ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 346/2007

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 620 din 23 noiembrie 2005, Tribunalul Satu Mare a condamnat pe

inculpatul S.D., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 74 lit. b), art. 76 lit. a) C.

pen. și, la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. b), art. 76 lit. e) C.

pen.

Conform art. 33 – art. 34 C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a

revocat beneficiul liberării condiționate a executării pedepsei

de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 387/1997

a Tribunalului Hunedoara și a dispus să execute această

pedeapsă pe lângă pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare, astfel

că, în final va executa 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.

71 – art. 64 C. pen., și s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., conform art. 65 C.

pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A constatat că parte

partea civilă M.V. nu a formulat pretenții civile, prejudiciul de

6.800.000.000 ROL fiind recuperat prin compensare.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut următoarele:

În cursul lunii mai 2001, D.C.,

condamnat în cauză, a fost contactat telefonic de inculpatul S.D., patron

al firmei SC S.I. SRL Iași, societate înscrisă la registrul

comerțului în anul 1996, care i-a solicitat să ia legătura cu

martorul P.I. căruia să i se prezinte ca venind în numele său în

vederea derulării unei afaceri.

Inculpatul S.D. i-a comunicat lui D.C. că

martorul P.I. urma să îl pună în legătură cu partea

civilă M.V., administrator la SC R.G. SRL Satu Mare pentru a derula o

afacere cu rulmenți, ce urmau a fi livrați firmei sale SC S.I. SRL,

plata urmând a se face prin compensare.

Inculpatul a cerut lui D.C.

să se prezinte sub alt nume, să declare că este administrator la

SC S.I. SRL, întrucât M.V. nu ar fi acceptat să facă afaceri direct

cu el, dat fiind că era de etnie romă, iar rulmenții ce

făceau obiectul afacerii să fie valorificați.

Conform înțelegerii, D.C.

s-a întâlnit cu M.V., căruia i s-a prezentat sub nume fals, P.L., administrator

la SC S.I. SRL și a convenit să i se livreze rulmenți în valoare

totală de 6.800.0000.000 lei, iar compensarea să se realizeze în

termen de 60 de zile de la data recepționării.

Conform înțelegerii, M.V.

a expediat două transporturi de rulmenți, la 14 iunie 2001 și 24

iunie 2001, rulmenți ce au fost depozitați în curtea firmei SC S. SRL

Iași, de unde au fost ridicați de către inculpatul S.D., care

ulterior a dispărut, neefectuând compensarea, astfel că M.V. a fost

păgubit cu suma de 6.800.000.000 lei.

După începerea cercetărilor

s-a sustras urmăririi penale, dispunându-se arestarea sa în lipsă.

Contractul comercial a fost semnat

în numele SC S.I. SRL de D.C. sub numele de P.L. și pe el aplicându-se

și ștampila firmei.

S-a reținut că

inculpatul S.D. a comis infracțiunea de înșelăciune întrucât cu

intenție l-a ajutat pe D.C., iar sub prezentarea unei identități

false, să inducă în eroare pe M.V., cu ocazia încheierii

contractului, producându-i un prejudiciu de 6.800.000.000 lei, cât și

infracțiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură

privată, întrucât i-a pus la dispoziție actele firmei SC S.I. SRL,

precum și ștampila acesteia.

Împotriva sentinței,

inculpatul S.D. a declarat apel, solicitând achitarea sa, întrucât fapta nu

există, el necunoscând că D.C. se va prezenta sub identitate

falsă, iar cererea pe care i-a adresat-o privea încheierea unei

operațiuni comerciale licite.

Împrejurarea că nu a

avut loc compensarea la momentul stabilit nu îi poate fi imputabilă,

întrucât în cadrul litigiului comercial, efectuarea cu întârziere a

compensării este posibil care de altfel s-a și făcut ulterior.

Curtea de Apel Oradea, prin

decizia penală nr. 78/ A din 18 aprilie 2006, a admis apelul inculpatului

și în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru ambele

infracțiuni.

S-a motivat de către

instanța de apel că inculpatul nu a cunoscut împrejurarea că D.C.

se va prezenta sub un nume fals, cererea lui fiind doar pentru a intermedia

compensarea rulmenților pentru firma SC S.I. SRL, având în vedere refuzul

lui M.V. de a încheia direct afacerea, iar pe de altă parte și-a

îndeplinit obligațiile contractuale astfel încât nu există prejudiciu

și ca urmare nici intenția de înșelăciune.

Împotriva deciziei,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a declarat recurs, motivând pe

dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

și 18 C. proc.

pen., criticând decizia sub aspectul greșitei achitări a

inculpatului, întrucât probele administrate au demonstrat inducerea în eroare a

părții civile prin prezentarea ca adevărate a unor fapte

mincinoase.

Astfel, s-a motivat că

inculpatul S.D. a fost cel care a conceput modalitatea de inducere în eroare a

părții civile M.V., între el și D.C. existând înțelegerea

în sensul de a se prezenta sub o identitate falsă.

Recursul parchetului este

fondat.

Din examinarea cauzei

rezultă că la solicitarea inculpatului S.D., D.C., prin intermediul

martorului P.L. și sub o identitate falsă a convenit cumpărarea

rulmenților pentru firma SC S.I. SRL, urmând ca plata să se facă

prin compensare.

Esențial în

reținerea vinovăției inculpatului S.D. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de complicitate la

înșelăciune, în sensul inducerii în eroare cu prilejul încheierii

contractului sunt câteva elemente:

- societatea SC S.I. SRL nu

mai avea activitate din anul 1995;

- S.D. și-a protejat

identitatea, determinându-l pe D.C. căruia i-a dat actele firmei, să

încheie contractul;

- după procurarea

rulmenților în cauză i-a ascuns la Băicoi la firma SC A. SRL

BĂICOI pentru a nu mai putea fi găsiți și eventual

restituiți.

- compensarea a fost

făcută după începerea urmăririi penale de către

soția inculpatului S.D. și anume în cursul lunii ianuarie 2003, la

două luni după emiterea mandatului de arestare a inculpatului.

Este evidentă

intenția de a induce în eroare pe M.V., prin ajutorul dat lui D.C.

(condamnat în altă cauză penală pentru această faptă)

în scopul obținerii de foloase materiale, astfel că în mod temeinic

și legal prima instanță a dispus condamnarea inculpatului S.D.

Față de aceste

motive, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea

urmează a fi admis în baza art. 385

15

lit. a) C. proc. pen., a

se casa decizia penală nr. 78/ A din 18 aprilie 2006 a Curții de Apel

Oradea și în rejudecare, se va respinge apelul inculpatului declarat împotriva

sentinței penale nr. 620 din 23 noiembrie 2005 a Tribunalului Satu Mare,

sentință pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 78/ A din

18 aprilie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul S.D.

Casează decizia penală

sus-menționată și rejudecând:

Respinge apelul declarat de inculpat

împotriva sentinței penale nr. 620 din 23 noiembrie 2005 a Tribunalului

Satu Mare, pe care o menține.

Obligă intimatul inculpat să

plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare ocazionate de

judecarea apelului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 22 ianuarie 2007.