ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 33/2013

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 5/CC din 11 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Covasna, a fost

respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul K.R.Z.,

deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 48 din 21 septembrie

2006 pronunțată de Tribunalul Covasna în Dosarul penal nr. 2308/2005, rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 3604 din 5 iulie 2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut, în esență, că prin cererea de revizuire formulată de condamnatul

K.R.Z., deținut în Penitenciarul Mărgineni, și înregistrată pe rolul Tribunalului

Covasna la data de 24 mai 2012 s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 48

din 21 septembrie 2006 a Tribunalului Covasna.

În

motivarea cererii, revizuientul a invocat motive de nelegalitate

a sesizării instanței, susținând faptul că rechizitoriul nu a fost verificat sub

aspectul legalității și temeiniciei de către prim-procurorul parchetului, martorii

acuzării au fost audiați fără translator, iar cercetarea la fața locului s-a făcut

cu superficialitate.

Din actele și lucrările dosarului, instanța

de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 48 din 21 septembrie 2006 pronunțată

de Tribunalul Covasna în Dosarul nr. 2308/2005, K.R.Z. a fost condamnat la pedeapsa

de 19 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, sentința

rămânând definitivă prin decizia penală nr. 3604 din 5 iulie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

S-a apreciat că cererea de revizuire formulată

de către condamnat este inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., întrucât motivele de nelegalitate a sesizării instanței nu pot fi invocate

în cadrul acestei proceduri, ci doar în fața instanței de fond și în căile ordinate

de atac, prin urmare, cererea de revizuire formulată de condamnat nu se încadrează

în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel

condamnatul revizuient K.R.Z., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând casarea

ei, iar în cadrul rejudecării, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se admită

cererea de revizuire formulată, și să se pronunțe o hotărâre de achitare a sa.

În

motivarea apelului formulat, revizuientul a arătat că în mod

greșit a fost respinsă ca inadmisibilă cererea sa de revizuire împotriva sentinței

penale nr. 48/2006 pronunțată de Tribunalul Covasna în Dosarul penal nr. 2308/2005,

întrucât este nevinovat, nu el a comis fapta pentru care a primit pedeapsa pe care

o execută în prezent, fiind victima unei erori judiciare.

A menționat că dosarul a fost instrumentat

în faza de cercetare penală fără a se lua în calcul toate aspectele, atât procedurale,

cât și din punct de vedere al probațiunii, motiv pentru care, în anul 2007 Curtea

de Apel Brașov l-a achitat.

Prin decizia penală nr. 91/A din 18 septembrie

2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins,

ca nefondat, apelul formulat de condamnatul revizuent K.R.Z. împotriva sentinței

penale nr. 5/CC din 11 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Covasna în Dosarul penal

nr. 1484/119/2012.

Împotriva acestei decizii, revizuientul

a declarat recurs,

invocând

motive de nelegalitate a sesizării instanței, susținând, în motivele scrise, faptul

că rechizitoriul, la data când a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei

de către prim-procurorul parchetului, nu era întocmit, iar martorii acuzării, ale

căror declarații au dus la condamnarea sa, fiind de naționalitate maghiară, au fost

audiați fără translator.

Oral, în fața Înaltei Curți, a arătat că

a fost achitat și condamnat în același dosar, fiind arestat nevinovat, acesta vizând

incidența în cauză a dispozițiilor art. 394 lit. c) și lit. d) C. proc. pen.

Examinând cauza în raport de criticile

formulate, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 cât și din

oficiu, în limitele art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat,

pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen.,

revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când: a) s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă

în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii

a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată,

procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune

în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia.

Conform art. 403 alin. (1) teza a II-a

C. proc. pen., instanța examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile

prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de

procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.

Art. 395 din același cod, stabilește și

condițiile în care pot fi dovedite cazurile de revizuire, neîntrunite în cauză.

Mențiunea de confirmare a actului de sesizare

a instanței, sub aspectul erorii materiale a datei la care aceasta s-a realizat,

a reprezentat un act procesual fără relevanță asupra fondului cauzei și nu a servit

ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, astfel că ea nu cade sub incidența

dispozițiilor art. 395 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Aspectele învederate de condamnat referitor

la modalitatea în care a fost administrat probatoriul în etapa urmăririi penale

nu se subsumează niciunuia

dintre cazurile de revizuire

expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., aceste aspecte putând fi

invocate doar cu ocazia judecării cauzei în primă instanță și în căile ordinare

de atac, lucru care s-a și realizat, fiind invocate în apărare în fața primei instanțe

și reiterate în tot cursul procesului penal, ca atare.

Potrivit art. 395 alin. (1) C. proc. pen.,

situațiile invocate de revizuient în susținerea cererii de revizuire, respectiv

dispozițiile art. 394 lit. c) și lit. d) C. proc. pen., se dovedesc prin hotărâre

judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra

fondului cauzei, or, în speță, condamnatul revizuient nu a depus astfel de dovezi,

astfel că, în mod judicios, tribunalul a apreciat și, apoi, curtea de apel a confirmat,

că cererea de revizuire a condamnatului, întemeiată pe aceste cazuri de revizuire,

este inadmisibilă, iar apelul, nefondat.

Aspectul de substanță esențial invocat,

ținând de nevinovăția lui, ca făptuitor al infracțiunii de omor deosebit de grav

pentru care este condamnat, a fost prezentat de revizuientul condamnat și în fața

instanțelor învestite cu soluționarea fondului și căilor de atac ale pricinii, cauza

a cărei revizuire se solicită parcurgând toate gradele de jurisdicție, iar în cursul

căilor de atac ordinare au fost analizate expres, inclusiv aspectele ce țin de vinovăția

inculpatului, funcție de apărările făcute și realitățile procesuale și procedurale

ale dosarului, care au fost pe deplin certificate de probele administrate în cauză.

Concluzionând, Înalta Curte constată că

în mod corect cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, nefiind incident

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc.

pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de revizuientul condamnat K.R.Z. împotriva deciziei penale nr. 91/A din 18 septembrie

2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent condamnat la

plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 ianuarie

2013.