ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2268/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 289 din 3 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 4367/2004, s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul revizuient B.N. împotriva sentinței penale nr. 2001 din 9 octombrie 2002 a Tribunalului Sibiu. A fost obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400.000 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 2001 din 9 octombrie 2002 a Tribunalului Sibiu, revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Această sentință a rămas definitivă prin decizia penală nr. 338/2002 a Curții de Apel Alba Iulia. Condamnatul a solicitat revizuirea sentinței sus-arătate, în sensul reținerii dispozițiilor art. 44 alin. (2) C. pen., art. 47 C. pen., sau art. 73 lit. b) C. pen. Instanța de fond a respins cererea de revizuire motivat de faptul că aspectele invocate de revizuient au fost avute în vedere atât de către instanța de fond cât și de către instanța de apel, ele neavând caracterul unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, condamnatul și a solicitat să se rețină că a săvârșit fapta în legitimă apărare sau în stare de provocare, astfel că se impune reindividualizarea pedepsei, propunând completarea probațiunii prin audierea de noi martori.

Prin decizia penală nr. 30 din 1 februarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul condamnatului revizuient. În considerentele deciziei, Curtea a apreciat că soluția tribunalului este legală, deoarece motivul invocat de revizuient nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii revizuientul a declarat recurs, susținând că a săvârșit fapta în legitimă apărare, împrejurare pe care o poate dovedi prin ascultarea unor martori, care pot relata împrejurări noi. Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, când un martor, un expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, un înscris care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, sau când două sau mai multe hotărâri nu se pot concilia. În speță, motivele susținute de condamnat în revizuire nu se încadrează în prevederile legale menționate, întrucât apărările inițiale privind săvârșirea infracțiunii în stare de legitimă apărare sau în stare de provocare, au fost verificate în tot cursul procesului penal.

Ca urmare, Înalta Curte constată că soluțiile de respingere a cererii de revizuire pronunțate de instanțe sunt temeinice și legale, astfel că recursul va fi respins ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient B.N. împotriva deciziei penale nr. 30/ A din 1 februarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurentul condamnat revizuient la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2005.