ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 164/2007

Deliberând asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea de

ședință din 8 ianuarie 2007, pronunțată în dosarul nr.

625/64/2006, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a dispus,

printre alte măsuri, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., înlocuirea

măsurii arestării preventive a inculpatului

K.Z.R.

, deținut în baza mandatului de arestare

preventivă nr. 24 din 15 august 2005 emis de Tribunalul Covasna, cu

măsura preventivă a obligării de a nu prăsi localitatea

Racoșul de Sus, județul Covasna, fără încuviințarea

instanței de judecată, cu excepția datelor la care inculpatul

trebuie să se prezinte la judecarea prezentei cauze.

Pe durata măsurii

obligării de a nu părăsi localitatea, a impus inculpatului

respectarea următoarelor obligații:

a) să se prezinte la

instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la

Postul de Poliție Racoșul de Sus, conform programului de supraveghere

care va fi întocmit de către acesta;

c) să nu își

schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

d) să nu

dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o

categorie de arme;

e) să nu se apropie de

martorul H.D., de ceilalți martori, de membrii familiilor acestora și

să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

A dispus comunicarea prezentei hotărâri inculpatului,

Postului de Poliție Racoșul de Sus, Jandarmeriei, Poliției

comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor

de frontieră.

A atras atenția

inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii

aplicate sau a obligațiilor de impuse, se va lua față de acesta

măsura arestării preventive.

A dispus punerea în

libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a avut în vedere următoarele:

Verificând legalitatea

și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului K.Z.R.,

Curtea a constatat că a fost privat de libertate la data de 15 august 2005

[(mandat arestare preventivă nr. 24, emis de Tribunalul Covasna), pentru

săvârșirea, la data de 14 august 2005, a infracțiunii de omor

calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174 și 175 lit.

i) C. pen., reținându-se ca temeiuri dispozițiile art. 148 lit. h) C.

proc. pen., în vigoare la acea dată) în prezent, urmare a

modificărilor legislative realizate prin Legea nr. 356/2006, devenit lit.

f)].

Măsura preventivă

a fost prelungită în faza de urmărire penală, iar apoi

menținută succesiv de prima instanță și de Curtea de

Apel Brașov, investită cu soluționarea apelului declarat în

cauză de inculpat.

Analizând temeiul

prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în vigoare în prezent,

ținând seama de intervalul mare de timp scurs de la data comiterii faptei

până în prezent, de stadiul în care se află judecarea cauzei, Curtea

a apreciat că rezonanța socială a infracțiunii

imputată inculpatului s-a diluat odată cu trecerea timpului, astfel

încât în prezent nu se mai poate susține că, prin lăsarea sa în

libertate, inculpatul ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea

publică.

Ca atare, se constată

că au intervenit schimbări în privința motivelor care au

justificat privarea de libertate a inculpatului.

Totodată, sunt avute în

vedere mijloacele de probă administrate în fața instanței din

care rezultă indicii cu privire la o stare de fapt ce poate fi diferită

de aceea reținută în rechizitoriu și de către prima

instanță.

De asemenea, Curtea a avut

în vedere și durata mare de timp care s-a scurs din momentul luării

măsurii preventive (mai mult de un an), impusă de necesitatea

administrării și de către instanța de apel a unor

probatorii suplimentare în vederea înlăturării oricărui dubiu în

prezenta cauză, astfel încât, în raport de jurisprudența C.E.D.O. și

de dispozițiile art. 5 paragraful 3 din C.A.D.O.L.F., se impune punerea în

libertate a inculpatului.

Cum încă procedurile

judiciare pornite împotriva numitului K.Z.R. sunt în curs de derulare, pentru a

se asigura desfășurarea în bune condiții a judecării

cauzei, în raport de dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., în

cauză se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu

măsura prevăzută de art. 145 C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri

a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov,

criticând-o sub aspectul greșitei înlocuiri a măsurii arestării

preventive.

Parchetul consideră

că în cauză sunt întrunite cerințele impuse de dispozițiile

art. 143 C. proc. pen., existând probe în sensul vinovăției

inculpatului în raport de faptul că sunt îndeplinite și

condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., se impunea

menținerea arestării preventive față de inculpat.

Examinând hotărârea sub

aspectele invocate de parchet, cât și din oficiu, sub toate aspectele de

fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că recursul formulat de Parchet nu este fondat,

măsura dispusă de curtea de apel fiind legală și

temeinică.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că intimatul inculpat K.Z.R. a fost

trimis în judecată în stare de arest și condamnat în primă instanță

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., reținându-se,

în fapt, că în dimineața zilei de 14 august 2005 pe str. Principală

din satul Racoșul de Sus, jud. Covasna, pe fondul unor conflicte anterioare,

i-a aplicat victimei L.S. o lovitură cu un ciob provenind de la o

sticlă, în zona antebrațului stâng, care a avut ca urmare

secționarea arterei axilare și decesul acesteia ca urmare a

exangvinării.

În cursul cercetării

judecătorești, măsura arestării preventive a fost

menținută succesiv la toate termenele de judecată, instanța

de apel dispunând înlocuirea acestei măsuri cu aceea de a nu

părăsi localitatea.

Temeiul juridic care a stat

la baza luării măsurii arestării preventive este cel reglementat

de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. în vigoare.

Potrivit acestui text de

lege măsura arestării preventive poate fi luată dacă

inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede

pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare

de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Ori, în cauză, instanța

de apel corect a apreciat că potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen.,

schimbându-se temeiurile care au determinat arestarea preventivă, se

impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării

de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 C. proc.

pen.

Instanța de apel a

dispus administrarea de noi probe, probe care după cum se

prefigurează, pot conduce la stabilirea unei situații de fapt

diferită de cea reținută de către prima instanță.

Se constată că

instanța de apel a prorogat admisibilitatea unor probe

științifice (test ADN pentru a se stabili dacă sângele de pe

cămașa martorului B.A. aparține victimei și o

expertiză criminalistică referitoare la urmele papilare de pe corpul

delict) după administrarea probei cu martori, în vederea stabilirii, mai

presus de orice îndoială, a vinovăției inculpatului.

Eventualitatea

administrării de noi alte probe poate conduce la prelungirea în timp a

procesului, ceea ce ar fi avut ca urmare încălcarea garanției

instituită de art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O. referitoare la judecarea

într-un termen rezonabil a persoanei arestate, mai ales că intimatul este

arestat din august 2005, iar până în prezent nu s-a pronunțat o

hotărâre definitivă de condamnare.

Se constată că în

cauză nu mai există probe care să demonstreze că prin

punerea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru

ordinea publică, mai ales că din datele cauzei și din trecerea

timpului rezultă că rezonanța socială a infracțiunii

imputate s-a diminuat și la momentul actual inculpatul nu mai poate crea

un sentiment de temere și insecuritate în rândul societății

civile.

În consecință,

având în vedere considerentele expuse și faptul că s-au modificat

temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării

preventive (mai subzistă doar cerința referitoare la cuantumul

pedepsei), Înalta Curte, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de parchet.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva

încheierii din 8 ianuarie 2007 a Curții de Apel Brașov,

pronunțată în dosarul nr. 625/64/2006, privind pe inculpatul K.Z.R.

Onorariul în sumă de 60

lei pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi

13 ianuarie 2007