ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra cauzei penale de

față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din camera

de consiliu din 19 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală,

astfel cum a fost modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale

din data de 21 ianuarie 2013, în temeiul art. 149

1

alin. (9) C. proc.

pen., s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de

pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. cu privire la inculpatul N.T.I.

cercetat sub aspectul săvârșirii faptelor de luare de mită prev.

de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2)

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și asociere în vederea săvârșirii

de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 149

1

alin.

(12) C. proc. pen., raportat la art. 146

alin.

(11

1

) C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii obligării de a nu

părăsi

localitatea, respectiv

Municipiul București, față de inculpatul N.T.I.

, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 19 ianuarie 2013

și până la

data de 17 februarie 2013, inclusiv.

În temeiul art. 145 alin. (1

1

)

C. proc. pen., s-a impus ca inculpatul N.T.I. să respecte, pe perioada măsurii

de prevenție, următoarele obligații:

a) să se

prezinte la organele judiciare, ori de câte ori este chemat;

b) să se

prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială domiciliază,

desemnată cu supravegherea acestuia,

conform programului de supraveghere

întocmit

de organul de poliție sau ori de câte ori va fi chemat;

c) să nu își

schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

d) să nu dețină, să nu folosească și

să nu poarte nici o categorie de arme;

În temeiul art. 145 alin. (1) C. proc.

pen. s-a dispus ca pe

durata măsurii

obligării de a nu părăsi Municipiul București, inculpatul N.T.I.

să nu

se apropie de ceilalți învinuiți sau martorii din prezenta cauză și să nu

comunice direct sau indirect cu aceștia, cu excepția învinuitei N.O.

În temeiul art. 145 alin. (3) C. proc.

pen., s-a atras atenția inculpatului N.T.I. că, în caz de încălcare, cu

rea-credință, a măsurii aplicate sau a obligațiilor, măsura obligării de a nu

părăsi Municipiul București va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în

condițiile prevăzute de lege.

Conform art. 145 alin. (2) C. proc.

pen., s-a dispus ca copia încheierii să fie comunicată inculpatului N.T.I.,

secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește acesta, jandarmeriei,

poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor

de

frontieră în vederea asigurării

respectării obligațiilor mai sus menționate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., s-a constatat că cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, prima

instanță a reținut că, la data de 19 ianuarie 2013, Parchetul de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. a solicitat

instanței de judecată luarea măsurii arestării

preventive a inculpatului N.T.I.

pentru o perioadă de 29 de zile,

începând cu data de 19 ianuarie 2013 până la 16 februarie 2013.

În motivarea propunerii de arestare

preventivă Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

s-a arătat că, la data de 05 noiembrie 2012, la nivelul D.N.A. - secția de

combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, a fost

înregistrat denunțul formulat de numitul M.A., primar al comunei Jilava, jud.

Ilfov, prin care acesta semnala grave acte de corupție în care era implicat

prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu - N.T.I.

Urmare a acestui denunț, la nivelul D.N.A.

- secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, s-a

format dosarul nr. 402/P/2012, în care au fost efectuate acte premergătoare

urmăririi penale.

Prin rezoluția din 15 ianuarie 2013

s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții:

infracțiunii de:

-

luare de mită, prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, rap. La art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen. (3 acte materiale);

2.

S.O., sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de:

-

complicitate la luare de mită, prev. și ped. de art. 26 C.

pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (2)

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);

- complicitate la dare de mită, prev.

și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, rap.

la art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte

materiale);

3.

N.O. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de:

- complicitate la luare de mită, prev.

și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap.

la art. 254 alin. (2) C pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C pen. (3 acte

materiale);

4.

Z.A.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de:

- complicitate la luare de mită, prev.

și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap.

la art. 254 alin. (2) C pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte

materiale);

Prin ordonanța din 17 ianuarie 2013,

s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de cei

patru învinuiți și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art.

17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut că, prin rezoluția de

începere a urmăririi penale s-au reținut următoarele acte materiale:

denunțătorul M.A. a remis suma de 170.000 de euro, cu titlu de mită, pentru

achiziționarea de către N.T. - prim procuror al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Cornetu la acel moment, a unui teren intravilan în suprafață de

2000 mp situat în comuna Jilava, județul Ilfov, de la numiții A.C. si M.V.M.,

reprezentată de numitul A.C.

Terenul în cauză a fost pretins de la M.A.

- primar al comunei Jilava, cu titlu de mită, de către T.N. - prim procuror al

Parchetului de

pe lângă Judecătoria

Cornetu, pentru a fi soluționat favorabil un dosar înregistrat

la

unitatea de parchet pe care o conducea, ca urmare a unei plângeri penale pe

care M.A. o formulase împotriva numitului B.N.

Atât acțiunea de

pretindere a mitei - terenul din Jilava, cât și acțiunea de

remitere a acesteia, s-a realizat cu

complicitatea lui S.O. care a și intermediat vânzarea terenului în calitate de

împuternicit.

Pentru a disimula mita, terenul a fost

vândut prin intermediul lui S.O.

, către doi

cumpărători, respectiv familiei N. (N.T. - prim

procuror și N.O.) și

familiei Z. (Z.A.R.

și Z.C.C.),

revenindu-le câte 1000 mp fiecăruia.

n perioada ianuarie-februarie 2010,

denunțătorul M.A. a

achitat, cu titlu de

mită, contravaloarea cheltuielilor (transport, cazare, cheltuieli

personale)

de aproximativ 10.000 dolari SUA, ocazionate de sejurul petrecut în perioada

menționată de N.T. - prim procuror al P.J. Cornetu și soția acestuia N.O., în

SUA, în localitățile Beverly Hills și Las Vegas.

Acceptarea mitei - contravaloarea

cheltuielilor ocazionate de sejurul petrecut în SUA în perioada

ianuarie-februarie 2010 de către N.T. -

prim

procuror al P.J. Cornetu, s-a realizat în contextul în care la nivelul unității

de

parchet pe care o conducea, se aflau în instrumentare mai multe

dosare penale înregistrate ca urmare a unor plângeri formulate împotriva

primarului M.A.

iar prim procurorul N.T.

i-a promis acestuia că va avea grijă ca

respectivele dosare să fie

soluționate într-un mod favorabil primarului.

Au beneficiat de plata contravalorii

cheltuielilor ocazionate de sejurul

petrecut

în SUA în perioada ianuarie-februarie 2010 și fam. Z., avocatul

Z.A.R.

și soția acestuia – Z.C.C.

În derularea faptelor astfel cum au

fost expuse, o contribuție importantă a avut-o S.O. care i-a indus

denunțătorului M.A. ideea că,

pentru a fi

soluționate favorabil dosarele de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu

în care era cercetat, trebuie să îi ofere cu titlu de mită, diferite beneficii

materiale

prim procurorului N.T.

n cursul lunii

februarie 2010, denunțătorul M.A. i-a remis cu

titlu de mită prim-procurorului N.T.

un televizor

în valoare

de aproximativ 8299 RON.

Mita -

televizorul, a fost pretinsă de prim-procurorul N.T. în același context al

instrumentării unor dosare de către Parchetul de pe

lângă Judecătoria Cornetu în care era

cercetat M.A., în calitate de

primar al

comunei Jilava, și în legătură cu care promitea o soluționare favorabilă

denunțătorului.

Instanța de fond a reținut că

inculpatul N.T.I. a

declarat că nu

recunoaște fapta penală, respectiv de luare de mită, prev. de art. 7

alin.

(1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. Inculpatul N.T.I. a susținut

că terenul în suprafață de 1000 mp l-a cumpărat de la O.S., care a fost

mandatarul

unei persoane pe care nu o cunoaște. Suma este aceea

prevăzută în contract. În

ceea ce privește

cel de-al doilea act material al faptei de luare de mită, inculpatul

N.T.I.

a arătat că a fost invitat de către O.S. și logodnica acestuia în America.

Inculpatul a mai susținut că cheltuielile

ocazionate

cu deplasarea în America au fost suportate în mare parte de către el și

de

către soția sa, cu excepția a unei zile sau a două zile de cazare la hotel,

când învinuitul O.S. a plătit cu cârdul de credit. Inculpatul N.T.I. a motivat

plata cheltuielilor efectuate de către învinuitul O.S. deoarece acesta avea un

cârd de credit ce cuprinde o sumă de 2-3 ori mai mare decât cheltuielile ce

urmau a fi efectuate la hotel întrucât nu

cunoaște

bine limba engleză nici el și nici soția sa. Inculpatul N.T.I.

a mai

precizat că are o relație de prietenie cu O.S. și cu

avocatul Z.A. și de amiciție cu M.A. În ceea ce privește

cel

de-al treilea act material de luare de mită, inculpatul N.T.I. a susținut că l-a

rugat pe denunțătorul M.A. să-i achiziționeze un televizor direct din depozit.

Soția sa N.O. a fost aceea care a ridicat televizorul de la Primăria comunei

Jilava, M.A. refuzând să discute cu aceasta despre prețul televizorului.

Inculpatul N.T.I. a mai arătat că după câteva zile a achitat prețul

televizorului 6000-7000 lei fără să primească factură de la M.A., întrucât

acesta a motivat că nu deține acest act.

De asemenea inculpatul N.T.I. a mai

declarat că

toate rezoluțiile pe care le-a

dispus, în calitatea sa prim procurorul al Parchetului

de pe lângă

Judecătoria Cornetu, au avut în vedere doar prevederile legale, actele

premergătoare efectuate de către procuror și nicidecum relația sa de

amiciție cu M.A. Soluțiile adoptate cu privire la

M.A. au fost

atacate în instanță, judecătorii confirmând soluția sa și a

procurorilor.

Totodată

inculpatul N.T.I. a mai declarat că, din data

de 01 august 2010 și până în prezent, a avut calitatea de

procuror criminalist la

Parchetul de pe

lângă Tribunalul București, unde a instrumentat cauze având ca obiect

infracțiuni contra vieții și infracțiuni stabilite în competență săvârșite de

agenți

din penitenciar și agenți de poliție.

În ceea ce

privește contractul de vânzare cumpărare încheiat între A.C.

și R.N., inculpatul N.T.I. a susținut

că acesta nu face obiectul faptei pentru care este cercetat, deoarece nu i s-a

adus la cunoștință de către procuror.

Prima instanță a mai reținut că,

potrivit apărării, nu sunt îndeplinite cerințele art. 143 și 148 lit. f) C.

proc. pen. întrucât nu există probe și indicii temeinicie cu privire la

săvârșirea faptelor prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 323 alin. (1) și (2)

C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, și că nu s-a făcut

dovada că, odată lăsat în libertate, inculpatul N.T.I.

ar prezenta un pericol efectiv pentru ordinea publică.

Potrivit

apărării presupusele fapte penale reținute în sarcina inculpatului

N.T.I. se bazează exclusiv pe

autodenunțul formulat de

M.A., fostul

primar al comunei Jilava, și pe interpretarea subiectivă a

acestuia

făcută de organul de urmărire penală.

Apărarea a mai susținut că inculpatul N.T.I.

s-a întâlnit cu denunțătorul în câteva rânduri, însă numai în locuri publice și

a aflat de la acesta despre faptul că ar avea unele sesizări la Parchet, dar în

niciun caz nu a purtat discuții concrete despre dosare, în condițiile în care

acestea erau repartizate procurorilor din subordine.

A mai susținut apărarea că în cauză nu

există nicio dovadă că soluția dispusă de către inculpatul N.T.I., în calitatea

sa prin procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, ar fi fost

condiționată de pretinderea sau primirea unor foloase materiale, cu atâta mai

mult cu cât, soluțiile Parchetului au rămas definitive, după ce au fost

verificate de către instanțele de judecată.

În legătură cu remiterea sumei de

170.000 de euro de către denunțător, în

costul

achiziționării unui teren, s-a susținut că nu există nicio dovadă concretă a

acestui

fapt, actele notariale dovedind o altă situație de fapt, și anume aceea că

inculpatul N.T.I. a plătit doar 10.000 de euro și

că banii au

fost împrumutați de la Z.A.R., fiindu-i restituiți în rate

lunare.

Referitor la plata de către denunțător

a cheltuielilor ocazionate de sejurul în Statele Unite, în luna ianuarie -

februarie 2010, apărarea a susținut că nu

există

nicio dovadă concretă a acestei împrejurări, în afara denunțului, care are o

doză

de subiectivism exagerată și care este contrazisă de celelalte probe

administrate până la acest moment procesual.

În acest sens, apărarea a arătat că

inculpatul a achitat personal o parte din

cheltuieli,

în cuantum de 6000 dolari SUA, și că restul cheltuielilor au fost achitate de O.S.

și soția acestuia, care l-au invitat pentru petrecerea ocazionată de

căsătoria

lor.

Cu privire la

cel de-al treilea act material al faptei de luare de mită, respectiv primirea

unui televizor, de la denunțătorul M.A., pentru soluționarea favorabilă a unor

dosare, apărarea a arătat că declarația acestuia nu este confirmată de alte

probe.

În realitate,

inculpatul a fost acela care a achitat contravaloarea

televizorului către denunțător, fără însă a solicita de la acesta un

act.

Referitor la cea de-a doua condiție

cumulativă prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., apărarea a susținut că nu

există probe care să confirme că inculpatul N.T.I. ar prezenta pericol pentru

ordinea

publică, invocând în acest sens

prevederile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O.

Examinând propunerea de arestare

preventivă a inculpatului N.

T.I., Curtea,

în raport de actele și lucrările dosarului, a arătat că potrivit art. 149 C.

proc. pen. arestarea inculpatului în cursul urmăririi

penale se poate dispune

când sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen. și există

vreunul din cazurile prevăzute în art. 148 C. proc. pen.

Din verificarea actelor și lucrărilor

dosarului, Curtea a constatat că, în cauză, sunt indicii temeinice din care

rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul N.T.I. a săvârșit faptele penale pentru

care s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluțiile din 15 ianuarie 2013

și 17 ianuarie 2013.

Deși inculpatul

N.T.I. nu a recunoscut fapta de luare de mită, arătând că a avut o relație de

prietenie cu S.O. și de amiciție cu

M.A.,

Curtea a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite dispozițiile art. 68 C. proc.

pen.

Potrivit acestui text de lege, sunt

indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea

rezonabilă că persoana, față de care se efectuează acte premergătoare sau acte

de urmărire penală, a săvârșit fapta.

Astfel, s-a reținut că declarațiile

denunțătorului M.A. se coroborează cu declarațiile învinuiților Z.A.R. și S.O.

și ale martorului A.C., precum și cu celelalte

acte existente la

dosarul cauzei.

În ceea ce privește „amiciția"

inculpatului N.T.I. cu denunțătorul M.A., învinuitul Z.A.R. a arătat că a

devenit apărătorul acestuia din urmă pentru a interveni în vederea soluționării

favorabile a dosarelor în care erau formulate plângeri penale de către B.N.

În declarația sa, învinuitul Z.A.R. a

susținut că N.T.I. a fost de acord să-l întâlnească pe M.A. pentru a vedea ce

fel de om este, neavând încredere în relatările acestuia referitor la faptul că

îi făcuse o impresie bună.

De asemenea, învinuitul Z.A.R. a mai

arătat că

discuțiile purtate în comun între

el, M.A. și N.T.I. au avut drept concluzie primirea unui teren în schimbul

soluționării favorabile a

plângerilor penale aflate pe rolul Parchetului

de pe lângă Judecătoria Cornetu.

În acest sens, M.A.

împreună cu S.O. i-au prezentat mai

multe

terenuri, împrejurare despre care a luat cunoștință inculpatul N.T.I.

Învinuitul Z.A.R. a mai arătat că

inculpatul N.T.I. a fost acela care i-a indicat terenul, fapt ce a fost adus la

cunoștința învinuitului S.O. și a denunțătorului M.A.

În declarația sa, învinuitul Z.A.R. a

mai arătat că i-a adus la cunoștință prim procurorului N.T.I. despre

reproșurile denunțătorului M.A., acesta promițându-i că o să-i rezolve

favorabil dosarele, însă înțelegerea nu a fost onorată.

Învinuitul S.O., în declarația sa, a

arătat că M.A. a negociat vânzarea terenurilor cu proprietarul A.C., stabilind

un preț de 100/80 euro mp.

Tot M.A. a fost

acela care l-a determinat pe A.C. să-l

împuternicească

cu privire la vânzarea terenurilor.

Potrivit declarației inculpatului Z.A.R.,

M.A.

a efectuat plata pentru toate aceste

terenuri în locul prim procurorului, al

avocatului Z.A.R. și al numitei

R.N., pentru a-și rezolva dosarele penale pe care le avea pe rolul Parchetului

de pe lângă Judecătoria Cornetu.

Referitor la cel de-al doilea act

material de luare de mită, instanța de fond a reținut că învinuitul Z.A.R. a

arătat că M.A. a fost acela care le-a propus inculpatului N.T.I. și lui Z.A.R. să-și

prelungească sejurul cu încă trei zile în America.

Potrivit susținerilor învinuitului Z.A.R.,

M.A.

a plătit aproximativ 4000 dolari SUA

pentru zilele de sejur în plus pentru

N.T.I. și Z.A.R.

De asemenea, învinuitul S.O. a mai

declarat că, în timpul sejurului în America, M.A. îi reproșa inculpatului N.T.I.

că s-ar fi început urmărirea penală împotriva sa într-unui din dosarele penale.

Martorul A.C., în declarația sa, a

susținut că primarul M.

A. l-a contactat în

vederea vânzării terenului deținut în intravilanul comunei

Jilava și că

a negociat un preț de 65 euro pe mp.

La data de 09

aprilie 2009, martorul A.C. l-a împuternicit pe S.O.

să fie reprezentantul său în vânzarea

terenului, dată la care a primit și

suma de

240.000 euro, bani aduși în biroul acestuia de către o altă persoană.

Martorul a mai

arătat că, în aceeași zi, 09 aprilie 2009, a depus la Banca T. suma de 110.000

euro și că i-a remis verișoarei sale M.V. suma de aprox. 82.000 euro, iar

restul de bani i-a cheltuit în interes personal.

Prima instanță a reținut că, la

dosarul cauzei, se află contractul de depozit bancar încheiat la data de 09

aprilie 2009 între A.C. și Banca T. SA.

Cu privire la cel de-al treilea act

material de luare de mită, reținut în

sarcina

inculpatului N.T.I., instanța a reținut că martorul P.G. a declarat că, în

primăvara anului 2010, s-a prezentat la sediul

Primăriei Jilava, un domn

care s-a recomandat ca fiind procurorul „T." și care a solicitat să fie

primit de primarul M.A. Martorul a mai susținut că a mers la salonul de

înfrumusețare R.B., de unde a luat un televizor, de față fiind un coleg al său,

R.I. Potrivit declarației martorului P.G., televizorul l-a introdus în mașina

cu care venise procurorul „T.", susținând în final că în autoturism se

afla o doamnă pe care nu o cunoștea.

Martorul R.I., în declarația sa, a

arătat că în perioada septembrie 2009 - august 2012, a fost angajat al firmei

de pază D.S. și că și-a exercitat serviciul de pază în cadrul Primăriei Jilava.

Potrivit susținerilor martorului R.I., în primăvara anului 2010, colegul său P.G.

a luat un televizor de la salonul R.B. Martorul a mai arătat că P.G. i-a

relatat că televizorul a intrat în posesia procurorului N.T.I.

Instanța a mai

reținut că, la dosarul cauzei, se află acte din care rezultă că,

în cursul anului 2009, prețul real de

vânzare a unui teren intravilan în comuna Jilava, era între 70 euro mp și 100

euro mp.

De asemenea, la filele 162 - 222 vol.

I d.u.p. se află rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale care atestă că,

în perioada 2009 - 2010, M.A. era cercetat, în calitatea sa de primar al

comunei Jilava, soluții

confirmate de către

prim procurorul N.T.I.

În raport de cele mai sus reținute,

Curtea a constatat ca fiind nefondată critica apărării referitoare la

neîndeplinirea condițiilor impuse de art. 143 C. proc. pen.

Deși Parchetul de pe lângă înalta

Curte de Casație și Justiție - D.N.A. a

susținut

că inculpatul N.T.I. prezintă pericol concret pentru

odinea publică,

Curtea a constatat că natura, frecvența și gravitatea faptelor,

precum și urmarea produsă, invocate drept argument

în sprijinul art. 148 lit. f) C. proc. pen.

, sunt elemente care trebuie

luate în considerare în situația în care s-ar dispune tragerea la răspundere

penală.

În opinia Curții, perioada de la data

săvârșirii presupuselor fapte, pentru care inculpatul N.T.I. este cercetat

pena, 2009 - 2010, este un element care contribuie la aplicarea dispozițiilor art.

145 C. proc. pen.

În considerarea

respingerii propunerii Parchetului de pe lângă înalta Curte

de Casație și Justiție - D.N.A. de

arestare preventivă, Curtea a apreciat că, dincolo de impactul mediatic al

cauzei, lăsarea în libertate a inculpatului N.T.I., nu este de natură să

tulbure ordinea publică, nefiind creată o stare de primejdie pentru raporturile

sociale și normale de desfășurare a vieții cotidiene.

În raport de calitatea de prim

procuror al Parchetului de pe lângă

Judecătoria

Cornetu, pe care a avut-o inculpatul N.T.I. cu

privire la săvârșirea

faptelor pentru care este cercetat penal, Curtea a apreciat că se poate vorbi

de o tulburare a opiniei publice și nu a ordinii publice, cum se susține în

referat.

S-a arătat că

acest argument are la bază distincția care trebuie făcută între

tulburarea

ordinii publice și tulburarea opiniei publice, în vederea existenței unui

echilibru, în scopul respectării atât

a interesului public, dar și al inculpatului N.T.I., care de la data săvârșirii

presupuselor fapte, în calitatea sa de procuror criminalist, a instrumentat

cauze având ca obiect infracțiuni contra vieții, cât și infracțiuni săvârșite

de agenți de penitenciar și agenți de poliție.

În deciziile nr. 76/2005 și 26/2000,

Plenul Curții Constituționale, referitor la excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., care aveau o redactare

asemănătoare a cea a actualului art.

148 alin.

(1) lit. f) C. proc. pen., s-a arătat că pericol pentru ordinea publică

nu

trebuie să se confunde cu pericolul social al faptei, „ci trebuie să se

constate pe baza altor împrejurări privind în special persoana

făptuitorului".

Prima instanță a

mai arătat că, în privința apărării ordinii publice, în cauza

Letellier contra Franței parag.

59-65,

Curtea Europeană a arătat că anumite

infracțiuni, prin gravitatea deosebită și reacția publicului, pot crea o stare

de

neliniște capabilă să justifice temporar

detenția preventivă, dar acest factor poate

fi pertinent și suficient

numai dacă se bazează pe fapte capabile să demonstreze

că eliberarea acuzatului tulbură în mod real ordinea publică.

S-a apreciat că

susținerea Parchetului, în sensul că este necesară arestarea

inculpatului N.T.I. întrucât în cauză

urmează a fi administrate probe privitoare la existența celui de-al treilea lot

de teren de 1000 mp, ce i-a parvenit mamei procurorului V.D.C., martora R.N., audiată

la data de 18 ianuarie 2013, nu constituie un motiv de a

constata a fi îndeplinite dispozițiile art. 136 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs

Parchetul de pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. care, în esență, a solicitat

admiterea

recursului, casarea încheierii

atacate și luarea măsurii arestării preventive față de

inculpatul N.T.I.

întrucât, în cauză sunt îndeplinite nu doar cerințele prev. de art. 143 C. proc.

pen., ci și cele ale art. 148 lit. f) C. proc. pen., lăsarea în

libertate a inculpatului prezentând pericol

concret pentru ordinea publică.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs

invocat de procuror, cât și din oficiu, înalta Curte constată că

recursul este

întemeiat

și, pe cale de

consecință, va fi admis, urmând a se lua măsura arestării preventive față de

inculpatul N.T.I., pentru argumentele care vor fi

expuse în continuare.

Prin ordonanța

de reținere din 18 ianuarie 2013, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație

și Justiție – D.N.A. - secția de combatere a infracțiunilor conexe

infracțiunilor de corupție a dispus în dosarul nr. 402/P/2012, reținerea

învinuitului N.T.I., pe o perioadă de 24 de ore

începând cu data de

18 ianuarie 2013,

ora 16,05 până la data de 19 ianuarie 2013, ora 16,05.

La aceeași dată, prin ordonanță, s-a

dispus în același dosar, punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva

învinuitului N.T.I. sub

aspectul săvârșirii

infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000

rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei

acte materiale) și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323

alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Potrivit art. 148 C. proc. pen.,

măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 143 și există vreunul din cazurile reglementate la

lit. a)-f) ale art. 148 C. proc. pen.

În raport de aceste dispoziții legale,

instanța de recurs reține, astfel cum a constatat și instanța de fond, că

există probe și indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 68

C. proc. pen., că inculpatul N.T.I. a săvârșit faptele pentru care este

cercetat.

Presupunerea rezonabilă că inculpatul

a comis faptele de care este acuzat rezultă din datele existente în cauză, așa

cum sunt relevate în special prin:

- contractul de vânzare cumpărare

încheiat între A.C., prin

mandatar S.O., și

N.T.I., N.O. pentru suprafața

de 1000 mp, precum și cele încheiate de

același vânzător prin mandatar, cu Z.A.R., Z.C.C., pe de-o parte, și cu R.N.,

pe de altă parte, pentru celelalte două suprafețe de câte 1000 mp;

- contractul de vânzare cumpărare

încheiat la 9 aprilie 2009, între M.V.M. prin mandatar S.O., și N.T.I., N.O., Z.A.R.,

Z.C.C. și R.N., având ca obiect terenul intravilan în suprafață de 707 mp;

- declarația martorului A.C. care a

arătat că, fără să cunoască cumpărătorii, la intervenția lui M.A., a vândut,

împuternicindu-l în acest scop, pe S.O., suprafața de teren de 3000 mp, primind

când a semnat împuternicirea, bani cash și în euro, în sumă de 240.000 euro,

sumă care reprezenta inclusiv prețul pentru suprafața de 707 mp, necesară

pentru drumul de acces, proprietatea lui M.V., verișoara sa, martorul arătând

că banii primiți la 9 aprilie 2009, au fost aduși de o persoană, în biroul lui S.O.,

iar în acea zi, a depus o parte din aceștia la bancă, indicând totodată modul

în care a folosit diferența din totalul prețului;

- contractul de depozit bancar al

martorului A.C., încheiat la data de 9 aprilie 2009, cu Banca T., pentru suma

de 110.000 euro;

- procura de vânzare dată de A.C. lui S.O.

pentru

vânzarea suprafeței de 3000 teren

intravilan și procura de vânzare a suprafeței de

707 mp dată de M.V.M. lui

S.O., la data de 9 aprilie 2009;

- declarația

învinuitului Z.A.R. care atestă că, în urma

discuțiilor dintre inculpat și denunțător, la care a

participat, s-a ajuns la înțelegerea ca inculpatul să îl sprijine pe M.A. cu

privire la dosarele penale pe care le avea la Parchet, „dacă va primi de la

acesta un teren de casă"; că după ce inculpatul i-a indicat „terenul care

i-a plăcut", au stabilit data

prezentării

la notar, pentru perfectarea vânzării; că prețul „terenurilor nu cunosc

exact

cine le-a achitat și nici taxele notariale, însă nici eu și nici ceilalți

cumpărători (N.T. și soția acestuia și mama

procurorului C.V.)

nu am plătit/achitat nici un ban (.) prețul pentru

cele trei terenuri în suprafață de câte 1000 mp a fost achitat de către M.A.

sau S.O., sau de către aceștia împreună (nu știu cu exactitate)"; că în

excursia din SUA, a surprins „nenumărate discuții în contradictoriu între

inculpat și denunțător și cred că invitația procurorului în SUA a avut ca scop

de a se împrieteni mai bine"; că ulterior excursiei în SUA, „atât M.A.,

cât și S.O. au susținut că fiecare dintre ei ar fi achitat cheltuielile de

transport, cazare și masă (.) Nu știu cine a făcut plățile privind transportul

și cazarea în SUA pe perioada de aproximativ zece zile, cât am stat cinci zile

la hotel M. în Beverly Hills și cinci zile la Hotel B. în Las Vegas",

învinuitul precizând că singur și-a plătit consumațiile la restaurant.

- declarația învinuitului S.O. care

relevă că, la cererea denunțătorului, a fost mandatarul vânzătorului terenurilor

achiziționate de

N.T.I., Z.A.R. și o altă

doamnă despre care a aflat ulterior că este mama unui alt procuror, iar prețul

a fost negociat și plătit de denunțătorul M.A., care îl cunoștea pe proprietar,

pentru toate cele trei terenuri, pentru a i se rezolva în mod favorabil

dosarele penale pe care le avea pe

rolul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Cornetu; că sejurul din SUA a fost prilejuit de cununia sa și l-a

achitat pentru toți învinuiții, iar pentru trei-patru zile, cât N.T.I. și Z.A.R.,

și-au prelungit șederea în SUA, cazarea a fost plătită de denunțător, plată

făcută pentru a-și rezolva dosarele pe care M.A. le avea la Parchet, fiind

posibil ca

denunțătorul să fi plătit și o

parte din cazarea de la hotelul B. pentru N.T.I.

și Z.A.; că în timpul

sejurului în SUA, „M.A.

s-a certat cu N.T.

cu privire la un dosar penal", reproșându-i că

„s-a început

urmărirea penală împotriva sa, într-unui din dosarele penale";

- extrasele de

cont de la U.T.B. care atestă că în zilele de

8 aprilie 2009 și 9 aprilie 2009, denunțătorul M.A. a

retras sumele de 20.000

euro și, respectiv.

65.000 euro, precum și cele de la Banca T. din care rezultă că același

denunțător a retras 106,661.37 lei, în data de 8 aprilie 2009;

- înscrisuri

care atestă că plata cheltuielilor de cazare la Hotel M. în

Beverly Hills, pentru N.T.I. și Z.A., în perioada

1 februarie 2010-5 februarie 2012, au fost achitate de denunțătorul M.A.;

documente care atestă plata de către denunțător prin intermediul cârdului său

American Express, a mai multor bunuri achiziționate din SUA; extrase de cont de

la U. care atestă efectuarea de plăți bunuri și servicii în SUA, de către M.A.;

- declarațiile

martorilor R.I. și P.G. din care rezultă

împrejurările

în care inculpatul a intrat în posesia televizorului;

- procesul

verbal de percheziție domiciliară;

- fotocopiile rezoluțiilor emise în

dosarele Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, în perioada 2009-2010,

prin s-au dat soluții de netrimitere în judecată față de denunțătorul M.A.,

precum și rezoluții soluționate,

în temeiul

art. 278 C. proc. pen., de inculpatul N.T.I., în calitate de prim

procuror

al acestei unități de Parchet;

- denunțul și

declarația lui M.A.

Așadar,

bănuielile că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat

sunt plauzibile/legitime întrucât

există fapte și informații de natură a convinge un observator obiectiv în acest

sens, astfel cum rezultă din cele anterior expuse.

În aprecierea întrunirii condițiilor

impuse de art. 143 C. proc. pen., instanța de recurs are în vedere și jurisprudența

C.E.D.O., care în interpretarea art. 5 din Convenția europeană a drepturilor

omului, a statuat că, pentru justificarea arestării preventive, nu se pretinde

să fie deja stabilite realitatea și natura infracțiunii de care cel interesat

este bănuit că a săvârșit-o, pentru că aceasta reprezintă scopul fazei de

urmărire penală. Instanța europeană a precizat că faptele ce dau naștere la

bănuieli concrete, care justifică arestarea unei persoane nu trebuie să fie de

același nivel cu acelea necesare pentru justificarea unei condamnări.

În dezacord însă cu prima instanță,

înalta Curte consideră că, în cauză, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art.

148 lit. f) C. proc. pen., nu doar sub aspectul cuantumului pedepsei prevăzute

pentru infracțiunile reținute în sarcina

intimatului

inculpat, care în mod evident sunt mai mari de 4 ani închisoare, ci și

sub

aspectul pericolului concret pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a

inculpatului, la acest moment procesual.

Faptul presupus, că inculpatul N.T.I.,

procuror, cu funcție de conducere, respectiv prim procuror la Parchetul de pe

lângă Judecătoria

Cornetu, a pretins,

primit și acceptat diferite bunuri și foloase pentru a soluționa

favorabil,

unei persoane - denunțătorul M.A., primar al comunei Jilava-, dosarele penale

în care aceasta era cercetat sau în care sesizase organele de urmărire penală,

constituie în mod cert împrejurări care tulbură profund și grav ordinea

publică, determinând reacții justificate de insecuritate, neîncredere față de

sistemul judiciar și chiar față de actul de justiție.

Natura și

gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului N.T.I.

, modalitatea concretă prin care

acestea se presupune că au fost comise (în asociere cu un avocat, în sprijinul

unei persoane cu notorietate-cum este primarul unei localități, prin posibila

atragere în activitatea infracțională a unui procuror aflat în subordinea sa),

consecințele produse asupra ordinii de drept constând în afectarea gravă a

încrederii cetățenilor onești în actul de justiție, insuflându-se opiniei

publice falsa impresie că magistrații ar putea fi deasupra

legii și că oricând ar putea face demersuri

juridice interesate, inducându-se astfel

ideea că justiția funcționează

și în afara dispozițiilor legale, justifică pe deplin temerea că s-ar crea o

stare de nesiguranță în rândul societății civile, ce ar putea fi generată prin

lăsarea în libertate a inculpatului.

Datele care

caracterizează persoana inculpatului trebuie avute în vedere la

aprecierea pericolului concret al

acestuia pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât, calitatea sa socială

și profesională îl situau pe o poziție din care,

într-o ordine socială normală, se impunea a fi exclusă recurgerea la

săvârșirea

oricăror acte de corupție ori alte fapte antisociale.

La alegerea

măsurii preventive, instanța de recurs are în vedere inclusiv

dispozițiile art. 136 alin. (8) C. proc.

pen. care enumera exemplificativ criteriile în raport de care se alege măsura

preventivă adecvată pentru buna desfășurare a procesului penal.

Din această perspectivă, se constată

că inculpatul este tânăr, la primul conflict cu legea penală, are familie, este

integrat social, are studii superioare,

dar,

toate aceste elemente pozitive, care ilustrează persoana inculpatului, puse în

balanță

cu gradul de pericol social al infracțiunilor - dat de natura juridică a unora

dintre acestea (infracțiuni de corupție), perioada relativ lungă de timp în

care se presupune că inculpatul a acționat, valoarea importantă (de ordinul

zecilor de mii de euro) a bunului și foloaselor care se bănuiește că au format

obiectul mitei, calitatea profesională care se susține, în acuzare, că

inculpatul a folosit-o în scop infracțional - nu justifică luarea unei măsuri

preventive mai blânde, ca obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, în

locul măsurii arestării preventive.

Pe cale de consecință,

în temeiul art. 385

1

alin.

(2) C. proc. pen. coroborat cu art. 140

3

C. proc. pen., înalta Curte

va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție

împotriva

încheierii de ședință din 19 ianuarie 2013 a Curții de Apel București - s

ecția

I penală, pronunțată în dosarul nr. 462/2/2013 (236/2013), privind pe

inculpatul N.T.I.

Va casa în

totalitate încheierea recurată și, rejudecând:

Va admite

propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe

lângă înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

În baza art. 149

1

alin. (10) raportat la art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

va dispune arestarea preventivă a

inculpatului N.T.I. pe o perioadă de 29 zile, de la data punerii în executare a

mandatului de arestare preventivă.

În baza art. 151

alin. (1) C. proc. pen. va dispune emiterea mandatului de arestare preventivă

cu privire la inculpatul N.T.I.

Onorariul parțial în sumă de 25 lei

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul N.T.I. se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului declarat de

Parchetul de

pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție vor

rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție

împotriva încheierii de ședință din 19 ianuarie 2013 a Curții de Apel București

- secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 462/2/2013 (236/2013), privind pe

inculpatul N.T.I.

Casează în

totalitate încheierea recurată și, rejudecând:

Admite

propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

În baza art. 149

1

alin. (10)

raportat la art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

dispune arestarea preventivă a inculpatului N.T.I.

pe o

perioadă de 29 zile, de la data punerii în executare a mandatului de arestare

preventivă.

În baza art. 151

alin. (1) C. proc. pen. dispune emiterea mandatului de arestare preventivă cu

privire la inculpatul N.T.I.

Onorariul parțial în sumă de 25 lei

cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu

pentru inculpatul N.T.I. se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Cheltuielile

ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de

pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 ianuarie 2013