ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2342/2012

Asupra recursului de

față,

Î

n baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din

21 iunie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul

nr. 2024/85/2010 a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului R.O. arestat

în baza mandatului de arestare preventivă nr. 39 din 22 septembrie 2009 emis de

Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4919/108/2009.

S-a dispus ca pe

durata măsurii preventive inculpatul nu poate părăsi localitatea fără

încuviințarea instanței și a fost obligat să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la

instanța de judecată ori de câte ori este chemat,

b) să se prezinte la

organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de

supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat,

c) să nu-și schimbe

locuința fără încuviințarea instanței,

d) să nu dețină, să

nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme,

e) să nu se apropie

de persoanele împreună cu care a comis

faptele, martori, experți și să nu comunice

cu aceștia direct sau indirect.

A desemnat să supravegheze

inculpatul, Poliția Municipiului Arad.

S-a pus în vedere

inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate sau a

obligațiilor stabilite măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi

înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile legii.

S-a dispus punerea de

îndată în libertate a inculpatului. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea

de Apel a reținut că temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii

arestării preventive a inculpatului R.O. s-au modificat și nu mai impun

menținerii stării de arest a acestuia, respectiv lăsarea în libertate nu mai

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică în sensul că o altă

activitate infracțională nu mai poate desfășura față de durata arestului

preventiv, care a depășit un termen rezonabil și față de probele administrate

în cauză.

S-a mai reținut că

cea de a doua garanție instituită de art. 5 parag. 3 din C.E.D.O. pentru

persoana arestată sau deținută este aceea ca ea să fie judecată într-un termen

rezonabil sau să fie eliberată în cursul procedurii. Punerea ei în libertate

poate fi subordonată unei garanții, care să asigure prezentarea persoanei în

cauză în faza de judecată a cauzei de către judecătorul competent.

Î

n aceeași ordine de

idei, s-a reținut că în materie penală, art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. recunoaște

oricărei persoane învinuite de săvârșirea unei infracțiuni dreptul de a obține

într-un termen rezonabil, o decizie definitivă cu privire la temeinicia și

legalitatea acuzației ce i se aduce.

Curtea de Apel a

reținut că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie,

este fără îndoială unul din factorii pertinenți spre a fi menținută o detenție

preventivă, dar numai o bănuială legitimă de participare la săvârșirea unei

infracțiuni grave chiar dacă rămâne un factor pertinent nu legitimează prin ea

însăși o lungă detenție preventivă, așa cum este cazul în speță.

S-a apreciat că în

cauză, sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen. raportat la

cea de a doua garanție instituită de art. 5 parag. 3 din C.E.D.O., garanție

referitoare la faptul că persoana arestată sau deținută să fie judecată într-un

termen rezonabil sau să fie eliberată în cursul procedurii. Punerea ei în

libertate poate fi subordonată unei garanții, care să asigure prezentarea

persoanei în cauză în fața instanței astfel că, în condițiile în care

inculpatul R.O., este cercetat și condamnat în primă instanță pentru o

infracțiune gravă, este oportun și legal a se lua față de acesta măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu - art. 136 alin.

(1) lit. b), rap. la art. 145 C. proc. pen.

Î

mpotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia

solicitând menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului R.O.

Recursul declarat

este fondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă se

înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când se schimbă temeiurile care au

determinat luarea măsurii.

Arestarea

inculpatului a fost dispusă în temeiul prevederilor art. 148 lit. f) C. proc.

pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de

art. 174, 175 lit. i), 176 lit. a) C. pen. și lipsire de libertate în mod

ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 148 alin. (1). lit. f) C. proc. pen., arestarea inculpatului

se poate dispune dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc.

pen. și dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede

pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și

există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea

publică.

Prin sentința penală

nr. 188 din 24 octombrie 2011 Tribunalul Sibiu, a dispus condamnarea

inculpatului la pedeapsa rezultantă de 15 ani și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 175

lit. i), 176 lit. a) C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de

art. 189 alin. (2) C. pen. reținând, în esență, că în noaptea de 21/22 mai

2004, inculpatul R.O. a urmărit victima împreună cu alte două sau trei

persoane, i-au blocat autoturismul acesteia în dreptul magazinului B. din Arad,

au lovit, pentru a intimida, parbrizul mașinii victimei cu un corp vulnerant,

posibil crosă, de golf, au scos-o cu forța din autoturism, cu intenția de a o

duce la prietena unuia dintre ei, apoi când a reușit să scape din mașină a

acroșat-o cu mașina și împreună cu cei rămași încă neidentificați au lovit-o cu

pumnii și picioarele, au urcat-o din nou în mașină și apoi au transportat-o

înspre poligonul aflat în spatele ștrandului, iar după ce victima a scăpat din

nou din mașină în apropierea locului în care a fost găsită și după ce i-au

aplicat multiple lovituri în zone vitale, cu pumnii, picioarele și cu o crosă

la nivelul abdomenului, au părăsit-o pe câmp, astfel că aceasta a agonizat

urmare gravelor și prelungitelor agresiuni exercitate asupra sa, apoi au

abandonat-o, victima agonizând și decedând în ziua următoare.

Înalta Curte

reține că în raport

de faptele presupus a fi săvârșite de inculpat atât prima condiție prevăzută de

art. 148 lit. f) C. proc. pen. referitoare la cuantumul pedepsei închisorii

este îndeplinită cât și cea de a doua condiție prevăzută de același text de

lege și constată că în mod greșit prima instanță a reținut că temeiurile care

au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au modificat.

De altfel, prin

încheierea din 08 mai 2012 Curtea de Apel Alba Iulia, cu ocazia verificării

legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului a

menținut starea de arest a acestuia apreciind că subzistă temeiurile care au

determinat luarea acestei măsuri, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului

va genera un

sentiment de insecuritate socială raportat la natura și gravitatea faptelor

presupus a fi comise de inculpat.

Totodată, aceeași

instanță la data de 05 iunie 2012 a respins cererea inculpatului de înlocuire a

măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea,

motivat de faptul că lăsarea în libertate a acestuia ar avea ca efect

nerealizarea scopului măsurii arestării preventive.

Î

ntre acest moment și

data pronunțării încheierii atacate s-a procedat la audierea unui martor propus

de inculpat, respectiv numitul P.D. care a făcut referiri în special la dosarul

în care acesta a fost cercetat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru suspiciunea comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu,

prevăzută de art. 246 C. pen. și favorizarea infractorului, prevăzută de art.

264 C. pen. și la zvonurile privind participarea fiului său, numitul P.Ș.C. la

faptele de care e acuzat inculpatul R.O.

De asemenea, au fost

depuse de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică, copia unei autorizații de interceptare a

unor convorbiri telefonice și două procese-verbale de redare a unor convorbiri

telefonice din care rezultă informații în sensul comiterii de către inculpat a

infracțiunilor pentru care este cercetat.

Astfel că, apreciem

că de la ultima menținere a arestării dispusă în cauză nu a intervenit vreun

element nou care să impună lăsarea în libertate a inculpatului.

De altfel, lăsarea în

libertate a inculpatului este de natură să inducă în rândul cetățenilor

societății un sentiment de nesiguranță că pot deveni și ei victime unor astfel

de fapte antisociale; lăsarea în libertate a inculpatului poate să constituie

un motiv de sporire a neîncrederii cetățenilor în actul de justiție, în

incapacitatea organelor abilitate ale statului de a restabili ordinea de drept

încălcată. Omul, constituie valoare supremă a societății, dreptul la viață

fiind un drept fundamental al individului, garantat prin Constituția României și

Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.

Faptul că un individ care a lipsit de libertate în mod ilegal și a suprimat

viața unei persoane se plimbă în libertate în timp și spațiu, este de natură să

tulbure grav ordinea publică.

Așadar, fiind

îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., cea privind pericolul pe care-l prezintă pentru ordinea publică lăsarea

în libertate a inculpatului.

Î

n cauză, nu se poate

vorbi de o depășire a termenului rezonabil atâta timp cât inculpatul este

trimis în judecată pentru infracțiunile de omor calificat și lipsire de

libertate în mod ilegal, infracțiuni complexe, care pentru aflarea adevărului,

sunt necesare administrarea unor probe pertinente și concludente și față de

complexitatea cauzei nu se poate trage concluzia că a fost depășită durata

rezonabilă a măsurii preventive, nefiind vorba de o inactivitate a organelor

judiciare.

Pe cale de

consecință, în baza prevederilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. d)

C. proc. pen., recursul va fi admis, încheierea penală recurată va fi casată și

rejudecând, în temeiul prevederilor art. 300

2

C. proc. pen.,

raportat la prevederile art. 160

b

C. proc. pen. se va menține măsura

arestării preventive a inculpatului.

Î

n temeiul

prevederilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în

recurs, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului din oficiu a inculpatului până la prezentarea apărătorului ales,

în sumă de 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva

încheierii din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 2024/85/2010.

Casează, în parte,

încheierea atacată și rejudecând, menține măsura arestării preventive a

inculpatului R.O.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului din oficiu a inculpatului până la prezentarea apărătorului ales,

în sumă de 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 iunie 2012.