ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1433/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1433/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de
ședință din 18 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
II-a penală, în Dosarul nr. 2855/2/2013 (1282/2013), în baza art. 300
1
alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii
arestării preventive a inculpatului N.T.I.
În baza
art. 300
1
alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă
a inculpatului N.T.I., arestat în baza MAP nr. 3/U din 23 ianuarie 2013 emis de
Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a
menținut termenul de fond la 09 mai 2013, C8F, ora 9, 00.
Pentru a
dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin
rechizitoriul nr. 402/P/2012 din data de 17 aprilie 2013 al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție,
s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.T.I., în stare de arest
preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- luare
de mită, prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art.
254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale);
- luare
de mită, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254
alin. (2) C. pen. ;
-
asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și
(2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000;
- participație
improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 31
alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea
nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);
- spălare
de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 rap. la art.
17 lit. e) din Legea nr. 78/2000;
- fals în
declarații, prev. de art. 292 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr.
78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), toate cu aplic.
art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt,
prin actul de sesizare al instanței s-au reținut următoarele:
La
data de 09 aprilie 2009, denunțătorul M.A. a remis suma de 170.000 de euro, cu
titlu de mită, pentru achiziționarea de către N.T.I. - prim procuror al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu la acel moment, a unui teren
intravilan în suprafață de 2000 mp situat în comuna Jilava, județul Ilfov, de
la numiții A.C. și M.V.M., reprezentată de numitul A.C.
Terenul
în cauză a fost pretins de la M.A. - primar al comunei Jilava, cu titlu de
mită, de către N.T.I. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Cornetu, pentru a fi soluționat favorabil un dosar înregistrat la unitatea de
parchet pe care o conducea, ca urmare a unei plângeri penale pe care M.A. o
formulase împotriva numitului B.N.
Atât
acțiunea de pretindere a mitei - terenul din Jilava, cât și acțiunea de
remitere a acesteia, s-a realizat cu complicitatea lui S.O. care a și
intermediat vânzarea terenului în calitate de împuternicit.
Pentru a
disimula mita, terenul a fost vândut prin intermediul lui S.O., către doi
cumpărători, respectiv familiei N. ( N.T.I. - prim procuror și N.O.) și
familiei Z. ( Z.A.R. și Z.C.C.), revenindu-le câte 1000 mp fiecăruia.
În
perioada ianuarie - februarie 2010, denunțătorul M.A. a achitat, cu titlu de
mită, contravaloarea cheltuielilor (transport, cazare, cheltuieli personale) de
aproximativ 10.000 dolari SUA, ocazionate de sejurul petrecut în perioada
menționată de N.T. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Cornetu și soția acestuia N.O., în SUA, în localitățile Beverly Hills și Las
Vegas.
Acceptarea
mitei - contravaloarea cheltuielilor ocazionate de sejurul petrecut în SUA în
perioada ianuarie - februarie 2010 de către N.T.I. - prim procuror al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, s-a realizat în contextul în care
la nivelul unității de parchet pe care o conducea, se aflau în instrumentare
mai multe dosare penale înregistrate ca urmare a unor plângeri formulate
împotriva primarului M.A. iar prim procurorul N.T.I. i-a promis acestuia că va
avea grijă ca respectivele dosare să fie soluționate într-un mod favorabil
primarului.
În
cursul lunii februarie 2010, denunțătorul M.A. i-a remis cu titlu de mită
prim-procurorului N.T.I. un televizor led full HD 102 cm marca S. în valoare de
aproximativ 8299 RON. Mita - televizorul led S., a fost pretinsă de
prim-procurorul N.T.I. în același context al instrumentării unor dosare de
către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu în care era cercetat M.A., în
calitate de primar al comunei Jilava, și în legătură cu care promitea o
soluționare favorabilă denunțătorului.
Pentru
disimularea mitei pretinse de N.T.I. - prim procuror în cadrul Parchetului de
pe lângă Judecătoria Cornetu, constând în suprafața de 3.707 mp teren
intravilan (3 loturi de câte 1.000 mp fiecare la care se adaugă drumul de
servitute de 707 mp), inculpatul l-a determinat pe notar să autentifice
contractul de vânzare-cumpărare fără ca notarul să aibă cunoștință despre înțelegerea
frauduloasă, infracțională existentă între participanții N.T.I., N.O., Z.A.R.,
S.O., V.D.C. și denunțător.
În
sarcina inculpatului N.T.I. s-a reținut și săvârșirea infracțiunii de fals în
declarații având în vedere că în declarația de avere a completat date nereale
cu privire la existența unui contract de împrumut a sumei de 10.000 euro, de la
avocatul Z.A.R., contract nereal și întocmit tocmai cu scopul a disimula
modalitatea de remitere a mitei.
În
cursul anului 2008, în calitatea sa de prim procuror al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Cornetu, inc. N.T.I. a pretins și primit suma de 40.000 RON pentru
a da o soluție favorabilă - scoaterea de sub urmărire penală, pentru numitul
D.M. zis "C.", în Dosarul cu nr. 744/P/2008.
După
primirea mitei pretinse - 40.000 RON, inc. N.T.I. a soluționat Dosarul nr.
744/P/2008 prin ordonanța din 28 aprilie 2009 în care a dispus scoaterea de sub
urmărire penală a lui D.M., și aplicarea față de acesta a unei sancțiuni cu
caracter administrativ - amenda de 1.000 RON.
Prin
încheierea din 19 ianuarie 2013, în Dosarul cu nr. 462/2/2013 (236/2013),
Curtea de Apel București, secția I-a penală, a dispus respingerea propunerii de
arestare preventivă formulată și luarea față de inculpatul N.T.I., a măsurii
preventive a obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile.
La data
de 23 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr.
418/1/2013 a dispus admiterea recursului formulat de DNA și a arestarea
preventivă a inculpatului N.T.I. pe o perioadă de 29 de zile de la data punerii
în executare a măsurii arestării preventive. Astfel, a fost emis mandatul de
arestare preventivă nr. 3/U din data de 23 ianuarie 2013.
Mandatul
de arestare preventivă cu nr. 3/U/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție
pentru o perioadă de 29 de zile a fost pus în executare începând cu data de 24
ianuarie 2013.
Prelungirea
arestării preventive a inculpatului a fost dispusă succesiv prin încheierea din
15 februarie 2013, în Dosarul cu nr. 1303/2/2013 (nr. dosar în format vechi
567/2013), Curtea de Apel București, secția a II-a penală, și prin încheierea
din 18 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I-a penală, pronunțată în
Dosarul cu nr. 2100/2/2013 (892/2013)
Din
analiza lucrărilor și actelor dosarului, s-a constatat că măsura arestării
preventive a fost luată față de inculpatul N.T.I. cu respectarea drepturilor și
garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile interne și de art. 5 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului: inculpatul a fost ascultat personal
la soluționarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, a fost
asistat de apărător ales, i s-a adus la cunoștință învinuirea și motivele
arestării, atât inculpatul, cât și apărătorul acestuia au avut acces la
lucrările din dosar în baza principiului egalității armelor.
Totodată,
Curtea constată faptul că indiciile temeinice în sensul art. 68
1
C.
proc. pen., art. 143 C. proc. pen. ale săvârșirii de către inculpat a faptelor
pentru care a fost dispusă măsura arestării preventive, ele decurgând din
materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile
coinculpaților, declarațiile inculpatului N. (prin care acesta recunoaște
anumite acte materiale, dar circumstanțiat, invocând primirea unor sume de bani
sau bunuri cu o altă cauză juridică decât scopul avut în vedere de art. 254 C.
pen.), înscrisurile bancare, declarațiile date de martorul denunțător M.A.,
declarații martori, proces-verbal de punere în executare a percheziției
domiciliare, înscrisuri.
Varianta
susținută de inculpatul N.T.I. cu privire la cauza juridică a primirii de bani,
bunuri sau foloase urmează a fi verificată de instanța de judecată cu ocazia
cercetării judecătorești, la acest moment existând indicii de natură a convinge
un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit faptele
pentru care s-a dispus măsura arestării preventive, suficiente pentru
menținerea arestării preventive. Această interpretare este în sensul
jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului: în hotărârile Brogan c.
Marii Britanii și Murray c. Marii Britanii, Curtea a arătat ca art. 5 parag. 1
lit. c) nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a
formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să
fie acela de a permite clarificarea, sau, dimpotrivă, înlăturarea
suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au același nivel de certitudine
cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit
condamnarea.
Pe de
altă parte, s-a reținut că, în cauză există situația prev. de art. 148 lit. f)
C. proc. pen., respectiv se reține că inculpatul a comis fapte pentru care
legea prevede pedepse mai mari de 4 ani închisoare și există probe certe că
lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În
ceea ce privește această ultimă condiție, Curtea a avut în vedere
periculozitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, modalitățile și
împrejurările concrete în care s-a reținut că au fost comise faptele (prin acte
repetate, folosindu-se de intermediari, inclusiv de un procuror ce funcționa în
cadrul Parchetului condus de inculpat, și de acte juridice cu aparență legală),
precum și împrejurarea că inculpatul avea calitatea de prim-procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, aspect ce implică o periculozitate
sporită, în condițiile în care legea penală este încălcată tocmai de o persoană
angajată să garanteze respectarea ei, care beneficiază de încrederea societății
în acest sens. În plus, se impune o reacție adecvată și proporțională din
partea organelor judiciare față de fenomenul corupției în rândul persoanelor
implicate în chiar activitatea judiciară, în lipsa căreia s-a apreciat că s-ar
produce o veritabilă tulburare a ordinii publice. În consecință, faptele
săvârșite și circumstanțele personale justifică aprecierea că lăsarea acestuia
în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea
unui sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile
sociale ocrotite de lege.
Totodată,
Curtea a avut în vedere stadiul procesual (instanța a fost sesizată, dar nu a
început cercetarea judecătorească), poziția procesuală a inculpatului, precum
și relațiile avute anterior cu coinculpați și martori din prezentul dosar (care
au dat declarații în susținerea acuzării), existând riscul influențării
acestora.
Cât
privește aplicarea unui tratament egal cu cel al coinculpaților cercetați în
libertate în prezenta în cauză, Curtea a apreciat că acest principiu presupune
aplicarea unui tratament juridic similar persoanelor aflate în situații
similare. Or, la aprecierea situației premise nu poate fi avută în vedere
exclusiv fapta care a fost săvârșită de inculpați, ci și participarea efectivă
la comiterea acesteia (inculpatul este acuzat de săvârșirea mai multor fapte de
luare de mită, una dintre ele comisă printr-o pluralitate de acte de
executare), precum și circumstanțele personale ale acestora (inculpatul era
parte a sistemului judiciar, având în atribuțiile de serviciu verificarea
legalității soluțiilor pronunțate de organul de urmărire penală și avea funcție
de conducere care îi permitea intervenția în sistemul de repartizare a
dosarelor). Prin urmare, având în vedere aceste criterii, Curtea a apreciat că
în cauză nu este îndeplinită condiția premisă a situației similare, astfel
încât cercetarea în libertate a unui coinculpat nu poate duce la punerea în
libertate a inculpatului N.
Față de
considerentele expuse, instanța a constatat, în conformitate cu prevederile
art. 300
1
C. proc. pen., legalitatea și temeinicia arestării
preventive a inculpatului și, reținând că temeiurile care au determinat
arestarea, și care subzistă și în prezent, impun în continuare privarea de
libertate, pentru buna desfășurare a procesului penal, s-a apreciat că la acest
moment procesual nu sunt suficiente măsuri alternative pentru atingerea acestui
scop, și a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Împotriva
acestei încheieri a declarat recurs inculpatul N.T.I., susținut oral prin
apărătorul desemnat din oficiu, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, solicitând admiterea recursului, și în rejudecare, revocarea
măsurii arestării preventive.
Examinând
recursul declarat de inculpatul N.T.I., sub toate aspectele, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat
pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din
examinarea lucrărilor dosarului, se constată că prin rechizitoriul nr.
402/P/2012 din data de 17 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, s-a dispus trimiterea
în judecată a inculpatului N.T.I., în stare de arest preventiv, sub aspectul
săvârșirii infracțiunilor de:
- luare
de mită, prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art.
254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale);
- luare
de mită, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254
alin. (2) C. pen.;
-
asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și
(2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000;
-
participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de
art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din
Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);
- spălare
de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 rap. la art.
17 lit. e) din Legea nr. 78/2000;
- fals în
declarații, prev. de art. 292 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000
cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), toate cu aplic. art. 33
lit. a) C. pen.
În
sarcina inculpatului, prin actul de sesizare al instanței s-au reținut
următoarele. La data de 09 aprilie 2009, denunțătorul M.A. a remis suma de 170.000
de euro, cu titlu de mită, pentru achiziționarea de către N.T.I. - prim
procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu la acel moment, a unui
teren intravilan în suprafață de 2000 mp situat în comuna Jilava, județul
Ilfov, de la numiții A.C. și M.V.M., reprezentată de numitul A.C. Terenul în
cauză a fost pretins de la M.A. - primar al comunei Jilava, cu titlu de mită,
de către N.T.I. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu,
pentru a fi soluționat favorabil un dosar înregistrat la unitatea de parchet pe
care o conducea, ca urmare a unei plângeri penale pe care M.A. o formulase
împotriva numitului B.N. Atât acțiunea de pretindere a mitei - terenul din
Jilava, cât și acțiunea de remitere a acesteia, s-a realizat cu complicitatea
lui S.O. care a și intermediat vânzarea terenului în calitate de împuternicit.
Pentru a disimula mita, terenul a fost vândut prin intermediul lui S.O., către
doi cumpărători, respectiv familiei N. (N.T.I. - prim procuror și N.O.) și
familiei Z. (Z.A.R. și Z.C.C.), revenindu-le câte 1000 mp fiecăruia.
În
perioada ianuarie - februarie 2010, denunțătorul M.A. a achitat. cu titlu de
mită, contravaloarea cheltuielilor (transport, cazare, cheltuieli personale) de
aproximativ 10.000 dolari SUA, ocazionate de sejurul petrecut în perioada
menționată de N.T.I. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Cornetu și soția acestuia N.O., în SUA, în localitățile Beverly Hills și Las
Vegas. Acceptarea mitei - contravaloarea cheltuielilor ocazionate de sejurul
petrecut în SUA în perioada ianuarie - februarie 2010 de către N.T.I. - prim
procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, s-a realizat în
contextul în care la nivelul unității de parchet pe care o conducea, se aflau
în instrumentare mai multe dosare penale înregistrate ca urmare a unor plângeri
formulate împotriva primarului M.A. iar prim procurorul N.T.I. i-a promis
acestuia că va avea grijă ca respectivele dosare să fie soluționate într-un mod
favorabil primarului.
În
cursul lunii februarie 2010, denunțătorul M.A. i-a remis cu titlu de mită
prim-procurorului N.T.I. un televizor led full HD 102 cm marca S. în valoare de
aproximativ 8299 RON. Mita - televizorul led S., a fost pretinsă de
prim-procurorul N.T.I. în același context al instrumentării unor dosare de
către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu în care era cercetat M.A., în
calitate de primar al comunei Jilava, și în legătură cu care promitea o
soluționare favorabilă denunțătorului. Pentru disimularea mitei pretinse de
N.T.I. - prim procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu,
constând în suprafața de 3.707 mp teren intravilan (3 loturi de câte 1.000 mp
fiecare la care se adaugă drumul de servitute de 707 mp), inculpatul l-a
determinat pe notar să autentifice contractul de vânzare-cumpărare fără ca
notarul să aibă cunoștință despre înțelegerea frauduloasă, infracțională
existentă între participații N.T.I., N.O., Z.A.R., S.O., V.D.C. și denunțător.
În sarcina inculpatului N.T.I. s-a reținut și săvârșirea infracțiunii de fals
în declarații având în vedere că în declarația de avere a completat date
nereale cu privire la existența unui contract de împrumut a sumei de 10.000
euro, de la avocatul Z.A.R., contract nereal și întocmit tocmai cu scopul a
disimula modalitatea de remitere a mitei. În cursul anului 2008, în calitatea
sa de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, inc. N.T.I.
a pretins și primit suma de 40.000 RON pentru a da o soluție favorabilă -
scoaterea de sub urmărire penală, pentru numitul D.M. zis "C.", în
Dosarul cu nr. 744/P/2008. După primirea mitei pretinse - 40.000 RON, inc.
N.T.I. a soluționat Dosarul nr. 744/P/2008 prin ordonanța din 28 aprilie 2009
în care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui D.M., și aplicarea față
de acesta a unei sancțiuni cu caracter administrativ -amenda de 1.000 RON.
Împotriva
inculpatului N.T.I. a fost luată măsura arestării preventive pe o perioadă de
29 de zile de la data punerii în executare a măsurii arestării preventive, ce a
fost dispusă prin încheierea din data de 23 ianuarie 2013, fiind emis mandatul
de arestare preventivă nr. 3/U din data de 23 ianuarie 2013 emis de Înalta
Curte de Casație și Justiție, mandat care a fost pus în executare începând cu
data de 24 ianuarie 2013.
Prelungirea
arestării preventive a inculpatului a fost dispusă succesiv prin încheierea din
15 februarie 2013, în Dosarul cu nr. 1303/2/2013 (567/2013), Curtea de Apel
București, secția a II-a penală, și prin încheierea din 18 martie 2013 a Curții
de Apel București, secția I-a penală, pronunțată în Dosarul cu nr. 2100/2/2013
(892/2013).
Ținând
seama de probele cauzei, respectiv: declarațiile coinculpaților, declarațiile
inculpatului N. (prin care acesta recunoaște anumite acte materiale, dar
circumstanțiat, invocând primirea unor sume de bani sau bunuri cu o altă cauză
juridică decât scopul avut în vedere de art. 254 C. pen.), înscrisurile
bancare, declarațiile date de martorul denunțător M.A., declarații martori,
proces-verbal de punere în executare a percheziției domiciliare,
înscrisuri-probe din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a
săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, și față de care s-a și
dispus măsura arestării preventive, măsură care a fost menținută de către
instanță în continuare, apare ca justificată.
La acest
moment, Înalta Curte, nu a analizat probele ce au fost administrate în faza de
urmărire penală, și nici nu a tras concluzii referitoare la vinovăția sau
nevinovăția acestuia întrucât s-ar fi antepronunțat.
Înalta Curte,
consideră că în ceea ce îl privește pe inculpatul N.T.I., subzistă temeiurile
avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de
art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedepsele prevăzute pentru
infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt mai mari de 4 ani și există
probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru
ordinea publică.
Astfel,
conform art. 300
1
C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este
trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța este datoare să
verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive
înainte de expirarea duratei arestării preventive. Din actele și lucrările
dosarului rezultă că instanța Curții de Apel București s-a conformat acestor
dispoziții legale.
De
asemenea, dacă constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au
încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate,
dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în
libertate a inculpatului.
Conform
dispozițiilor art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen., când instanța
constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare
privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de
libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării
preventive.
Prin
încheierea atacată, instanța de fond, constatând că aceste dispoziții
procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a
bănui că inculpatul N.T.I. a comis faptele pentru care a fost trimis în
judecată, respectiv infracțiunea de luare de mită, prev. și ped. de art. 7
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic.
art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale); luare de mită, prev. de art. 7
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. ; asociere
în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C.
pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000; participație improprie la
săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen.
rap. la art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu
aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale); spălare de bani, prev. de
art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din
Legea nr. 78/2000, fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen. rap. la art.
17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte
materiale), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., pentru care pedeapsa
prevăzută de lege este mai mare de patru ani, iar lăsarea în libertate prezintă
un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării
preventive a inculpatului.
Astfel,
de la termenul din data de 18 martie 2013 când a fost prelungită măsura
arestării preventive a inculpatului, nu au apărut elemente noi care să modifice
temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. În această
perioadă a fost întocmit rechizitoriul și a fost sesizată instanța de judecată.
Astfel că
temeiurile avute în vedere la arestare se mențin în continuare și impun
privarea de libertate a inculpatului întrucât există indicii suficiente că a
săvârșit faptele pentru care se află în fața instanței.
De
asemenea, se mențin aceste temeiuri și cu privire la pericolul concret pentru
ordinea publică, inculpatul fiind bănuit că a săvârșit infracțiuni grave,
periculozitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, modalitățile și
împrejurările concrete în care s-a reținut că au fost comise faptele (prin acte
repetate, folosindu-se de intermediari, inclusiv de un procuror ce funcționa în
cadrul Parchetului condus de inculpat, și de acte juridice cu aparență legală),
precum și împrejurarea că inculpatul avea calitatea de prim-procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, aspecte care imprimă o
periculozitate sporită, în condițiile în care legea penală este încălcată
tocmai de o persoană angajată să garanteze respectarea ei, care beneficiază de
încrederea societății în acest sens.
Înalta
Curte reține că încheierea instanței de fond este legală și justificată.
Înalta
Curte, constată că, potrivit dispozițiilor art. 300
1
C. proc. pen.
verificarea legalității și temeiniciei măsurii s-a efectuat la data de 18 aprilie
2013, și de la acel moment nu au apărut elemente noi care să justifice
admiterea unei astfel de cereri.
Raportându-ne
la gravitatea infracțiunii presupus săvârșite, la pluralitatea infracțiunilor
presupus a fi fost săvârșite de către inculpat, dar nu în ultimul rând, la
calitatea de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu în
care a acționat inculpatul, justifică menținerea stării de arest a acestuia,
dar și față de împrejurarea că cercetarea judecătorească este la debut - primul
termen pe fond fiind fixat la data de 9 mai 2013, dar și la atitudinea
inculpatului nesinceră în cursul procedurilor, Înalta Curte apreciază că există
"date", în accepțiunea dispozițiilor art. 160
2
alin. (1)
C. proc. pen., din care rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească
aflarea adevărului.
Datele
personale invocate, respectiv atitudinea ireproșabilă anterior incidentului,
cât și faptul că a desfășurat în ultimii 14 ani activitate de procuror
criminalist, nu pot fi apreciate decât ca și atitudini normale ale unei
persoane care ocupa o funcție importantă în sistemul judiciar.
În aceste
condiții, Înalta Curte apreciază că detenția provizorie este legitimă-fiind
necesară ocrotirii unui interes general al societății care primează în raport
de interesul privat al inculpatului - nu a depășit un termen rezonabil în
accepțiunea legislației naționale dar și din perspectiva Convenției Europene a
Drepturilor Omului (inculpatul fiind arestat la data de 24 ianuarie 2013), iar
o altă măsură neprivativă de libertate este insuficientă pentru asigurarea
scopului procesului penal.
Față de
aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 385
15
pct.
1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de
inculpatul inculpatul N.T.I. împotriva încheierii de ședință din 18 aprilie
2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul
nr. 2855/2/2013 (1282/2013).
Va obliga
recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.T.I. împotriva încheierii de
ședință din 18 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,
pronunțată în Dosarul nr. 2855/2/2013 (1282/2013).
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 24 aprilie 2013.
Procesat
de GGC - GV