ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4078/2009

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 492 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 406 alin. (4) C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul S.D. împotriva sentinței penale nr. 620 din 23 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. 3669/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 346 din 22 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-a dispus continuarea executării sentinței penale nr. 620/2005 a Tribunalului Satu Mare, (prin care, inculpatul S.D. a fost condamnat: - la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 74 lit. b) C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen.; - la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. b) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., stabilindu-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, iar urmare revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 387/1997 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 314/1998 a Curții de Apel Alba Iulia, s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare, în final stabilindu-se ca inculpatul să execute o pedeapsă de 7 ani închisoare, prin privare de libertate).

Prin hotărârea sus menționată s-a mai dispus, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligarea revizuientului condamnat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuientul S.D., care a reiterat motivele invocate în cererea inițială. Prin decizia penală nr. 32/A din 10 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul S.D. De asemenea, a fost obligat apelantul revizuient la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs revizuientul S.D.

care a reiterat motivele anterior invocate în cererea inițială. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) C. proc. pen., a constatat nefondat recursul declarat de revizuientul condamnat și l-a respins ca atare, prin decizia penală nr. 2481 din 29 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. 1657/83/2007. Pentru a dispune astfel, instanța de ultim control procesual, în esență, a constatat că motivele invocate de revizuient nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen. respingând, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat S.D.

împotriva deciziei penale nr. 32/A din 10 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, și, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Împotriva deciziei mai sus-menționate contestatorul condamnat a formulat, în termen legal, contestație în anulare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele detaliate în memoriile depuse la dosar, prin apărători aleși, la care a anexat seturi de înscrisuri în dovedirea susținerilor sale . Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat dosarul cu nr. 5939/1/2009, fixându-se prim termen la 19 august 2009, în vederea discutării cererii de suspendare a executării hotărârii de condamnare până la soluționarea contestației în anulare, cerere respinsă, în baza art. 390 C. proc. pen., prin încheierea de ședință din 12 octombrie 2009. La 26 octombrie 2009, s-a dispus prin încheierea de ședință din aceeași dată, în baza art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., admiterea în principiu a contestației în anulare, iar ultimul termen fixat pentru soluționarea contestației în anulare pe fondul său fiind la 7 decembrie 2009. La termenul fixat, contestatorul condamnat s-a prezentat personal și asistat de apărător ales, precizând că înțelege să-și retragă recursul formulat. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen.

împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile strict și limitativ prevăzute de la lit. a) – e), fiind o cale de atac extraordinară - de retractare - pusă la îndemâna părților care au fost judecate de către instanța de recurs în lipsă, cu procedura necompletă sau care au fost în imposibilitate de a se prezenta la instanța de recurs, legiuitorul stabilind și termenele în care titularii acesteia o pot formula . Din examinarea textului legal anterior invocat se constată că oricare dintre părți, în virtutea principiului disponibilității, poate uza de dreptul de a sesiza instanța, iar în cazul în care deja a uzat de acest drept, nimic nu o împiedică să retragă contestația în anulare, caz în care, instanța are obligația de a lua act de declarația de retragere a contestației în anulare respective.

De altfel, această soluție este consacrată și prin dispozițiile art. 246 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal, în timpul ședinței, fie prin cerere scrisă, iar renunțarea la judecată se constată prin încheiere cu caracter definitiv. De asemenea și dispozițiile Codului de procedură civilă constituie, potrivit art. 721, procedura de drept comun și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care aceste nu cuprind dispoziții potrivnice, iar Codul de procedură penală nu are astfel de prevederi contrare, soluția care se impune, în speță, ca o reflectare a voinței contestatorului condamnat, este, deci, aceea de a lua act de manifestarea de voință a acestuia în sensul retragerii contestației în anulare formulată împotriva deciziei penale nr. 2481 din 29 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 1657/83/2007.

Pe cale de consecință, față de manifestare de voință, liber exprimată de contestatorul condamnat S.D., Înalta Curte de Casație și Justiție, va lua act de retragerea contestației în anulare formulată de acesta împotriva deciziei penale nr. 2481 din 29 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 1657/83/2007. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Ia act de declarația de retragere a contestației în anulare formulată de contestatorul condamnat S.D. împotriva deciziei penale nr. 2481 din 29 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 1657/83/2007. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2009.