ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 263/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 178 din 04 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.

1931/108/2011 s-a respins în principiu cererea de revizuire a sentinței penale

nr. 128 din 30 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad, formulată de

condamnatul C.V.C.

Pentru a pronunța această

hotărâre, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la data de 22

martie 2011, împreună cu referatul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., condamnatul C.V.C. a solicitat revizuirea

sentinței penale nr. 128/2007 a Tribunalului Arad, cu motivarea că martorii

P.I.F., F.S.F. și I.E., cu ocazia audierii în faza de urmărire penală și la

cercetarea judecătorească au dat declarații mincinoase care au condus la

pronunțarea hotărârii de condamnare.

Prin referatul nr.

3/III/6/2011 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

D.I.I.C.O.T., a solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind

neîntemeiată.

Procedând la

examinarea admisibilității în principiu a cererii potrivit dispozițiilor art.

403 alin. (1) C. proc. pen., tribunalul a reținut următoarele:

Prin sentința penală

nr. 128 din 30 martie 2007 a Tribunalului Arad s-a aplicat condamnatului C.V.C.

pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, în a cărei executare acesta se află

încarcerat în Penitenciarul Rahova.

Tribunalul a apreciat

că cererea de revizuire este inadmisibilă din următoarele considerente:

Aceasta pentru că,

din economia dispozițiilor art. 393 și 394 C. proc. pen., rezultă caracterul

revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura

erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre

judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor

împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și

adevărul. Din aceleași dispoziții rezultă că revizuirea are rolul de a atrage

anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt, fiind

supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive prin care a fost

rezolvat fondul cauzei, printr-o soluție de condamnare, achitare sau încetare a

procesului penal.

Potrivit art. 394

lit. b) C. proc. pen. cererea de revizuire se poate formula când un martor, un

expert ori interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a

cărei revizuire se cere. Pentru ca mărturia mincinoasă să constituie temei de

revizuire, este necesar ca ea să fi fost dovedită în prealabil și constatată

printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau prin ordonanța procurorului.

Simplele afirmații ale condamnatului revizuient privind caracterul mincinos al

declarațiilor unor martori nu poate determina admiterea unei cereri de

revizuire.

Așa fiind, o atare

cerere de revizuire este inadmisibilă și pe cale de consecință în baza art. 403

alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă.

Împotriva sentinței

penale nr. 178 din 4 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr.

1931/108/2011 a declarat apel, în termen legal, condamnatul C.V.C. solicitând

admiterea apelului, desființarea sentinței penale și urmare a rejudecării admiterea

cererii de revizuire cu consecința administrării unor noi probe, respectiv

audierea unor martori.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel precum și

din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a

apreciat că sentința apelată este legală și temeinică, în deplină consonanță cu

dispozițiile legale în materie.

În continuare

împotriva deciziei penale nr. 111/R din 23 iunie 2011 a Curții de Apel

Timișoara, pronunțată în acest sens, s-a exercitat calea de atac a recursului

de către aceeași persoană cu invocarea acelorași motive.

De reținut este însă

că revizuirea este mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri

judecătorești definitive care conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă

fondul cauzei, adică cele prin care instanța se pronunță asupra raportului

juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal

principal fiind puse față în față principiile autorității de lucru judecat și

al aflării adevărului.

Având în vedere că

prin revizuire se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a

hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres

cazurile în care această cale extraordinară de atac poate fi primită prin

dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Motivele invocate de

condamnat vizează fondul cauzei, acesta fiind nemulțumit de condamnarea

pronunțată de către instanța de fond, sens în care dorește încuviințarea

audierii unor martori, probă pe care instanțele investite cu soluționarea cauzei

au avut-o în vedere la pronunțarea soluției de condamnare a inculpatului

revizuient. Aspectele legate de vinovăția inculpatului revizuient au fost

analizate de instanțele ce au soluționat fondul cauzei și care, în limitele

efectului devolutiv au analizat toate apărările inculpatului. Aceste apărări nu

se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

ci vizează fondul cauzei soluționat în mod definitiv.

Astfel, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul

declarat de condamnatul C.V.C., împotriva deciziei.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat C.V.C. împotriva deciziei

penale nr. 111/R din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

revizuient condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 27 ianuarie 2012.