ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1125/2012

Asupra recursului de față:

În baza actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 165 din 28 septembrie 2011,

pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 3626/91/2011, s-a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 334 din 7 decembrie

2009 a Tribunalului Vrancea, formulată de condamnatul V.Ș. în prezent, deținut

în Penitenciarul Focșani.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că

prin

cererea formulată, condamnatul V.Ș., a solicitat

revizuirea sentinței penale nr. 334 din 07 decembrie 2009 pronunțată de

Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 2188/91/2009.

În referatul

procurorului întocmit în baza art. 399 C. proc. pen., s-a arătat, în esență, că

prin sentința penală nr. 334/2009 a Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 2725 din 21 iulie 2010 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, inculpatul V.Ș. a fost condamnat la o pedeapsă de 25 ani

închisoare pentru infracțiunea prev.de art. 174 C. pen. raportat la art. 176 lit.

a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În cererea de revizuire,

condamnatul a susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare, pedeapsa

aplicată este prea aspră și că va prezenta instanței probe noi.

Având în vedere

dispozițiile art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen., s-a apreciat de către procuror că

cererea de revizuire este neîntemeiată, solicitându-se respingerea acesteia.

Verificând

admisibilitatea în principiu a cererii, tribunalul a reținut ca dispoziții

legale relevante, prevederile art. 403 C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 202/2010,

respectiv că admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță în

camera de consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

S-a examinat dacă cererea de revizuire a fost făcută în condițiile prevăzute de

lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror

rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu a acesteia.

Revizuirea poate fi

cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanță cu ocazia soluționării pe fond a cauzei.

Condamnatul - revizuient

și-a întemeiat cererea pe faptul că nu a fost admisă ca probă audierea fiului

său minor, iar pedeapsa aplicată este prea aspră.

Tribunalul, analizând

motivele de revizuire invocate, prin prisma dispozițiilor art. 394 alin.(1) lit.

a)-e) C. proc. pen. a constatat că acestea nu se încadrează în cazurile

prevăzute de textul lege menționat, iar soluționarea favorabilă a cererii ar

echivala cu o nesocotire a autorității lucrului judecat, ca efect principal al

sentinței penale care face obiectul revizuirii. Retractarea hotărârii este

posibilă numai dacă sunt puse în evidență aspecte de fapt care nu au putut fi

cunoscute de prima instanță sau de instanțele de control judiciar datorită unor

împrejurări independente de atitudinea părților din proces.

În aceste condiții,

nefiind realizate cerințele textului de lege prev.de art. 394 alin. (1) lit. a)-e)

C. proc. pen., tribunalul, în temeiul art. 403 alin. (3

1

) C. proc.

pen. a apreciat inadmisibilă cererea de revizuire, respingând-o ca atare.

Împotriva sentinței penale

nr. 165 din 28 septembrie 2011 a Tribunalului Vrancea a formulat apel

condamnatul V.Ș., invocând aceleași motive ca și în fața Tribunalului Vrancea.

Prin decizia penală nr. 257/

A din 11 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3626/91/2011, Curtea de Apel

Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul

declarat de revizuient, reținând că instanța de fond a apreciat în mod corect că

motivele invocate în cererea de revizuire nu se regăsesc între cazurile expres

și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva deciziei

penale susmenționate a declarat recurs revizuientul care, prin apărătorul

desemnat din oficiu, a solicitat audierea ca martor ocular a fiului său, minor,

la data comiterii faptei. În ultimul cuvânt, revizuientul a arătat că a fost

acuzat de comiterea faptei de către fiul său, care are grave probleme medicale,

fiind handicapat, că a scris ceea ce i s-a dictat de către organul de urmărire

penală și că pedeapsa de 25 de ani închisoare la care a fost condamnat este

excesivă, solicitând reducerea acesteia.

Examinând hotărârea

atacată, atât prin prisma motivului de casare invocat de revizuient care se

încadrează în cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin ultim C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

În mod corect, instanța

de fond și instanța de prim control judiciar au reținut în urma examinării

cererii de revizuire, că din probele strânse în cursul cercetării efectuate de

procuror nu rezultă date care să justifice admiterea în principiu a acesteia.

Potrivit art. 393 alin.

(1) C. proc. pen.

,

„hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire

la latura penală cât și cu privire la latura civilă”.

Între cazurile prev. de art. 394 C.

proc. pen. când poate fi cerută revizuirea, este cel de la lit. a), respectiv,

când „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță

la soluționarea cauzei”.

În cererea formulată, revizuientul a

solicitat audierea fiului său, persoană care, potrivit propriilor susțineri are

grave probleme de sănătate, fiind handicapat, și pe baza declarațiilor căreia

s-a reținut vinovăția sa în comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav

pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 25 de ani închisoare.

Rezultă așadar, că prin cererea

formulată, recurentul revizuient nu invocă „fapte sau împrejurări noi” care să

nu fi fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei, ci solicită o

prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de

instanțele care au pronunțat sentința a cărei revizuire o cere, ceea ce este

inadmisibil de realizat pe calea revizuirii.

În ce privește motivul vizând cuantumul

pedepsei la care a fost condamnat recurentul și pe care-l apreciază ca fiind

excesiv, Înalta Curte constată în acord cu concluzia la care au ajuns instanța

de fond și instanța de prim control judiciar, că nu se încadrează în niciunul

din cazurile de revizuire care sunt expres și limitativ prevăzute de art. 394 C.

proc. pen.

Prin urmare, reținând că decizia

pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, recursul declarat de

revizuientul V.Ș. se va respinge ca nefondat în conformitate cu disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul

condamnat V.Ș. împotriva deciziei penale nr. 257/ A din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2012.