ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3498/2010

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori - pronunțată în Dosarul nr. 769/64/2010 s-a dispus, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, luarea față de persoana solicitată B.A.  măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o durată de 5 zile, începând de la data de 29 septembrie 2010 și până la 3 octombrie 2010 inclusiv.

În baza art. 145 alin. (1

1

) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, persoana solicitată B.A. trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la Inspectoratul de Poliție al Județului Covasna - Serviciul de Investigații Criminale, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

S-a atras atenția persoanei solicitate B.A. că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea și a obligațiilor stabilite de instanță se va lua, față de acesta, măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate B.A., dacă nu este reținut sau arestat într-o altă cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus reținerea persoanei solicitate B.A. în conformitate cu dispozițiile art. 88

3

din Legea nr. 302/2004, fără a fi parcursă însă, în totalitate, procedura prevăzută în art. 88

2

din legea specială.

Procurorul a reținut că urmare a depistării persoanei solicitate B.A. de către organele de cercetare ale poliției române "confidențialitatea procedurii obișnuite prevăzută de art. 88

1

și art. 88

2

din Legea nr. 302/2004 nu s-a mai putut realiza".

Din actele existente la dosarul cauzei a rezultat că, procedându-se la căutarea persoanei solicitate de către organele de poliție, B.A. a fost localizat la domiciliul său, aspect ce rezultă din adresa din 24 septembrie 2010 emisă de către I.P.J. Covasna, Serviciul de Investigații Criminale.

Din declarația dată de B.A. rezultă că locuiește în mod constant la adresa de domiciliu și că nu a avut niciodată probleme cu legea penală în România și că își câștigă existența în mod onest, din muncă.

De altfel, nici din verificările efectuate pe raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nu a rezultat că acestea ar fi supus vreunei proceduri penale în curs la acest moment.

Din informațiile furnizate prin adresa din 22 septembrie 2010, emisă de C.C.P.I. - Biroul Național INTERPOL, instanța a constatat că față de persoana solicitată a fost emis un mandat european de arestare de către autoritățile judiciare ungare, pentru comiterea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

Nu au rezultat însă din actele dosarului date referitoare la fapta concretă imputată lui B.A., la gravitatea infracțiunii, particularitățile cazului, profilul persoanei urmărite ori care să reliefeze intenția acestuia de a se sustrage procedurilor penale, în raport de care instanța să poată aprecia asupra necesității arestării preventive în regim de urgență și mai înainte de a fi prezentat mandatul european de arestare tradus în limba română.

Față de această împrejurare, ținând seama de cele învederate de B.A. în declarația furnizată la acest termen de judecată și având totodată în vedere împrejurarea că privarea de libertate a unei persoane trebuie să constituie o măsură de excepție, Curtea a constatat că la acest moment procesual măsura solicitată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov nu este necesară cauzei.

Date fiind însă informațiile furnizate de C.C.P.I. - Biroul Național INTERPOL, la care s-a făcut referire anterior, și pentru a fi asigurată prezența persoanei solicitate la termenele ulterioare impuse de procedura de executare a mandatului european de arestare, s-a apreciat că se impune a fi luată față de B.A. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu,  pe durata de 5 zile, prev. de art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cu începere din data de 29 septembrie 2010 și până în data de 3 octombrie 2010.

În temeiul art. 145 alin. (1

1

) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, persoana solicitată B.A. va fi obligată să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat, să se prezinte la I.P.J. Covasna - Serviciul de Investigații Criminale, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat, să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței, să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

Persoanei solicitate B.A. i s-au pus în vedere dispozițiile art. 145 alin. (3) C. proc. pen., atrăgându-i-se atenția că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea și a obligațiilor stabilite de instanță prin prezenta încheiere, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, solicitând casarea încheierii și, în rejudecare, luarea măsurii arestării preventive față de persoana solicitată B.A.

În motivele scrise și în susținerea orală se arată că persoana solicitată, chiar dacă nu are antecedente penale, nu prezintă garanția că va respecta măsura dispusă în condițiile în care domiciliul său este unul formal și nu are loc de muncă stabil.

De asemenea, anterior, persoana solicitată s-a deplasat, în mod repetat, în Ungaria încălcând legislația acestei țări, fapt ce reflectă un comportament antisocial.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen., pe baza actelor și lucrărilor dosarului, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă persoana a fost reținută potrivit art. 88

3

, - în caz de urgență, prin excepție de la dispozițiile art. 88

2

, măsura reținerii poate fi dispusă pe baza semnalării transmise prin O.I.P.C. (Interpol) care nu echivalează cu mandatul european de arestare - judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin Interpol, arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile. În acest caz, instanța amână cauza și fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

Din analiza textului rezultă că legiuitorul a lăsat la latitudinea judecătorului, care, în raport de datele concrete ce rezultă din dosarul cauzei, să dispună - în cazuri de urgență, - fie arestarea persoanei solicitate, fie obligarea de a nu părăsi localitatea, ambele măsuri putând fi luate pe o durată de 5 zile.

În cauza de față, instanța de fond a constatat, în mod justificat, că se poate lua față de persoana solicitată măsura obligării de a nu părăsi localitatea în condițiile în care nu există date din care să rezulte că aceasta s-ar sustrage procedurii de arestare și predare către autoritatea judiciară emitentă a mandatului de arestare.

Persoana solicitată are domiciliu stabil, nu a avut conflicte cu legea penală și își câștigă existența în mod onest.

În atare condiții, până la prezentarea mandatului european de arestare tradus în limba română, această măsură preventivă este suficientă pentru a împiedica persoana solicitată să fugă sau să se opună la punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare maghiare.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Încheierii din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, privind persoana solicitată B.A.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Încheierii de ședință din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 769/64/2010, privind persoana solicitată B.A.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată, în sumă de 320 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă maghiară se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2010.