ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2342/2012

Asupra recursului de față, Î n baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 21 iunie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2024/85/2010 a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului R.O. arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 39 din 22 septembrie 2009 emis de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4919/108/2009.

S-a dispus ca pe durata măsurii preventive inculpatul nu poate părăsi localitatea fără încuviințarea instanței și a fost obligat să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat, b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat, c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței, d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme, e) să nu se apropie de persoanele împreună cu care a comis faptele, martori, experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect. A desemnat să supravegheze inculpatul, Poliția Municipiului Arad.

S-a pus în vedere inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor stabilite măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile legii. S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel a reținut că temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului R.O. s-au modificat și nu mai impun menținerii stării de arest a acestuia, respectiv lăsarea în libertate nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică în sensul că o altă activitate infracțională nu mai poate desfășura față de durata arestului preventiv, care a depășit un termen rezonabil și față de probele administrate în cauză.

S-a mai reținut că cea de a doua garanție instituită de art. 5 parag. 3 din C.E.D.O. pentru persoana arestată sau deținută este aceea ca ea să fie judecată într-un termen rezonabil sau să fie eliberată în cursul procedurii. Punerea ei în libertate poate fi subordonată unei garanții, care să asigure prezentarea persoanei în cauză în faza de judecată a cauzei de către judecătorul competent. Î n aceeași ordine de idei, s-a reținut că în materie penală, art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. recunoaște oricărei persoane învinuite de săvârșirea unei infracțiuni dreptul de a obține într-un termen rezonabil, o decizie definitivă cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce.

Curtea de Apel a reținut că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, este fără îndoială unul din factorii pertinenți spre a fi menținută o detenție preventivă, dar numai o bănuială legitimă de participare la săvârșirea unei infracțiuni grave chiar dacă rămâne un factor pertinent nu legitimează prin ea însăși o lungă detenție preventivă, așa cum este cazul în speță. S-a apreciat că în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen. raportat la cea de a doua garanție instituită de art. 5 parag. 3 din C.E.D.O., garanție referitoare la faptul că persoana arestată sau deținută să fie judecată într-un termen rezonabil sau să fie eliberată în cursul procedurii.

Punerea ei în libertate poate fi subordonată unei garanții, care să asigure prezentarea persoanei în cauză în fața instanței astfel că, în condițiile în care inculpatul R.O., este cercetat și condamnat în primă instanță pentru o infracțiune gravă, este oportun și legal a se lua față de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu - art. 136 alin. (1) lit. b), rap. la art. 145 C. proc. pen. Î mpotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia solicitând menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului R.O. Recursul declarat este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când se schimbă temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Arestarea inculpatului a fost dispusă în temeiul prevederilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 175 lit. i), 176 lit. a) C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. (1). lit. f) C. proc. pen., arestarea inculpatului se poate dispune dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Prin sentința penală nr. 188 din 24 octombrie 2011 Tribunalul Sibiu, a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 15 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 175 lit. i), 176 lit. a) C. pen.

și lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. reținând, în esență, că în noaptea de 21/22 mai 2004, inculpatul R.O.

a urmărit victima împreună cu alte două sau trei persoane, i-au blocat autoturismul acesteia în dreptul magazinului B. din Arad, au lovit, pentru a intimida, parbrizul mașinii victimei cu un corp vulnerant, posibil crosă, de golf, au scos-o cu forța din autoturism, cu intenția de a o duce la prietena unuia dintre ei, apoi când a reușit să scape din mașină a acroșat-o cu mașina și împreună cu cei rămași încă neidentificați au lovit-o cu pumnii și picioarele, au urcat-o din nou în mașină și apoi au transportat-o înspre poligonul aflat în spatele ștrandului, iar după ce victima a scăpat din nou din mașină în apropierea locului în care a fost găsită și după ce i-au aplicat multiple lovituri în zone vitale, cu pumnii, picioarele și cu o crosă la nivelul abdomenului, au părăsit-o pe câmp, astfel că aceasta a agonizat urmare gravelor și prelungitelor agresiuni exercitate asupra sa, apoi au abandonat-o, victima agonizând și decedând în ziua următoare.

Înalta Curte reține că în raport de faptele presupus a fi săvârșite de inculpat atât prima condiție prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen. referitoare la cuantumul pedepsei închisorii este îndeplinită cât și cea de a doua condiție prevăzută de același text de lege și constată că în mod greșit prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au modificat. De altfel, prin încheierea din 08 mai 2012 Curtea de Apel Alba Iulia, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului a menținut starea de arest a acestuia apreciind că subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului va genera un sentiment de insecuritate socială raportat la natura și gravitatea faptelor presupus a fi comise de inculpat.

Totodată, aceeași instanță la data de 05 iunie 2012 a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, motivat de faptul că lăsarea în libertate a acestuia ar avea ca efect nerealizarea scopului măsurii arestării preventive. Î ntre acest moment și data pronunțării încheierii atacate s-a procedat la audierea unui martor propus de inculpat, respectiv numitul P.D. care a făcut referiri în special la dosarul în care acesta a fost cercetat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru suspiciunea comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.

și la zvonurile privind participarea fiului său, numitul P.Ș.C. la faptele de care e acuzat inculpatul R.O. De asemenea, au fost depuse de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, copia unei autorizații de interceptare a unor convorbiri telefonice și două procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice din care rezultă informații în sensul comiterii de către inculpat a infracțiunilor pentru care este cercetat. Astfel că, apreciem că de la ultima menținere a arestării dispusă în cauză nu a intervenit vreun element nou care să impună lăsarea în libertate a inculpatului.

De altfel, lăsarea în libertate a inculpatului este de natură să inducă în rândul cetățenilor societății un sentiment de nesiguranță că pot deveni și ei victime unor astfel de fapte antisociale; lăsarea în libertate a inculpatului poate să constituie un motiv de sporire a neîncrederii cetățenilor în actul de justiție, în incapacitatea organelor abilitate ale statului de a restabili ordinea de drept încălcată. Omul, constituie valoare supremă a societății, dreptul la viață fiind un drept fundamental al individului, garantat prin Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului. Faptul că un individ care a lipsit de libertate în mod ilegal și a suprimat viața unei persoane se plimbă în libertate în timp și spațiu, este de natură să tulbure grav ordinea publică.

Așadar, fiind îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen., cea privind pericolul pe care-l prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului. Î n cauză, nu se poate vorbi de o depășire a termenului rezonabil atâta timp cât inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiunile de omor calificat și lipsire de libertate în mod ilegal, infracțiuni complexe, care pentru aflarea adevărului, sunt necesare administrarea unor probe pertinente și concludente și față de complexitatea cauzei nu se poate trage concluzia că a fost depășită durata rezonabilă a măsurii preventive, nefiind vorba de o inactivitate a organelor judiciare. Pe cale de consecință, în baza prevederilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc.

pen., recursul va fi admis, încheierea penală recurată va fi casată și rejudecând, în temeiul prevederilor art. 300 2 C. proc. pen., raportat la prevederile art. 160 b C. proc. pen. se va menține măsura arestării preventive a inculpatului. Î n temeiul prevederilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în recurs, vor rămâne în sarcina statului. Onorariul apărătorului din oficiu a inculpatului până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva încheierii din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2024/85/2010. Casează, în parte, încheierea atacată și rejudecând, menține măsura arestării preventive a inculpatului R.O. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului din oficiu a inculpatului până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2012.