ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4078/2009

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată

următoarele :

Prin sentința penală nr. 492 din 11

noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 406 alin. (4)

C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul S.D.

împotriva sentinței penale nr. 620 din 23 noiembrie 2005 pronunțată de

Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. 3669/2003, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 346 din 22 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a dispus continuarea executării sentinței penale

nr. 620/2005 a Tribunalului Satu Mare, (prin care, inculpatul S.D. a fost

condamnat: - la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. b) C. pen. raportat la art. 76

lit. a) C. pen.; - la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. b) raportat la art. 76 lit. e) C. pen.,

stabilindu-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare,

iar urmare revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 387/1997 a Tribunalului

Hunedoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 314/1998 a Curții de Apel

Alba Iulia, s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa

aplicată de 5 ani închisoare, în final stabilindu-se ca inculpatul să execute o

pedeapsă de 7 ani închisoare, prin privare de libertate).

Prin

hotărârea sus menționată s-a mai dispus, în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., obligarea revizuientului condamnat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuientul S.D., care a

reiterat motivele invocate în cererea inițială.

Prin

decizia penală nr. 32/A din 10 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de revizuientul S.D.

De

asemenea, a fost obligat apelantul revizuient la plata sumei de 200 lei, cu

titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva

ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs revizuientul S.D. care a

reiterat motivele anterior invocate în cererea inițială.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate,

cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) C. proc. pen., a

constatat nefondat recursul declarat de revizuientul condamnat și l-a respins

ca atare, prin decizia penală nr. 2481 din 29 iunie 2009, pronunțată în dosarul

nr. 1657/83/2007.

Pentru a dispune astfel, instanța de ultim control

procesual, în esență, a constatat că motivele invocate de revizuient nu se

circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C.

proc. pen. respingând, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat

S.D. împotriva deciziei penale nr. 32/A din 10 martie 2009 a Curții de Apel Oradea,

secția penală și pentru cauze cu minori, și, potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., l-a obligat pe recurentul revizuient condamnat la plata sumei de

400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a se

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Împotriva deciziei

mai sus-menționate contestatorul condamnat a formulat, în termen legal,

contestație în anulare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru

motivele detaliate în memoriile depuse la

dosar, prin apărători aleși, la care a anexat seturi de înscrisuri în dovedirea

susținerilor sale .

Pe rolul Secției

Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat dosarul cu nr.

5939/1/2009, fixându-se prim termen la 19 august 2009, în vederea discutării

cererii de suspendare a executării hotărârii de condamnare până la soluționarea

contestației în anulare, cerere respinsă, în baza art. 390 C. proc. pen., prin

încheierea de ședință din 12 octombrie 2009.

La 26 octombrie 2009,

s-a dispus prin încheierea de ședință din aceeași dată, în baza art. 391 alin. (2)

C. proc. pen., admiterea în principiu a contestației în anulare, iar ultimul

termen fixat pentru soluționarea contestației în anulare pe fondul său fiind la

7 decembrie 2009.

La termenul fixat,

contestatorul condamnat s-a prezentat personal și asistat de apărător ales,

precizând că înțelege să-și retragă recursul formulat.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în

anulare în cazurile strict și limitativ prevăzute de la lit. a) – e), fiind o

cale de atac extraordinară - de retractare - pusă la îndemâna părților care au

fost judecate de către instanța de recurs în lipsă, cu procedura necompletă sau

care au fost în imposibilitate de a se prezenta la instanța de recurs,

legiuitorul stabilind și termenele în care titularii acesteia o pot formula .

Din examinarea textului legal anterior

invocat se constată că oricare dintre părți, în virtutea principiului

disponibilității, poate uza de dreptul de a sesiza instanța, iar în cazul în

care deja a uzat de acest drept, nimic nu o împiedică să retragă contestația în

anulare, caz în care, instanța are obligația de a lua act de declarația de

retragere a contestației în anulare respective.

De altfel, această soluție este

consacrată și prin dispozițiile art. 246 C. proc. civ., potrivit cărora

reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal, în timpul ședinței,

fie prin cerere scrisă, iar renunțarea la judecată se constată prin încheiere

cu caracter definitiv.

De asemenea și dispozițiile Codului de

procedură civilă constituie, potrivit art. 721, procedura de drept comun și în

materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care aceste nu cuprind dispoziții

potrivnice, iar Codul de procedură penală nu are astfel de prevederi contrare,

soluția care se impune, în speță, ca o reflectare a voinței contestatorului

condamnat, este, deci, aceea de a lua act de manifestarea de voință a acestuia

în sensul retragerii contestației în anulare formulată împotriva deciziei

penale nr. 2481 din 29 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în dosarul nr. 1657/83/2007.

Pe cale de consecință, față de

manifestare de voință, liber exprimată de contestatorul condamnat S.D., Înalta

Curte de Casație și Justiție, va lua act de retragerea contestației în anulare

formulată de acesta împotriva deciziei penale nr. 2481 din 29 iunie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul

nr. 1657/83/2007.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Ia act de declarația de retragere a contestației în

anulare formulată de contestatorul condamnat S.D. împotriva deciziei penale nr.

2481 din 29 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în dosarul nr. 1657/83/2007.

Obligă

contestatorul condamnat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

decembrie 2009.