ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 62/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 383/S/2008, Tribunalul Brașov a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul revizuient Ș.C. privind revizuirea sentinței penale nr. 30/ S din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Brașov, ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că petentul contestă încadrarea juridică a faptei (susținând că este art. 183 C. pen. și nu art. 174 C. pen.) și modul de derulare al anchetei, acuzând o culpă medicală în decesul victimei și mărturia mincinoasă a doi martori. Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat apel revizuientul considerând că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât, nu s-au luat în considerare toate aspectele în care s-a comis fapta, iar vinovăția sa nu este atât de mare.

Prin decizia penală nr. 97/ Ap din 1 octombrie 2008, Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul Ș.C., cu motivarea că nici actele și nici susținerile condamnatului nu fac incidente în cauză dispozițiile art. 394 C. proc. pen. În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul care a susținut că hotărârea este nelegală, deoarece se impunea admiterea revizuirii în raport de faptul că nu i s-a făcut expertiza psihiatrică la momentul condamnării, iar plângerile sale penale împotriva declarațiilor date de martori nu au fost rezolvate de procuror. Examinând hotărârile atacate în raport de criticile formulate de revizuient, cât și de dispozițiile art. 385 6 C. proc.

pen., se constată pentru considerentele ce urmează, că recursul este nefondat. Soluția de respingere a cererii de revizuire pronunțată de prima instanță și menținută de instanța de apel este legală și temeinică, conformându-se dispozițiilor art. 394 C. proc. pen. În sensul dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea este o cale extraordinară de atac împotriva unor hotărâri judecătorești definitive și nu poate fi exercitată decât în limita expresă și imperativă a cazurilor arătate în text. Cererea de revizuire întemeiată pe o apărare cunoscută de instanță sau pe o reapreciere a unor probe deja administrate în cauză, sau de apreciere asupra unei apărări cunoscute nu îndeplinesc condițiile cerute expres de lege.

În consecință, în mod corect instanțele au respins cererea de revizuire, întrucât, nu au constatat existența unor fapte probatorii noi, necunoscute de instanțe în cauză, în revizuire nefiind posibilă nici o readministrare a probelor nici o prelungire a probatoriului, așa cum a solicitat condamnatul pe această cale procesuală. Drept urmare, nu se constată motive nici de casare a hotărârilor atacate și nici de admitere a cererii de revizuire, aspect sub care criticile formulate de condamnat sunt nefondate, iar recursul declarat se va respinge, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat Ș.C., împotriva deciziei penale nr. 97/ Ap din 01 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2009.