ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 346/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 620 din 23 noiembrie 2005, Tribunalul Satu Mare a condamnat pe inculpatul S.D., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 74 lit. b), art. 76 lit. a) C. pen. și, la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. b), art. 76 lit. e) C. pen. Conform art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 387/1997 a Tribunalului Hunedoara și a dispus să execute această pedeapsă pe lângă pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare, astfel că, în final va executa 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen., și s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., conform art. 65 C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. A constatat că parte partea civilă M.V. nu a formulat pretenții civile, prejudiciul de 6.800.000.000 ROL fiind recuperat prin compensare. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: În cursul lunii mai 2001, D.C., condamnat în cauză, a fost contactat telefonic de inculpatul S.D., patron al firmei SC S.I.

SRL Iași, societate înscrisă la registrul comerțului în anul 1996, care i-a solicitat să ia legătura cu martorul P.I. căruia să i se prezinte ca venind în numele său în vederea derulării unei afaceri. Inculpatul S.D. i-a comunicat lui D.C. că martorul P.I. urma să îl pună în legătură cu partea civilă M.V., administrator la SC R.G. SRL Satu Mare pentru a derula o afacere cu rulmenți, ce urmau a fi livrați firmei sale SC S.I. SRL, plata urmând a se face prin compensare. Inculpatul a cerut lui D.C. să se prezinte sub alt nume, să declare că este administrator la SC S.I. SRL, întrucât M.V. nu ar fi acceptat să facă afaceri direct cu el, dat fiind că era de etnie romă, iar rulmenții ce făceau obiectul afacerii să fie valorificați.

Conform înțelegerii, D.C. s-a întâlnit cu M.V., căruia i s-a prezentat sub nume fals, P.L., administrator la SC S.I. SRL și a convenit să i se livreze rulmenți în valoare totală de 6.800.0000.000 lei, iar compensarea să se realizeze în termen de 60 de zile de la data recepționării. Conform înțelegerii, M.V. a expediat două transporturi de rulmenți, la 14 iunie 2001 și 24 iunie 2001, rulmenți ce au fost depozitați în curtea firmei SC S. SRL Iași, de unde au fost ridicați de către inculpatul S.D., care ulterior a dispărut, neefectuând compensarea, astfel că M.V. a fost păgubit cu suma de 6.800.000.000 lei. După începerea cercetărilor s-a sustras urmăririi penale, dispunându-se arestarea sa în lipsă.

Contractul comercial a fost semnat în numele SC S.I. SRL de D.C. sub numele de P.L. și pe el aplicându-se și ștampila firmei. S-a reținut că inculpatul S.D. a comis infracțiunea de înșelăciune întrucât cu intenție l-a ajutat pe D.C., iar sub prezentarea unei identități false, să inducă în eroare pe M.V., cu ocazia încheierii contractului, producându-i un prejudiciu de 6.800.000.000 lei, cât și infracțiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât i-a pus la dispoziție actele firmei SC S.I. SRL, precum și ștampila acesteia. Împotriva sentinței, inculpatul S.D. a declarat apel, solicitând achitarea sa, întrucât fapta nu există, el necunoscând că D.C. se va prezenta sub identitate falsă, iar cererea pe care i-a adresat-o privea încheierea unei operațiuni comerciale licite.

Împrejurarea că nu a avut loc compensarea la momentul stabilit nu îi poate fi imputabilă, întrucât în cadrul litigiului comercial, efectuarea cu întârziere a compensării este posibil care de altfel s-a și făcut ulterior. Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 78/ A din 18 aprilie 2006, a admis apelul inculpatului și în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru ambele infracțiuni. S-a motivat de către instanța de apel că inculpatul nu a cunoscut împrejurarea că D.C. se va prezenta sub un nume fals, cererea lui fiind doar pentru a intermedia compensarea rulmenților pentru firma SC S.I. SRL, având în vedere refuzul lui M.V.

de a încheia direct afacerea, iar pe de altă parte și-a îndeplinit obligațiile contractuale astfel încât nu există prejudiciu și ca urmare nici intenția de înșelăciune. Împotriva deciziei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a declarat recurs, motivând pe dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 și 18 C. proc. pen., criticând decizia sub aspectul greșitei achitări a inculpatului, întrucât probele administrate au demonstrat inducerea în eroare a părții civile prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase. Astfel, s-a motivat că inculpatul S.D. a fost cel care a conceput modalitatea de inducere în eroare a părții civile M.V., între el și D.C. existând înțelegerea în sensul de a se prezenta sub o identitate falsă.

Recursul parchetului este fondat. Din examinarea cauzei rezultă că la solicitarea inculpatului S.D., D.C., prin intermediul martorului P.L. și sub o identitate falsă a convenit cumpărarea rulmenților pentru firma SC S.I. SRL, urmând ca plata să se facă prin compensare. Esențial în reținerea vinovăției inculpatului S.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, în sensul inducerii în eroare cu prilejul încheierii contractului sunt câteva elemente: - societatea SC S.I. SRL nu mai avea activitate din anul 1995; - S.D. și-a protejat identitatea, determinându-l pe D.C. căruia i-a dat actele firmei, să încheie contractul; - după procurarea rulmenților în cauză i-a ascuns la Băicoi la firma SC A. SRL BĂICOI pentru a nu mai putea fi găsiți și eventual restituiți.

- compensarea a fost făcută după începerea urmăririi penale de către soția inculpatului S.D. și anume în cursul lunii ianuarie 2003, la două luni după emiterea mandatului de arestare a inculpatului. Este evidentă intenția de a induce în eroare pe M.V., prin ajutorul dat lui D.C. (condamnat în altă cauză penală pentru această faptă) în scopul obținerii de foloase materiale, astfel că în mod temeinic și legal prima instanță a dispus condamnarea inculpatului S.D. Față de aceste motive, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea urmează a fi admis în baza art. 385 15 lit. a) C. proc. pen., a se casa decizia penală nr. 78/ A din 18 aprilie 2006 a Curții de Apel Oradea și în rejudecare, se va respinge apelul inculpatului declarat împotriva sentinței penale nr. 620 din 23 noiembrie 2005 a Tribunalului Satu Mare, sentință pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 78/ A din 18 aprilie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul S.D. Casează decizia penală sus-menționată și rejudecând: Respinge apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 620 din 23 noiembrie 2005 a Tribunalului Satu Mare, pe care o menține. Obligă intimatul inculpat să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare ocazionate de judecarea apelului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2007.