ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 164/2007

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 8 ianuarie 2007, pronunțată în dosarul nr. 625/64/2006, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a dispus, printre alte măsuri, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului K.Z.R. , deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 24 din 15 august 2005 emis de Tribunalul Covasna, cu măsura preventivă a obligării de a nu prăsi localitatea Racoșul de Sus, județul Covasna, fără încuviințarea instanței de judecată, cu excepția datelor la care inculpatul trebuie să se prezinte la judecarea prezentei cauze.

Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, a impus inculpatului respectarea următoarelor obligații: a) să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la Postul de Poliție Racoșul de Sus, conform programului de supraveghere care va fi întocmit de către acesta; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; e) să nu se apropie de martorul H.D., de ceilalți martori, de membrii familiilor acestora și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect. A dispus comunicarea prezentei hotărâri inculpatului, Postului de Poliție Racoșul de Sus, Jandarmeriei, Poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.

A atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor de impuse, se va lua față de acesta măsura arestării preventive. A dispus punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele: Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului K.Z.R., Curtea a constatat că a fost privat de libertate la data de 15 august 2005 [(mandat arestare preventivă nr. 24, emis de Tribunalul Covasna), pentru săvârșirea, la data de 14 august 2005, a infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., reținându-se ca temeiuri dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc.

pen., în vigoare la acea dată) în prezent, urmare a modificărilor legislative realizate prin Legea nr. 356/2006, devenit lit. f)]. Măsura preventivă a fost prelungită în faza de urmărire penală, iar apoi menținută succesiv de prima instanță și de Curtea de Apel Brașov, investită cu soluționarea apelului declarat în cauză de inculpat. Analizând temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în vigoare în prezent, ținând seama de intervalul mare de timp scurs de la data comiterii faptei până în prezent, de stadiul în care se află judecarea cauzei, Curtea a apreciat că rezonanța socială a infracțiunii imputată inculpatului s-a diluat odată cu trecerea timpului, astfel încât în prezent nu se mai poate susține că, prin lăsarea sa în libertate, inculpatul ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Ca atare, se constată că au intervenit schimbări în privința motivelor care au justificat privarea de libertate a inculpatului. Totodată, sunt avute în vedere mijloacele de probă administrate în fața instanței din care rezultă indicii cu privire la o stare de fapt ce poate fi diferită de aceea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță. De asemenea, Curtea a avut în vedere și durata mare de timp care s-a scurs din momentul luării măsurii preventive (mai mult de un an), impusă de necesitatea administrării și de către instanța de apel a unor probatorii suplimentare în vederea înlăturării oricărui dubiu în prezenta cauză, astfel încât, în raport de jurisprudența C.E.D.O. și de dispozițiile art. 5 paragraful 3 din C.A.D.O.L.F., se impune punerea în libertate a inculpatului.

Cum încă procedurile judiciare pornite împotriva numitului K.Z.R. sunt în curs de derulare, pentru a se asigura desfășurarea în bune condiții a judecării cauzei, în raport de dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., în cauză se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prevăzută de art. 145 C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, criticând-o sub aspectul greșitei înlocuiri a măsurii arestării preventive. Parchetul consideră că în cauză sunt întrunite cerințele impuse de dispozițiile art. 143 C. proc. pen., existând probe în sensul vinovăției inculpatului în raport de faptul că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., se impunea menținerea arestării preventive față de inculpat. Examinând hotărârea sub aspectele invocate de parchet, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat de Parchet nu este fondat, măsura dispusă de curtea de apel fiind legală și temeinică. Din actele și lucrările dosarului rezultă că intimatul inculpat K.Z.R. a fost trimis în judecată în stare de arest și condamnat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., reținându-se, în fapt, că în dimineața zilei de 14 august 2005 pe str. Principală din satul Racoșul de Sus, jud. Covasna, pe fondul unor conflicte anterioare, i-a aplicat victimei L.S.

o lovitură cu un ciob provenind de la o sticlă, în zona antebrațului stâng, care a avut ca urmare secționarea arterei axilare și decesul acesteia ca urmare a exangvinării. În cursul cercetării judecătorești, măsura arestării preventive a fost menținută succesiv la toate termenele de judecată, instanța de apel dispunând înlocuirea acestei măsuri cu aceea de a nu părăsi localitatea. Temeiul juridic care a stat la baza luării măsurii arestării preventive este cel reglementat de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. în vigoare. Potrivit acestui text de lege măsura arestării preventive poate fi luată dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Ori, în cauză, instanța de apel corect a apreciat că potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., schimbându-se temeiurile care au determinat arestarea preventivă, se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 C. proc. pen. Instanța de apel a dispus administrarea de noi probe, probe care după cum se prefigurează, pot conduce la stabilirea unei situații de fapt diferită de cea reținută de către prima instanță. Se constată că instanța de apel a prorogat admisibilitatea unor probe științifice (test ADN pentru a se stabili dacă sângele de pe cămașa martorului B.A. aparține victimei și o expertiză criminalistică referitoare la urmele papilare de pe corpul delict) după administrarea probei cu martori, în vederea stabilirii, mai presus de orice îndoială, a vinovăției inculpatului.

Eventualitatea administrării de noi alte probe poate conduce la prelungirea în timp a procesului, ceea ce ar fi avut ca urmare încălcarea garanției instituită de art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O. referitoare la judecarea într-un termen rezonabil a persoanei arestate, mai ales că intimatul este arestat din august 2005, iar până în prezent nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare. Se constată că în cauză nu mai există probe care să demonstreze că prin punerea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, mai ales că din datele cauzei și din trecerea timpului rezultă că rezonanța socială a infracțiunii imputate s-a diminuat și la momentul actual inculpatul nu mai poate crea un sentiment de temere și insecuritate în rândul societății civile.

În consecință, având în vedere considerentele expuse și faptul că s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (mai subzistă doar cerința referitoare la cuantumul pedepsei), Înalta Curte, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de parchet. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva încheierii din 8 ianuarie 2007 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 625/64/2006, privind pe inculpatul K.Z.R. Onorariul în sumă de 60 lei pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2007