ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 62/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 62/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 383/S/2008,
Tribunalul Brașov a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul
revizuient Ș.C. privind revizuirea sentinței penale nr. 30/ S din 18 ianuarie
2007 a Tribunalului Brașov, ca nefondată.
Pentru a pronunța această
soluție, prima instanță a reținut, în esență, că petentul contestă încadrarea
juridică a faptei (susținând că este art. 183 C. pen. și nu art. 174 C. pen.)
și modul de derulare al anchetei, acuzând o culpă medicală în decesul victimei
și mărturia mincinoasă a doi martori.
Împotriva acestei din urmă
hotărâri, a declarat apel revizuientul considerând că sentința este nelegală și
netemeinică, întrucât, nu s-au luat în considerare toate aspectele în care s-a
comis fapta, iar vinovăția sa nu este atât de mare.
Prin decizia penală nr. 97/ Ap
din 1 octombrie 2008, Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondat, apelul
declarat de revizuientul Ș.C., cu motivarea că nici actele și nici susținerile
condamnatului nu fac incidente în cauză dispozițiile art. 394 C. proc. pen.
În termen legal, împotriva
acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul care a susținut că hotărârea
este nelegală, deoarece se impunea admiterea revizuirii în raport de faptul că
nu i s-a făcut expertiza psihiatrică la momentul condamnării, iar plângerile
sale penale împotriva declarațiilor date de martori nu au fost rezolvate de
procuror.
Examinând hotărârile atacate
în raport de criticile formulate de revizuient, cât și de dispozițiile art. 385
6
C. proc. pen., se constată pentru considerentele ce urmează, că recursul este nefondat.
Soluția de respingere a
cererii de revizuire pronunțată de prima instanță și menținută de instanța de
apel este legală și temeinică, conformându-se dispozițiilor art. 394 C. proc.
pen.
În sensul dispozițiilor art.
394 C. proc. pen., revizuirea este o cale extraordinară de atac împotriva unor
hotărâri judecătorești definitive și nu poate fi exercitată decât în limita
expresă și imperativă a cazurilor arătate în text.
Cererea de revizuire
întemeiată pe o apărare cunoscută de instanță sau pe o reapreciere a unor probe
deja administrate în cauză, sau de apreciere asupra unei apărări cunoscute nu
îndeplinesc condițiile cerute expres de lege.
În consecință, în mod corect
instanțele au respins cererea de revizuire, întrucât, nu au constatat existența
unor fapte probatorii noi, necunoscute de instanțe în cauză, în revizuire
nefiind posibilă nici o readministrare a probelor nici o prelungire a
probatoriului, așa cum a solicitat condamnatul pe această cale procesuală.
Drept urmare, nu se constată
motive nici de casare a hotărârilor atacate și nici de admitere a cererii de
revizuire, aspect sub care criticile formulate de condamnat sunt nefondate, iar
recursul declarat se va respinge, conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de revizuentul condamnat Ș.C., împotriva deciziei penale nr. 97/
Ap din 01 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze
cu minori.
Obligă recurentul revizuent
condamnat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat
din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 14 ianuarie 2009.