ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3499/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 331 din 14

decembrie 2005 a Tribunalului Sibiu (dosar nr. 3823/2005) s-a respins cererea

de revizuire, formulată de revizuienta M.M.E. împotriva sentinței penale nr. 331

din 10 decembrie 2004 a Tribunalului Sibiu, modificată prin decizia penală nr. 4/A/2005

a Curții de Apel Alba Iulia, prin care aceasta a fost condamnată, la pedeapsa

de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav,

luându-se față de aceasta măsura de siguranță a obligării la tratament medical

până la însănătoșire (art. 13 C. pen.), pe considerentul că motivele invocate

de condamnată (că la data comiterii faptei era minoră iar când a fost ascultată

de organele judiciare nu era conștientă de cele declarate) nu se încadrează în

cazurile expres prevăzute de lege, art. 403 C. proc. pen., și art. 394 C. proc.

pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

189 și 192 alin. (2) C. proc. pen., obligând-o pe revizuientă la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe penale a

declarat apel în termen revizuienta condamnată.

În susținerea orală a motivelor de

apel aceasta a solicitat admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost

formulată la instanța de fond.

În apel s-a completat probațiunea cu

reaudierea în calitate de martori a numiților M.I.L. și L.B.

Prin decizia nr. 23/ A din 11

aprilie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, s-a respins, ca nefondat, apelul

condamnatului - revizuient, reținându-se că potrivit art. 393 și 394 C. proc.

pen., revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive (atât sub aspectul

laturii penale cât și sub aspectul laturii civile) se poate cere pentru una din

situațiile prevăzute la cele 5 puncte ale art. 394 C. proc. pen.

În speță, revizuienta a solicitat, fără

a indica temeiul de drept, revizuirea sentinței penale prin care a fost

condamnată definitiv, în primul rând pentru că, la data comiterii faptei, era

minoră și că a fost condamnată pe baza unor declarații date de ea în condițiile

în care nu era conștientă de ce spune.

La cererea apelantei – revizuiente,

instanța de apel a admis și administrat probele testimoniale solicitate,

avându-se în vedere susținerile acesteia din cererea de revizuire referitoare

la faptul că are probe în favoarea nevinovăției sale.

Au fost audiați martorii M.I.L. (sora

apelantei) și L.B. (concubinul uneia dintre surorile inculpatei).

S-a constatat că acesta din urmă a

fost audiat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de fond,

el declarând că-și susține în totalitate declarațiile date cu acea ocazie.

Analizând declarațiile celor doi martori

s-a reținut că aceștia nu au relevat fapte sau împrejurări noi.

Față de aceste considerente, Curtea

a reținut că apelul nu este fondat, soluția instanței de fond de respingere a

cererii de revizuire formulată în cauză ca inadmisibilă fiind legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii

condamnatul - revizuient a declarat recurs, în termen legal, fără a preciza în

scris motivele de recurs și, deși legal citată, nu s-a prezentat în fața

instanței pentru a-și susține oral recursul.

Examinând recursul declarat de

revizuientul – condamnat, din oficiu, prin prisma cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 4 C. proc. pen., Înalta Curte consideră că acesta

este întemeiat.

La termenele de judecată din datele

de 21 martie 2006 și, respectiv, 11 aprilie 2006, când s-au audiat 2 martori și

au avut loc dezbaterile, ședința a fost separată, fără ca instanța să respecte

dispozițiile art. 290 C. proc. pen. Astfel, la termenul din 21 martie 2006,

instanța declară ședința separată luând în considerare, din oficiu, calitatea

revizuientei și obiectul dosarului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei

revizuire se cere, fără a asculta părțile prezente și procurorul și fără a

menționa dacă această măsură este valabilă pentru tot cursul procesului sau

doar pentru acea ședință. Aceeași este situația și la termenul din 11 aprilie

2006 când au avut loc și dezbaterile, instanța declarând ședința nepublică fără

nici o motivare și fără a asculta părțile; decizia recurată poartă mențiunea că

respectiva ședință a fost separată.

Cum publicitatea ședinței de

judecată constituie regula iar dispozițiile privitoare la publicitatea ședinței

sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute [(art. 197 alin. (2) C. proc.

pen.)], Înalta Curte constată că, față de încălcarea dispozițiilor art. 290 din

același cod, de către instanța de apel (nu a arătat în ce constă atingerea

adusă intereselor vreunei părți, din mențiunea „calitatea revizuientei”

nerezultând în ce mod aceasta ar fi vătămată de publicitatea ședinței, mai ales

că nu mai era minoră iar, în ceea ce privește obiectul dosarului, omor, acesta

nu atrage automat declararea ședinței secrete; nu a ascultat revizuienta, ale

cărei interese se dorea a fi protejate, nici avocatul acesteia și nici

procurorul), se află în imposibilitate de a exercita controlul judiciar asupra legalității

modului în care această instanță a restrâns publicitatea ședinței. Mai mult,

mențiunile de pe încheierea de ședință și decizia în discuție fac referire la

ședința separată, în loc de secretă, ceea ce dă impresia că instanța de apel

s-a aflat în eroare, aplicând dispozițiile referitoare la desfășurarea

judecății în cauzele cu inculpați minori, unde ședința este separată.

Pentru aceste motive, văzând și

prevederile art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va

admite recursul revizuientului condamnat, va casa decizia recurată și va

trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia.

Conform prevederilor art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în

sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

revizuienta condamnată M.M.E. împotriva deciziei penale nr. 23/ A din 11

aprilie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și familie.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 mai 2006.