ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2268/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 289

din 3 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 4367/2004,

s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul revizuient

B.N.

împotriva sentinței penale nr. 2001

din 9 octombrie 2002 a Tribunalului Sibiu.

A fost obligat revizuientul

la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400.000 lei.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr.

2001 din 9 octombrie 2002 a Tribunalului Sibiu, revizuientul a fost condamnat

la o pedeapsă de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor,

prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C.

pen., precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea

pedepsei principale.

Această sentință a rămas

definitivă prin decizia penală nr. 338/2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

Condamnatul a solicitat

revizuirea sentinței sus-arătate, în sensul reținerii dispozițiilor art. 44

alin. (2) C. pen., art. 47 C. pen., sau art. 73 lit. b) C. pen.

Instanța de fond a respins

cererea de revizuire motivat de faptul că aspectele invocate de revizuient au

fost avute în vedere atât de către instanța de fond cât și de către instanța de

apel, ele neavând caracterul unor fapte sau împrejurări care nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, în termen legal, condamnatul și a solicitat să se rețină că a

săvârșit fapta în legitimă apărare sau în stare de provocare, astfel că se

impune reindividualizarea pedepsei, propunând completarea probațiunii prin

audierea de noi martori.

Prin decizia penală nr. 30

din 1 februarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul

condamnatului revizuient.

În considerentele deciziei,

Curtea a apreciat că soluția tribunalului este legală, deoarece motivul invocat

de revizuient nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 394 C. proc.

pen.

Împotriva acestei decizii

revizuientul a declarat recurs, susținând că a săvârșit fapta în legitimă

apărare, împrejurare pe care o poate dovedi prin ascultarea unor martori, care

pot relata împrejurări noi.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile

art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte

sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei,

când un martor, un expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie

mincinoasă, un înscris care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat

fals, când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a

efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a

cărei revizuire se cere, sau când două sau mai multe hotărâri nu se pot

concilia.

În speță, motivele susținute

de condamnat în revizuire nu se încadrează în prevederile legale menționate,

întrucât apărările inițiale privind săvârșirea infracțiunii în stare de

legitimă apărare sau în stare de provocare, au fost verificate în tot cursul

procesului penal.

Ca urmare, Înalta Curte

constată că soluțiile de respingere a cererii de revizuire pronunțate de

instanțe sunt temeinice și legale, astfel că recursul va fi respins ca

nefondat.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul revizuient B.N. împotriva deciziei penale nr.

30/ A din 1 februarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurentul condamnat

revizuient la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 aprilie 2005.