ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1390/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 323 din 14 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Panciu în Dosarul penal nr. 2997/275/2010, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 435 din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea. Pentru a hotărî astfel, prima instanță, analizând admisibilitatea în principiul a cererii de revizuire formulată de revizuientul S.I., a constatat că această cerere este formulată împotriva unei hotărâri dată în baza disp. art. 278 1 C. proc. pen., care nu rezolvă fondul cauzei și că potrivit Deciziei Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 17/2007, pronunțată în interesul legii, cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul disp.

art. 278 1 alin. (8) lit. a) sau b) C. proc. pen., este inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, revizuientul S.I., care a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică pentru aceleași motive pe care le-a prezentat și primei instanțe. În susținerea recursului său, recurentul a depus o serie de înscrisuri (filele 29-82 dosar recurs). În fața instanței, recurentul a susținut că plângerea formulată în baza art. 278 1 C. proc. pen. a fost soluționată atât în primă instanță, cât și în recurs, în lipsa apărătorului ales. Prin Decizia penală nr. 190 din 23 mai 2011, Tribunalul Vrancea a respins, ca nefondat, recursul promovat, reținând următoarele: Prin sentința penală nr. 26 din 05 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Panciu în Dosarul penal nr. 856/275/2008, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., de către petentul S.I., împotriva soluției date în Dosarul penal nr. 291/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Panciu, de netrimitere în judecată a intimaților N.C., N.C., D.D., G.N., A.G., B.S.I. și A.V. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu și petentul S.I. Tribunalul Vrancea, prin Decizia penală nr. 435 din 25 noiembrie 2009, a admis recursul parchetului, în sensul că a înlăturat omisiunea primei instanțe privind menținerea Ordonanțelor Parchetului de pe lângă Judecătoria Panciu cu nr. 291/P din 20 decembrie 2007 și cu nr. 21/II/2 din 25 februarie 2008, cât și cu privire la obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin aceeași hotărâre, Tribunalul Vrancea a respins, ca nefundat, recursul petentului. Împotriva acestei hotărâri, petentul S.I., a formulat cerere de revizuire. S-a reținut că prin Decizia nr. 17 din 19 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțându-se într-un recurs în interesul legii, a stabilit următoarele: „Cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., este inadmisibilă". Cum în cauză, cererea de revizuire a petentului S.I., vizează o hotărâre dată în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., instanța de recurs a constatat că în mod corect prima instanță, verificând admisibilitatea cererii de revizuire, a Concluzionat că aceasta este inadmisibilă.

Susținerea recurentului în sensul că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare, atât la judecata plângerii în primă instanță, cât și în recurs, nu a putut fi reținută întrucât din conținutul sentinței penale nr. 26 din 05 februarie 2009 rezultă că petentul-recurent a fost asistat de avocat P.A., iar din conținutul încheierii din 18 noiembrie 2009, când au avut loc dezbaterile în recurs, rezultă că petentul-recurent a fost asistat de avocat L.M. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul revizuentului Străoanu Ionel a fost respins, ca nefondat. Împotriva acestei decizii, revizuentul S.I. a declarat recurs, susținând că instanțele nu au respectat procedura legală și că i s-a încălcat dreptul la justiție.

Prin Decizia penală nr. 1253/R din 25 iulie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul S.I., împotriva Deciziei penale nr. 190 din 23 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 2997/275/2010 (sentința penală nr. 323 din 14 decembrie 2010 a Judecătoriei Panciu, pronunțată în Dosarul nr. 2997/275/2010). A fost obligat petentul-recurent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că, potrivit dispozițiilor cuprinse în C. proc. pen., hotărârea judecătorească poate fi supusă căilor de atac ordinare, apelul și recursul, însă acestea nu pot fi exercitate împotriva unor hotărâri definitive, care devin executorii potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (1) C. proc.

pen. S-a constatat că, în condițiile în care împotriva sentinței penale nr. nr. 323 din 14 decembrie 2010 a Judecătoriei Panciu, revizuentul S.I. și-a exercitat deja calea de atac a recursului în fața Tribunalului Vrancea, care s-a pronunțat printr-o decizie penală definitivă, recursul formulat împotriva acestei decizii apare ca fiind inadmisibil. Împotriva Deciziei penale nr. 1253/R din 25 iulie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs revizuentul S.I., susținând că în cauză nu s-au făcut demersuri pentru aflarea adevărului. Înalta Curte, examinând recursul declarat de revizuent, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele care urmează.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului. În speță, revizuentul a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr. 1253/R din 25 iulie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, hotărâre care, însă, este definitivă. Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul S.I. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 1253/R din 25 iulie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2012.