ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4633/2010

Asupra recursului

penal de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 decembrie 2010 a

Curții de Apel Cluj în temeiul art. 139 C. proc. pen. și art. 145

1

C. proc. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului

L.M.S. cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Prin aceeași

hotărâre, inculpatului i s-au impus următoarele obligații:

a) să se prezinte la

organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este

chemat;

b) să se prezinte la

Poliția Municipiului Timișoara conform programului de supraveghere întocmit de

aceasta, ori de câte ori este chemat;

c) să nu-și schimbe

locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

d) să nu dețină, să

nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă;

e) să nu se apropie

de persoanele vătămate, părțile civile și de martorii din prezenta cauză și să

nu comunice direct sau indirect cu nici unul dintre aceștia.

S-a atras atenția

inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor stabilite,

măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării

preventive.

Pentru a pronunța

astfel, prima instanță a reținut că în acest moment că în cauză condiția impusă

de art. 148 lit. f) C. proc. pen. cu privire la "existența probelor că

lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea

publică" nu mai subzistă, iar restul temeiurilor avute în vedere la

momentul arestării, respectiv temeiurile prev. de art. 148 lit. b) - e) C.

proc. pen. nu-și mai găsesc aplicabilitatea, nemaifiind de actualitate, trecând

mai bine de 2 ani de la momentul luării măsurii arestării preventive.

În primul rând,

condiția "pericolului pentru ordinea publică" solicitat de lege a

fost apreciat până în acest moment ca fiind dat de gravitatea sporită a

faptelor de care este acuzat inculpatul și de rezonanța în rândul opiniei publice,

determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoana asupra

căreia planează astfel de acuzații este cercetată în stare de libertate.

Instanța apreciază

că, dată fiind scurgerea unui interval de timp de mai mult de 2 ani din momentul

comiterii faptelor de care este acuzat inculpatul și până în prezent,

"pericolul concret pentru ordinea publică" la care se referă art. 148

lit. f) C. proc. pen. s-a diminuat. Sintagma conținută în cuprinsul textului

legal menționat anterior presupune existența unor riscuri de natură a pune în

primejdie funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii

cetățenilor și respectarea drepturilor acestora, elemente ce decurg atât din

circumstanțele reale ale cauzei, cât și din cele personale privindu-l pe

inculpat și care în prezent nu mai sunt reliefate.

Instanța a reținut că

durata arestării preventive a inculpatului este de 2 ani și 4 luni (arestat

preventiv la data 16 august 2008 prin Încheierea nr. 3/2008 a Curții de Apel

Cluj) și doar acuzația săvârșirii unor infracțiuni grave, chiar dacă rămâne un

factor pertinent, nu legitimează prin ea însăși o lungă perioadă de arestare

preventivă. De asemenea, instanța va avea în vedere și faptul că inculpatul a

fost audiat, procedându-se totodată la demararea cercetării judecătorești,

fiind audiate majoritatea părților vătămate, iar celelalte părți vătămate, deși

au fost citate și încunoștințate în mod legal despre necesitatea prezentării

lor în fața instanței în vederea audierii, acestea au lipsit de la termenele de

judecată fixate. Mai mult, s-au audiat în jur de 40 de martori astfel că s-a

diminuat și riscul de a influența în vreun fel cercetarea judecătorească.

Împotriva acestei

hotărâri în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, criticând-o pentru

netemeinicie sub aspectul admiterii cererii formulată de inculpat de înlocuire

a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.

În motivarea

recursului, se arată de către parchet că subzistă temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive, inculpatul a încercat să zădărnicească

aflarea adevărului prin distrugere și alterarea mijloacelor de probă, a

utilizat la săvârșirea infracțiunilor de fals instrumente constând în ștampile

falsificate, a exercitat presiuni asupra persoanelor vătămate, iar lăsarea sa

în libertate prezintă un pericol real pentru ordinea publică.

Recursul declarat în

cauză este întemeiat.

Potrivit art. 139

alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă

măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea

măsurii.

Inculpatul a fost

trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr.

73/P/2008 din 3 decembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj pentru săvârșirea

următoarelor infracțiuni:

- asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.

- înșelăciune în convenții

prin calități mincinoase și mijloace frauduloase cu consecințe deosebit de

grave în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. (cu un

prejudiciu de peste 1 milion euro)

- fals material în

înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

- uz de fals prev. de

art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- fals în înscrisuri

sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

- falsificare de

instrumente oficiale prev. de art. 286 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

- participație

improprie la infracțiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art.

31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

- totul cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul a fost

arestat preventiv la data de 16 august 2008, în temeiul art. 148 lit. b) - f)

C. proc. pen.

În mod neîntemeiat

prima instanță a apreciat că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza

luării măsurii arestării preventive, chiar dacă de la arestarea inculpatului a

trecut un interval de timp de circa 2 ani și 4 luni.

Referitor la temeiul

prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte reține că inculpatul a

fost trimis în judecată, între altele, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.

de art. 323 alin. (1) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sancționate de legiuitor cu pedeapsa

închisorii mai mare de 4 ani.

În cauză există probe

și indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a

comis faptele pentru care este judecat, iar lăsarea acestuia în libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Acest pericol nu a

dispărut prin trecerea unei perioade de timp, având în vedere gravitatea și

natura faptelor presupus a fi comise de inculpat, forma continuată a acestora,

prejudiciul ce se reține că a fost produs de circa 1.000.000 de euro, rezonanța

socială negativă produsă prin faptele inculpatului, numărul mare de persoane

prejudiciate de către inculpat constituite părți civile.

Pe de altă parte în

cauză nu au fost audiate toate părțile civile și toți martorii din

rechizitoriu, existând temerea că inculpatul ar încerca să exercite presiuni

asupra persoanelor vătămate sau să încerce înțelegeri frauduloase de acestea.

Din actele dosarului,

rezultă că la data de 29 februarie 2008, inculpatul, prin intermediul unui

apropriat al său, i-a atras atenția părții vătămate P.L. că dacă nu-și retrage

plângerea penală depusă la data de 30 ianuarie 2008, aceasta nu-și va mai primi

bani.

Inculpatul a

agresat-o fizic pe martora C.N., cauzându-i leziuni corporale care au necesitat

3 - 4 zile îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal și i-a

distrus actele cu care s-a prezentat la sediul firmei pentru a-și recupera

banii.

Pentru a se asigura

desfășurarea în bune condiții a procesului penal, se impune privarea de libertate

a inculpatului, nefiind depășită durata unui termen rezonabil al detenției

preventive, avându-se în vedere complexitatea cauzei.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va

admite recursul declarat de procuror, va casa în totalitate încheierea recurată

și, rejudecând va respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii

arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara formulată de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

- Serviciul Teritorial Cluj împotriva Încheierii din 17 decembrie 2010 a Curții

de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin care s-a admis cererea

inculpatului L.M.S. de înlocuire a măsurii arestării preventive, pronunțată în

Dosarul nr. 1836/33/2008.

Casează încheierea

recurată și, rejudecând:

Respinge, ca

neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul L.M.S. de înlocuire a măsurii

arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Onorariul parțial

pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 25 RON, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 decembrie 2010.