asemenea nu se impune, iar în acest sens se au în vedere, în acord cu instanța de apel, pluralitatea infracțiunilor săvârșite de inculpat (3 fapte în concurs) dar și gravitatea acestora, contra vieții, integrității și libertății persoanei.

Avându-se în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., se constată că pedeapsa - ca măsură de constrângere - are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită cât și în ce privește comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare ceea ce se realizează prin aplicarea unor pedepse inculpatului spre minimul special al pedepsei închisorii cu executare în regim de detenție. Cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., privește nu numai aplicarea unor pedepse principale greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (netemeinice) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege (nelegale) ci se referă și la stabilirea unor pedepse complementare și accesorii greșit individualizate ori aplicate în alte limite decât cele legale. Din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a aplicat inculpatului E.F.L. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege) pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) (cu excepția dreptului de a alege) pe durata executării pedepsei închisorii.

Stabilirea pedepselor complementare și accesorii apare ca fiind realizată automat, prin efectul legii de către instanța de fond, de vreme ce nu a înțeles să motiveze în raport de criteriile enumerate de art. 71 alin. (3) C. pen. (natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana infractorului, interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatele) aplicarea acestora în conținutul arătat, dar și a criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., iar instanța de apel nu a complinit absența motivării primei instanțe sub acest aspect.

Referitor la pedepsele accesorii, înalta Curte constată că interzicerea dreptului de a alege, deci a dreptului electoral de a participa la procesul de alegere a organelor democratice ale statului, prin exercitarea dreptului de vot, severitatea unei astfel de interdicții, semnificând anularea, chiar limitată, a unui drept constituțional nu este justificată și nu se află în legătură directă cu tipul infracțiunilor reținute în cauză. Tot astfel, interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii cât și a drepturilor părintești, de a fi tutore sau curator nu se impun a fi aplicate inculpatului avându-se în vedere natura faptelor comise, absența oricărei conexiuni între exercitarea acestor drepturi și tipul infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat.

Însă, natura, modalitatea săvârșirii faptelor, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), motiv pentru care se impune aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii, la stabilirea pedepsei complementare fiind avute în vedere aceleași criterii ca la stabilirea pedepsei accesorii. Sub aspectul laturii civile, inculpatul E.F.L.

a solicitat în recurs, invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. reducerea daunelor morale acordate părții civile F.L.L. de instanța de apel, apreciind suma de 8.000 lei excesivă în raport de infracțiunea de lovire săvârșită împotriva acesteia. Latura civilă a cauzei nu poate fi examinată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. întrucât se referă la pedepse greșit individualizate sau aplicate în alte limite decât cele legale, ci a dispozițiilor art. 385 alin. (2) C. proc. pen. dar și a Deciziei nr. 28/2008 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii conform căreia, judecarea recursurilor declarate cu privire la latura civilă împotriva deciziilor pronunțate în apel se face în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (2) C. proc.

pen. în considerentele deciziei enunțate se motivează că dacă legiuitorul ar fi voit să înlăture posibilitatea atacării cu recurs a deciziilor pronunțate în apel cu privire la latura civilă, nu ar fi menținut reglementarea de la alin. (2) al art. 385 9 C. proc. pen., conform căruia motivele de casare prevăzute în alin. (1) pot fi invocate atât cu privire la soluționarea laturii penale cât și a laturii civile a cauzei. De asemenea, criticile inculpatului referitoare la latura civilă se examinează și prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. - hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii - introdus prin Legea nr. 202/2010 și privește greșita aplicare a legii civile (spre exemplu obligarea greșită a fiecărui inculpat în parte la despăgubiri către partea civilă iar nu solidar, în raport de prevederile art. 14 C. proc.

pen. coroborate cu dispozițiile art. 1003 C. civ., conform cărora la stabilirea răspunderii civile funcționează principiul solidarității când infracțiunea a fost săvârșită de mai mulți inculpați), inclusiv cuantumul daunelor morale la care trebuia obligat inculpatul către partea civilă. Referitor la daunele morale, prejudiciile nepatrimoniale, constituie acele consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu conținut neeconomic și care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale.

Asemenea consecințe pot fi durerile fizice, psihice, afective, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnității, etc. Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, etc. In speță, partea civilă F.L.L. a suferit un prejudiciu moral generat de suferințele fizice, psihice urmare a agresiunii inculpatului, necesitând internare medicală și un număr de 15 zile de îngrijiri medicale și în consecință, constatând îndeplinite condițiile legale, corect s-a dispus obligarea inculpatului la plata daunelor morale către partea civilă F.L.L., în temeiul dispoz.

art. 346 C. proc. pen. comb. cu art. 14 C. proc. pen. în ref. la art. 998 și urm. C. civ. În ceea ce privește stabilirea cuantumului acestora, se impune a se avea în vedere ca acestea să nu constituie nici venituri nejustificate pentru partea civilă și nici să nu aibă consecințe pecuniare excesive asupra inculpatului (care nu are un loc de muncă) și familiei acestuia, astfel că în raport de suferințele fizice, psihice încercate de partea vătămată F.L.L. urmarea faptei de lovire a inculpatului ce i-a pricinuit 15 zile de îngrijiri medicale obligarea sa la 3.000 lei cu titlu de daune morale este în măsură să ofere o reparație echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă și prin urmare majorarea cuantumului acestora în apel la 8.000 lei pentru infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

nu se justifică. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de inculpatul E.F.L. împotriva deciziei penale nr. 197/A din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara - Secția Penală. Va casa în parte decizia recurată și în parte sentința penală nr. 68 din 15 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Caras Severin - Secția Penală și în rejudecare: Va înlătura din conținutul pedepsei accesorii și complementare aplicate inculpatului E.F.L. interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și c) C. pen. Va înlătură dispoziția instanței de apel privind majorarea daunelor morale acordate părții civile F.L.L.

și va menține cuantumul despăgubirilor acordate cu acest titlu părții civile prin hotărârea instanței de fond, în sumă de 3.000 lei. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate și va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 25 iulie 2011 la 19 martie 2012. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul E.F.L. împotriva deciziei penale nr. 197/A din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara - Secția Penală. Casează în parte decizia recurată și în parte sentința penală nr. 68 din 15 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Caras Severin - Secția Penală și în rejudecare: Înlătură din conținutul pedepsei accesorii și complementare aplicate inculpatului E.F.L. interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și c) C. pen. Înlătură dispoziția instanței de apel privind majorarea daunelor morale acordate părții civile F.L.L. și menține cuantumul despăgubirilor acordate cu acest titlu părții civile prin hotărârea instanței de fond, în sumă de 3.000 lei.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 25 iulie 2011 la 19 martie 2012. Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se suportă din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2012.