ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 263/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 178 din 04 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 1931/108/2011 s-a respins în principiu cererea de revizuire a sentinței penale nr. 128 din 30 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad, formulată de condamnatul C.V.C. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la data de 22 martie 2011, împreună cu referatul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., condamnatul C.V.C. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 128/2007 a Tribunalului Arad, cu motivarea că martorii P.I.F., F.S.F. și I.E., cu ocazia audierii în faza de urmărire penală și la cercetarea judecătorească au dat declarații mincinoase care au condus la pronunțarea hotărârii de condamnare.

Prin referatul nr. 3/III/6/2011 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., a solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind neîntemeiată. Procedând la examinarea admisibilității în principiu a cererii potrivit dispozițiilor art. 403 alin. (1) C. proc. pen., tribunalul a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 128 din 30 martie 2007 a Tribunalului Arad s-a aplicat condamnatului C.V.C. pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, în a cărei executare acesta se află încarcerat în Penitenciarul Rahova. Tribunalul a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă din următoarele considerente: Aceasta pentru că, din economia dispozițiilor art. 393 și 394 C. proc.

pen., rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Din aceleași dispoziții rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt, fiind supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive prin care a fost rezolvat fondul cauzei, printr-o soluție de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal. Potrivit art. 394 lit. b) C. proc. pen. cererea de revizuire se poate formula când un martor, un expert ori interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.

Pentru ca mărturia mincinoasă să constituie temei de revizuire, este necesar ca ea să fi fost dovedită în prealabil și constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau prin ordonanța procurorului. Simplele afirmații ale condamnatului revizuient privind caracterul mincinos al declarațiilor unor martori nu poate determina admiterea unei cereri de revizuire. Așa fiind, o atare cerere de revizuire este inadmisibilă și pe cale de consecință în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă. Împotriva sentinței penale nr. 178 din 4 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr. 1931/108/2011 a declarat apel, în termen legal, condamnatul C.V.C. solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale și urmare a rejudecării admiterea cererii de revizuire cu consecința administrării unor noi probe, respectiv audierea unor martori.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că sentința apelată este legală și temeinică, în deplină consonanță cu dispozițiile legale în materie. În continuare împotriva deciziei penale nr. 111/R din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în acest sens, s-a exercitat calea de atac a recursului de către aceeași persoană cu invocarea acelorași motive. De reținut este însă că revizuirea este mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive care conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal fiind puse față în față principiile autorității de lucru judecat și al aflării adevărului.

Având în vedere că prin revizuire se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale extraordinară de atac poate fi primită prin dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Motivele invocate de condamnat vizează fondul cauzei, acesta fiind nemulțumit de condamnarea pronunțată de către instanța de fond, sens în care dorește încuviințarea audierii unor martori, probă pe care instanțele investite cu soluționarea cauzei au avut-o în vedere la pronunțarea soluției de condamnare a inculpatului revizuient. Aspectele legate de vinovăția inculpatului revizuient au fost analizate de instanțele ce au soluționat fondul cauzei și care, în limitele efectului devolutiv au analizat toate apărările inculpatului.

Aceste apărări nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. ci vizează fondul cauzei soluționat în mod definitiv. Astfel, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat de condamnatul C.V.C., împotriva deciziei. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat C.V.C. împotriva deciziei penale nr. 111/R din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 ianuarie 2012.