ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4097/2009

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 69 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Covasna în baza art. 403 alin. (3) rap. la art. 394 C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul K.R.Z., privind revizuirea Sentinței penale nr. 48 din 21 septembrie 2006 a Tribunalului Covasna. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. revizuentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. În susținerea cererii sale petentul a susținut că nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat și solicită audierea martorilor J.A., A.J. și F.M. Pentru respingerea cererii petentului instanța de fond a reținut ca acesta a fost condamnat la 19 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen.

prin Sentința penală nr. 48 din 21 septembrie 2006 a Tribunalului Covasna reținându-se că, în data de 14 august 2005 i-a aplicat victimei L.S. o lovitură cu un ciob de sticlă ce i-a secționat artera axială provocându-i decesul. Prin Decizia penală nr. 49 din 13 martie 2007 a Curții de Apel Brașov a fost desființată Sentința penală nr. 48 din 21 septembrie 2006 a Tribunalului Covasna și inculpatul a fost achitat constatându-se că, într-adevăr, nu inculpatul este vinovat de uciderea victimei L.S., ci numitul B.A. Prin Decizia penală nr. 3604 din 5 iulie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a desființat Decizia penală nr. 49 din 13 martie 2007 a Curții de Apel Brașov și a fost menținută Sentința penală nr. 48 din 21 septembrie 2006 a Tribunalului Covasna.

Instanța a constatat că nu sunt incidente prevederile art. 394 lit. a) C. proc. pen. întrucât revizuentul nu a invocat nici o împrejurare nouă în sensul textului de lege, ci a invocat faptul că autorul faptei este B.A., dar această împrejurare nu este una nouă ci reprezintă apărarea pe care inculpatul și-a făcut-o în mod constant pe tot parcursul judecării cauzei sale, împrejurare care a fost analizată de instanțe și asupra cărora acestea au decis cu autoritate de lucru judecat și care nu se mai poate repune în discuție pe calea revizuirii. Faptul că martorii care au fost audiați de instanța de revizuire susțin apărarea petentului și nu au mai fost audiați anterior de instanțe nu înseamnă că revizuentul încearcă sa dovedească cu mijloace de proba noi o împrejurare care nu este nouă, deci încearcă să obțină o prelungire și o reapreciere a probatoriului, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul condamnat, solicitând admiterea apelului formulat și admiterea în principiu a cererii de revizuire în baza art. 394 lit. a) C. proc. pen., întrucât a fost condamnat pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o, autorul infracțiunii de omor calificat fiind numitul B.A., iar martorii audiați în fața instanței de fond, cu ocazia judecării cererii de revizuire au declarat, fără nici un dubiu, că autorul omorului a fost B.A. Apelul este nefondat. Instanța de fond în mod corect a reținut că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen. În ceea ce privește motivul de revizuire întemeiat pe prev. de art. 394 lit. a) C. proc.

pen., Curtea reține că audierea martorilor J.A., A.J. și F.M., care potrivit depozițiilor acestora de la instanța de fond au susținut apărarea avută pe tot parcursul procesului de către petentul condamnat, acela al nevinovăției sale, nu poate determina admiterea cererii de revizuire, întrucât se cere ca faptele sau împrejurările să fie noi, nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară de atac a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza. Aceeași apărare petentul condamnat a avut-o pe tot parcursul soluționării dosarului de fond, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanțelor de control judiciar inculpatul susținându-și nevinovăția, arătând că autorul faptei este B.A.

Această apărare a petentului a fost cunoscută de către instanțele de judecată, cât și de organele de urmărire penală, dar astfel cum se arată și la alin. (6), (7) din Decizia nr. 3604 din 5 iulie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care fără să facă vreo apreciere cu privire la contribuția lui B.A. la săvârșirea infracțiunii, arată că "atât teoria, cât și practica judiciară recunosc că fiecare infracțiune, deci și omorul, poate fi comis de 2 sau mai multe persoane, în participație și care făptuitori, să fie anchetați separat și în timpi diferiți pentru respectiva faptă penală", pentru ca să concluzioneze că între activitatea infracțională desfășurată de K.R.Z. și moartea victimei există raport direct de cauzalitate.

Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 12/AP din 25 februarie 2009, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul formulat de revizuentul K.R.Z. împotriva Sentinței penale nr. 69/2008 a Tribunalului Covasna. Apelantul a fost obligat să plătească 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul K.R.Z. Prin motivele de recurs revizuentul critică hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuie a Sentinței penale nr. 48/2006 a Tribunalului Covasna, definitivă prin Sentința penală nr. 3604 din 5 iulie 2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală.

Recurentul susține că a fost condamnat pe nedrept pentru o infracțiune pe care nu a comis-o, fapta fiind săvârșită de către B.A., după cum rezultă și din declarația martorei J.A., audiată în procedura revizuirii de către prima instanță. În susținerea recursului formulat au fost depuse mai multe înscrisuri, printre care și o copie de pe Decizia penală nr. 692/R/22 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-a respins recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva Sentinței penale nr. 33 din 14 mai 2009 a Tribunalului Covasna, sentință prin care a fost admisă plângerea revizuentului împotriva ordonanței nr. 405/P/2006 din 31 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna a fost desființată ordonanța și a fost trimisă cauza la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale față de numitul B.A.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele invocate de condamnat, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat. Revizuirea este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt. Recurentul-condamnat și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., referitoare la descoperirea de fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Din analiza dispozițiilor art. 394 C. proc. pen. rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.

În cauză, condamnatul a solicitat admiterea cererii de revizuire și desființarea hotărârii de condamnare invocând în susținerea cererii împrejurarea că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, fapta fiind comisă de o altă persoană, B.A. Împrejurarea că nu a comis el infracțiunea ci numitul B.A. a constituit o apărare constantă a revizuentului și în fața instanței de fond, cât și în fața instanțelor de control judiciar, apărarea acestuia fiind înlăturată, pe baza interpretării ansamblului probator administrat. Susținerea revizuentului a fost cunoscută și, mai mult decât atât, a fost verificată de către instanțele care au soluționat cauza, apărarea recurentului fiind analizată și prin prisma probelor administrate în cauză.

Cum în cauză recurentul nu a invocat fapte și împrejurări noi sau fapte probatorii și mijloace de probă prin care acestea ar putea fi administrate (în raport cu faptele probatorii necunoscute), Înalta Curte apreciază că soluția de respingere a cererii de revizuire este corectă. Solicitarea recurentului de trimitere a cauzei la parchet în vederea efectuării de cercetări în conformitate cu dispozițiile art. 399 și urm. C. proc. pen. în raport de soluția pronunțată prin Sentința penală nr. 33/2009 a Tribunalului Covasna, definitivă prin Sentința penală nr. 692/R din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, prin care în procedura reglem. de art. 278 1 C. proc. pen., a fost admisă plângerea formulată de revizuent împotriva soluției procurorului, dispunându-se redeschiderea urmăririi penale față de numitul B.A.

cu privire la implicarea acestuia în evenimentele din 13/14 august 2005. Astfel, Înalta Curte apreciază că în raport de momentul procesual în care se află cercetările față de B.A. ca urmare a redeschiderii urmăririi penale, s-ar desfășura o anchetă paralelă în eventualitatea în care s-ar fi dispus efectuarea de cercetări de către parchet în conformitate cu dispozițiile art. 399 C. proc. pen., astfel cum a solicitat recurentul, împrejurare care ar putea conduce la pronunțarea unor soluții contradictorii. După definitivarea cercetărilor dispuse de Tribunalul Covasna recurentul are posibilitatea formulării unei noi cereri de revizuire. În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat recursul formulat de revizuent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul K.Z.R. împotriva Deciziei penale nr. 12/Ap din 25 februarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 decembrie 2009.