ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4633/2010

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj în temeiul art. 139 C. proc. pen. și art. 145 1 C. proc. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului L.M.S. cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Prin aceeași hotărâre, inculpatului i s-au impus următoarele obligații: a) să se prezinte la organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la Poliția Municipiului Timișoara conform programului de supraveghere întocmit de aceasta, ori de câte ori este chemat; c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă; e) să nu se apropie de persoanele vătămate, părțile civile și de martorii din prezenta cauză și să nu comunice direct sau indirect cu nici unul dintre aceștia.

S-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor stabilite, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive. Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că în acest moment că în cauză condiția impusă de art. 148 lit. f) C. proc. pen. cu privire la "existența probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică" nu mai subzistă, iar restul temeiurilor avute în vedere la momentul arestării, respectiv temeiurile prev. de art. 148 lit. b) - e) C. proc. pen. nu-și mai găsesc aplicabilitatea, nemaifiind de actualitate, trecând mai bine de 2 ani de la momentul luării măsurii arestării preventive.

În primul rând, condiția "pericolului pentru ordinea publică" solicitat de lege a fost apreciat până în acest moment ca fiind dat de gravitatea sporită a faptelor de care este acuzat inculpatul și de rezonanța în rândul opiniei publice, determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoana asupra căreia planează astfel de acuzații este cercetată în stare de libertate. Instanța apreciază că, dată fiind scurgerea unui interval de timp de mai mult de 2 ani din momentul comiterii faptelor de care este acuzat inculpatul și până în prezent, "pericolul concret pentru ordinea publică" la care se referă art. 148 lit. f) C. proc. pen. s-a diminuat.

Sintagma conținută în cuprinsul textului legal menționat anterior presupune existența unor riscuri de natură a pune în primejdie funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora, elemente ce decurg atât din circumstanțele reale ale cauzei, cât și din cele personale privindu-l pe inculpat și care în prezent nu mai sunt reliefate. Instanța a reținut că durata arestării preventive a inculpatului este de 2 ani și 4 luni (arestat preventiv la data 16 august 2008 prin Încheierea nr. 3/2008 a Curții de Apel Cluj) și doar acuzația săvârșirii unor infracțiuni grave, chiar dacă rămâne un factor pertinent, nu legitimează prin ea însăși o lungă perioadă de arestare preventivă.

De asemenea, instanța va avea în vedere și faptul că inculpatul a fost audiat, procedându-se totodată la demararea cercetării judecătorești, fiind audiate majoritatea părților vătămate, iar celelalte părți vătămate, deși au fost citate și încunoștințate în mod legal despre necesitatea prezentării lor în fața instanței în vederea audierii, acestea au lipsit de la termenele de judecată fixate. Mai mult, s-au audiat în jur de 40 de martori astfel că s-a diminuat și riscul de a influența în vreun fel cercetarea judecătorească. Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul admiterii cererii formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.

În motivarea recursului, se arată de către parchet că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin distrugere și alterarea mijloacelor de probă, a utilizat la săvârșirea infracțiunilor de fals instrumente constând în ștampile falsificate, a exercitat presiuni asupra persoanelor vătămate, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol real pentru ordinea publică. Recursul declarat în cauză este întemeiat. Potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 73/P/2008 din 3 decembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

- Serviciul Teritorial Cluj pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. - înșelăciune în convenții prin calități mincinoase și mijloace frauduloase cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. (cu un prejudiciu de peste 1 milion euro) - fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - falsificare de instrumente oficiale prev. de art. 286 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - participație improprie la infracțiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 16 august 2008, în temeiul art. 148 lit. b) - f) C. proc. pen. În mod neîntemeiat prima instanță a apreciat că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, chiar dacă de la arestarea inculpatului a trecut un interval de timp de circa 2 ani și 4 luni.

Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte reține că inculpatul a fost trimis în judecată, între altele, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. În cauză există probe și indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este judecat, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol nu a dispărut prin trecerea unei perioade de timp, având în vedere gravitatea și natura faptelor presupus a fi comise de inculpat, forma continuată a acestora, prejudiciul ce se reține că a fost produs de circa 1.000.000 de euro, rezonanța socială negativă produsă prin faptele inculpatului, numărul mare de persoane prejudiciate de către inculpat constituite părți civile.

Pe de altă parte în cauză nu au fost audiate toate părțile civile și toți martorii din rechizitoriu, existând temerea că inculpatul ar încerca să exercite presiuni asupra persoanelor vătămate sau să încerce înțelegeri frauduloase de acestea. Din actele dosarului, rezultă că la data de 29 februarie 2008, inculpatul, prin intermediul unui apropriat al său, i-a atras atenția părții vătămate P.L. că dacă nu-și retrage plângerea penală depusă la data de 30 ianuarie 2008, aceasta nu-și va mai primi bani. Inculpatul a agresat-o fizic pe martora C.N., cauzându-i leziuni corporale care au necesitat 3 - 4 zile îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal și i-a distrus actele cu care s-a prezentat la sediul firmei pentru a-și recupera banii.

Pentru a se asigura desfășurarea în bune condiții a procesului penal, se impune privarea de libertate a inculpatului, nefiind depășită durata unui termen rezonabil al detenției preventive, avându-se în vedere complexitatea cauzei. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de procuror, va casa în totalitate încheierea recurată și, rejudecând va respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara formulată de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj împotriva Încheierii din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin care s-a admis cererea inculpatului L.M.S. de înlocuire a măsurii arestării preventive, pronunțată în Dosarul nr. 1836/33/2008. Casează încheierea recurată și, rejudecând: Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul L.M.S. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 decembrie 2010.