ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1433/2013

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 402/P/2012 din data de 17 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.T.I., în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: - luare de mită, prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale); - luare de mită, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. ; - asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000; - participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale); - spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000; - fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, prin actul de sesizare al instanței s-au reținut următoarele:

La data de 09 aprilie 2009, denunțătorul M.A. a remis suma de 170.000 de euro, cu titlu de mită, pentru achiziționarea de către N.T.I. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu la acel moment, a unui teren intravilan în suprafață de 2000 mp situat în comuna Jilava, județul Ilfov, de la numiții A.C. și M.V.M., reprezentată de numitul A.C. Terenul în cauză a fost pretins de la M.A. - primar al comunei Jilava, cu titlu de mită, de către N.T.I. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, pentru a fi soluționat favorabil un dosar înregistrat la unitatea de parchet pe care o conducea, ca urmare a unei plângeri penale pe care M.A. o formulase împotriva numitului B.N. Atât acțiunea de pretindere a mitei - terenul din Jilava, cât și acțiunea de remitere a acesteia, s-a realizat cu complicitatea lui S.O. care a și intermediat vânzarea terenului în calitate de împuternicit. Pentru a disimula mita, terenul a fost vândut prin intermediul lui S.O., către doi cumpărători, respectiv familiei N. ( N.T.I. - prim procuror și N.O.) și familiei Z. ( Z.A.R. și Z.C.C.), revenindu-le câte 1000 mp fiecăruia.

În perioada ianuarie - februarie 2010, denunțătorul M.A. a achitat, cu titlu de mită, contravaloarea cheltuielilor (transport, cazare, cheltuieli personale) de aproximativ 10.000 dolari SUA, ocazionate de sejurul petrecut în perioada menționată de N.T. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu și soția acestuia N.O., în SUA, în localitățile Beverly Hills și Las Vegas. Acceptarea mitei - contravaloarea cheltuielilor ocazionate de sejurul petrecut în SUA în perioada ianuarie - februarie 2010 de către N.T.I. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, s-a realizat în contextul în care la nivelul unității de parchet pe care o conducea, se aflau în instrumentare mai multe dosare penale înregistrate ca urmare a unor plângeri formulate împotriva primarului M.A. iar prim procurorul N.T.I. i-a promis acestuia că va avea grijă ca respectivele dosare să fie soluționate într-un mod favorabil primarului.

În cursul lunii februarie 2010, denunțătorul M.A. i-a remis cu titlu de mită prim-procurorului N.T.I. un televizor led full HD 102 cm marca S. în valoare de aproximativ 8299 RON. Mita - televizorul led S., a fost pretinsă de prim-procurorul N.T.I. în același context al instrumentării unor dosare de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu în care era cercetat M.A., în calitate de primar al comunei Jilava, și în legătură cu care promitea o soluționare favorabilă denunțătorului.

Pentru disimularea mitei pretinse de N.T.I. - prim procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, constând în suprafața de 3.707 mp teren intravilan (3 loturi de câte 1.000 mp fiecare la care se adaugă drumul de servitute de 707 mp), inculpatul l-a determinat pe notar să autentifice contractul de vânzare-cumpărare fără ca notarul să aibă cunoștință despre înțelegerea frauduloasă, infracțională existentă între participanții N.T.I., N.O., Z.A.R., S.O., V.D.C. și denunțător. 4. În sarcina inculpatului N.T.I. s-a reținut și săvârșirea infracțiunii de fals în declarații având în vedere că în declarația de avere a completat date nereale cu privire la existența unui contract de împrumut a sumei de 10.000 euro, de la avocatul Z.A.R., contract nereal și întocmit tocmai cu scopul a disimula modalitatea de remitere a mitei.

În cursul anului 2008, în calitatea sa de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, inc. N.T.I. a pretins și primit suma de 40.000 RON pentru a da o soluție favorabilă - scoaterea de sub urmărire penală, pentru numitul D.M. zis "C.", în Dosarul cu nr. 744/P/2008. După primirea mitei pretinse - 40.000 RON, inc. N.T.I. a soluționat Dosarul nr. 744/P/2008 prin ordonanța din 28 aprilie 2009 în care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui D.M., și aplicarea față de acesta a unei sancțiuni cu caracter administrativ - amenda de 1.000 RON. Prin încheierea din 19 ianuarie 2013, în Dosarul cu nr. 462/2/2013 (236/2013), Curtea de Apel București, secția I-a penală, a dispus respingerea propunerii de arestare preventivă formulată și luarea față de inculpatul N.T.I., a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile. La data de 23 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 418/1/2013 a dispus admiterea recursului formulat de DNA și a arestarea preventivă a inculpatului N.T.I. pe o perioadă de 29 de zile de la data punerii în executare a măsurii arestării preventive. Astfel, a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 3/U din data de 23 ianuarie 2013. Mandatul de arestare preventivă cu nr. 3/U/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru o perioadă de 29 de zile a fost pus în executare începând cu data de 24 ianuarie 2013. Prelungirea arestării preventive a inculpatului a fost dispusă succesiv prin încheierea din 15 februarie 2013, în Dosarul cu nr. 1303/2/2013 (nr. dosar în format vechi 567/2013), Curtea de Apel București, secția a II-a penală, și prin încheierea din 18 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I-a penală, pronunțată în Dosarul cu nr. 2100/2/2013 (892/2013) Din analiza lucrărilor și actelor dosarului, s-a constatat că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpatul N.T.I. cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile interne și de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului: inculpatul a fost ascultat personal la soluționarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, a fost asistat de apărător ales, i s-a adus la cunoștință învinuirea și motivele arestării, atât inculpatul, cât și apărătorul acestuia au avut acces la lucrările din dosar în baza principiului egalității armelor. Totodată, Curtea constată faptul că indiciile temeinice în sensul art. 68 1 C. proc. pen., art. 143 C. proc. pen. ale săvârșirii de către inculpat a faptelor pentru care a fost dispusă măsura arestării preventive, ele decurgând din materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile coinculpaților, declarațiile inculpatului N. (prin care acesta recunoaște anumite acte materiale, dar circumstanțiat, invocând primirea unor sume de bani sau bunuri cu o altă cauză juridică decât scopul avut în vedere de art. 254 C. pen.), înscrisurile bancare, declarațiile date de martorul denunțător M.A., declarații martori, proces-verbal de punere în executare a percheziției domiciliare, înscrisuri. Varianta susținută de inculpatul N.T.I. cu privire la cauza juridică a primirii de bani, bunuri sau foloase urmează a fi verificată de instanța de judecată cu ocazia cercetării judecătorești, la acest moment existând indicii de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit faptele pentru care s-a dispus măsura arestării preventive, suficiente pentru menținerea arestării preventive. Această interpretare este în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului: în hotărârile Brogan c. Marii Britanii și Murray c. Marii Britanii, Curtea a arătat ca art. 5 parag. 1 lit. c) nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea, sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea. Pe de altă parte, s-a reținut că, în cauză există situația prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv se reține că inculpatul a comis fapte pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În ceea ce privește această ultimă condiție, Curtea a avut în vedere periculozitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, modalitățile și împrejurările concrete în care s-a reținut că au fost comise faptele (prin acte repetate, folosindu-se de intermediari, inclusiv de un procuror ce funcționa în cadrul Parchetului condus de inculpat, și de acte juridice cu aparență legală), precum și împrejurarea că inculpatul avea calitatea de prim-procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, aspect ce implică o periculozitate sporită, în condițiile în care legea penală este încălcată tocmai de o persoană angajată să garanteze respectarea ei, care beneficiază de încrederea societății în acest sens. În plus, se impune o reacție adecvată și proporțională din partea organelor judiciare față de fenomenul corupției în rândul persoanelor implicate în chiar activitatea judiciară, în lipsa căreia s-a apreciat că s-ar produce o veritabilă tulburare a ordinii publice. În consecință, faptele săvârșite și circumstanțele personale justifică aprecierea că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de lege. Totodată, Curtea a avut în vedere stadiul procesual (instanța a fost sesizată, dar nu a început cercetarea judecătorească), poziția procesuală a inculpatului, precum și relațiile avute anterior cu coinculpați și martori din prezentul dosar (care au dat declarații în susținerea acuzării), existând riscul influențării acestora. Cât privește aplicarea unui tratament egal cu cel al coinculpaților cercetați în libertate în prezenta în cauză, Curtea a apreciat că acest principiu presupune aplicarea unui tratament juridic similar persoanelor aflate în situații similare. Or, la aprecierea situației premise nu poate fi avută în vedere exclusiv fapta care a fost săvârșită de inculpați, ci și participarea efectivă la comiterea acesteia (inculpatul este acuzat de săvârșirea mai multor fapte de luare de mită, una dintre ele comisă printr-o pluralitate de acte de executare), precum și circumstanțele personale ale acestora (inculpatul era parte a sistemului judiciar, având în atribuțiile de serviciu verificarea legalității soluțiilor pronunțate de organul de urmărire penală și avea funcție de conducere care îi permitea intervenția în sistemul de repartizare a dosarelor). Prin urmare, având în vedere aceste criterii, Curtea a apreciat că în cauză nu este îndeplinită condiția premisă a situației similare, astfel încât cercetarea în libertate a unui coinculpat nu poate duce la punerea în libertate a inculpatului N. Față de considerentele expuse, instanța a constatat, în conformitate cu prevederile art. 300 1 C. proc. pen., legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și, reținând că temeiurile care au determinat arestarea, și care subzistă și în prezent, impun în continuare privarea de libertate, pentru buna desfășurare a procesului penal, s-a apreciat că la acest moment procesual nu sunt suficiente măsuri alternative pentru atingerea acestui scop, și a menținut arestarea preventivă a acestuia. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul N.T.I., susținut oral prin apărătorul desemnat din oficiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, și în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive. Examinând recursul declarat de inculpatul N.T.I., sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că prin rechizitoriul nr. 402/P/2012 din data de 17 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.T.I., în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: - luare de mită, prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale); - luare de mită, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000; - participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale); - spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000; - fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. În sarcina inculpatului, prin actul de sesizare al instanței s-au reținut următoarele. La data de 09 aprilie 2009, denunțătorul M.A. a remis suma de 170.000 de euro, cu titlu de mită, pentru achiziționarea de către N.T.I. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu la acel moment, a unui teren intravilan în suprafață de 2000 mp situat în comuna Jilava, județul Ilfov, de la numiții A.C. și M.V.M., reprezentată de numitul A.C. Terenul în cauză a fost pretins de la M.A. - primar al comunei Jilava, cu titlu de mită, de către N.T.I. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, pentru a fi soluționat favorabil un dosar înregistrat la unitatea de parchet pe care o conducea, ca urmare a unei plângeri penale pe care M.A. o formulase împotriva numitului B.N. Atât acțiunea de pretindere a mitei - terenul din Jilava, cât și acțiunea de remitere a acesteia, s-a realizat cu complicitatea lui S.O. care a și intermediat vânzarea terenului în calitate de împuternicit. Pentru a disimula mita, terenul a fost vândut prin intermediul lui S.O., către doi cumpărători, respectiv familiei N. (N.T.I. - prim procuror și N.O.) și familiei Z. (Z.A.R. și Z.C.C.), revenindu-le câte 1000 mp fiecăruia. În perioada ianuarie - februarie 2010, denunțătorul M.A. a achitat. cu titlu de mită, contravaloarea cheltuielilor (transport, cazare, cheltuieli personale) de aproximativ 10.000 dolari SUA, ocazionate de sejurul petrecut în perioada menționată de N.T.I. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu și soția acestuia N.O., în SUA, în localitățile Beverly Hills și Las Vegas. Acceptarea mitei - contravaloarea cheltuielilor ocazionate de sejurul petrecut în SUA în perioada ianuarie - februarie 2010 de către N.T.I. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, s-a realizat în contextul în care la nivelul unității de parchet pe care o conducea, se aflau în instrumentare mai multe dosare penale înregistrate ca urmare a unor plângeri formulate împotriva primarului M.A. iar prim procurorul N.T.I. i-a promis acestuia că va avea grijă ca respectivele dosare să fie soluționate într-un mod favorabil primarului. 3. În cursul lunii februarie 2010, denunțătorul M.A. i-a remis cu titlu de mită prim-procurorului N.T.I. un televizor led full HD 102 cm marca S. în valoare de aproximativ 8299 RON. Mita - televizorul led S., a fost pretinsă de prim-procurorul N.T.I. în același context al instrumentării unor dosare de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu în care era cercetat M.A., în calitate de primar al comunei Jilava, și în legătură cu care promitea o soluționare favorabilă denunțătorului. Pentru disimularea mitei pretinse de N.T.I. - prim procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, constând în suprafața de 3.707 mp teren intravilan (3 loturi de câte 1.000 mp fiecare la care se adaugă drumul de servitute de 707 mp), inculpatul l-a determinat pe notar să autentifice contractul de vânzare-cumpărare fără ca notarul să aibă cunoștință despre înțelegerea frauduloasă, infracțională existentă între participații N.T.I., N.O., Z.A.R., S.O., V.D.C. și denunțător. În sarcina inculpatului N.T.I. s-a reținut și săvârșirea infracțiunii de fals în declarații având în vedere că în declarația de avere a completat date nereale cu privire la existența unui contract de împrumut a sumei de 10.000 euro, de la avocatul Z.A.R., contract nereal și întocmit tocmai cu scopul a disimula modalitatea de remitere a mitei. În cursul anului 2008, în calitatea sa de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, inc. N.T.I. a pretins și primit suma de 40.000 RON pentru a da o soluție favorabilă - scoaterea de sub urmărire penală, pentru numitul D.M. zis "C.", în Dosarul cu nr. 744/P/2008. După primirea mitei pretinse - 40.000 RON, inc. N.T.I. a soluționat Dosarul nr. 744/P/2008 prin ordonanța din 28 aprilie 2009 în care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui D.M., și aplicarea față de acesta a unei sancțiuni cu caracter administrativ -amenda de 1.000 RON. Împotriva inculpatului N.T.I. a fost luată măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile de la data punerii în executare a măsurii arestării preventive, ce a fost dispusă prin încheierea din data de 23 ianuarie 2013, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 3/U din data de 23 ianuarie 2013 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, mandat care a fost pus în executare începând cu data de 24 ianuarie 2013. Prelungirea arestării preventive a inculpatului a fost dispusă succesiv prin încheierea din 15 februarie 2013, în Dosarul cu nr. 1303/2/2013 (567/2013), Curtea de Apel București, secția a II-a penală, și prin încheierea din 18 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I-a penală, pronunțată în Dosarul cu nr. 2100/2/2013 (892/2013). Ținând seama de probele cauzei, respectiv: declarațiile coinculpaților, declarațiile inculpatului N. (prin care acesta recunoaște anumite acte materiale, dar circumstanțiat, invocând primirea unor sume de bani sau bunuri cu o altă cauză juridică decât scopul avut în vedere de art. 254 C. pen.), înscrisurile bancare, declarațiile date de martorul denunțător M.A., declarații martori, proces-verbal de punere în executare a percheziției domiciliare, înscrisuri-probe din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, și față de care s-a și dispus măsura arestării preventive, măsură care a fost menținută de către instanță în continuare, apare ca justificată. La acest moment, Înalta Curte, nu a analizat probele ce au fost administrate în faza de urmărire penală, și nici nu a tras concluzii referitoare la vinovăția sau nevinovăția acestuia întrucât s-ar fi antepronunțat. Înalta Curte, consideră că în ceea ce îl privește pe inculpatul N.T.I., subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedepsele prevăzute pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt mai mari de 4 ani și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, conform art. 300 1 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive. Din actele și lucrările dosarului rezultă că instanța Curții de Apel București s-a conformat acestor dispoziții legale. De asemenea, dacă constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Conform dispozițiilor art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Prin încheierea atacată, instanța de fond, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul N.T.I. a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunea de luare de mită, prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale); luare de mită, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. ; asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000; participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale); spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de patru ani, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului. Astfel, de la termenul din data de 18 martie 2013 când a fost prelungită măsura arestării preventive a inculpatului, nu au apărut elemente noi care să modifice temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. În această perioadă a fost întocmit rechizitoriul și a fost sesizată instanța de judecată. Astfel că temeiurile avute în vedere la arestare se mențin în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului întrucât există indicii suficiente că a săvârșit faptele pentru care se află în fața instanței. De asemenea, se mențin aceste temeiuri și cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, inculpatul fiind bănuit că a săvârșit infracțiuni grave, periculozitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, modalitățile și împrejurările concrete în care s-a reținut că au fost comise faptele (prin acte repetate, folosindu-se de intermediari, inclusiv de un procuror ce funcționa în cadrul Parchetului condus de inculpat, și de acte juridice cu aparență legală), precum și împrejurarea că inculpatul avea calitatea de prim-procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, aspecte care imprimă o periculozitate sporită, în condițiile în care legea penală este încălcată tocmai de o persoană angajată să garanteze respectarea ei, care beneficiază de încrederea societății în acest sens. Înalta Curte reține că încheierea instanței de fond este legală și justificată. Înalta Curte, constată că, potrivit dispozițiilor art. 300 1 C. proc. pen. verificarea legalității și temeiniciei măsurii s-a efectuat la data de 18 aprilie 2013, și de la acel moment nu au apărut elemente noi care să justifice admiterea unei astfel de cereri. Raportându-ne la gravitatea infracțiunii presupus săvârșite, la pluralitatea infracțiunilor presupus a fi fost săvârșite de către inculpat, dar nu în ultimul rând, la calitatea de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu în care a acționat inculpatul, justifică menținerea stării de arest a acestuia, dar și față de împrejurarea că cercetarea judecătorească este la debut - primul termen pe fond fiind fixat la data de 9 mai 2013, dar și la atitudinea inculpatului nesinceră în cursul procedurilor, Înalta Curte apreciază că există "date", în accepțiunea dispozițiilor art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen., din care rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Datele personale invocate, respectiv atitudinea ireproșabilă anterior incidentului, cât și faptul că a desfășurat în ultimii 14 ani activitate de procuror criminalist, nu pot fi apreciate decât ca și atitudini normale ale unei persoane care ocupa o funcție importantă în sistemul judiciar. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că detenția provizorie este legitimă-fiind necesară ocrotirii unui interes general al societății care primează în raport de interesul privat al inculpatului - nu a depășit un termen rezonabil în accepțiunea legislației naționale dar și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului (inculpatul fiind arestat la data de 24 ianuarie 2013), iar o altă măsură neprivativă de libertate este insuficientă pentru asigurarea scopului procesului penal. Față de aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul inculpatul N.T.I. împotriva încheierii de ședință din 18 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 2855/2/2013 (1282/2013). Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.