ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2712/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2712/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședința din data de 5 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2855/2/2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pe rol fiind soluționarea cauzei penale privind pe inculpații N.T.I., N.O., V.D.C., Z.A.R., S.O. trimiși în judecată pentru săvârșirea de fapte de corupție, a pus în discuție în conformitate cu art. 300 2 C. proc. pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului N.T.I. Apreciind c ă în cauză, pe de o parte, există indicii temeinice în sensul art. 68 1 C. proc. pen., art. 143 C. proc. pen. din care rezultă presupunerea de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit faptele pentru care a fost dispusă măsura arestării preventive, ele decurgând din materialul probator administrat în cauză, iar pe de altă parte, în cauză există situația prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc.
pen., respectiv se reține că inculpatul a comis fapte pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în baza art. 300 1 alin. (3) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului N.T.I., arestat în baza M.A.P. din 23 ianuarie 2013 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție. În termen legal, inculpatul N.T.I. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și revocarea mandatului de arestare preventivă, arătând că nu mai subzista temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut altele noi . În această ordine de idei, a susținut că instanța de fond a analizat dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc.
pen. prin prisma a 3 elemente și anume: pericolul social și gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, precum și activitatea infracțională desfășurată și rezultatul ei, prin prisma faptului că inculpatul s-a folosit de un subordonat. Însă din analizarea acestor criterii, raportat la dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., rezultă existența pericolului concret, dar care nu este suficient pentru menținerea și perpetuarea stării de arest preventiv, în prezent aflându-se deja la a patra menținere, iar de fiecare dată instanța a motivat la fel, fără a aduce argumente noi pentru convingerea că inculpatul trebuie să stea în arest preventiv.
În susținerea admiterii recursului a mai arătat că de la prima menținere a stării de arest, au fost audiați toți inculpații și 7 martori importanți, 2 denunțători, astfel că situația de fapt s-a schimbat, arătând o altă conjunctură a săvârșirii faptei, respectiv faptul că nu el a săvârșit, a inițiat sau perpetuat săvârșirea acestei fapte. Totodată, a precizat că a fost trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni, respectiv luare de mită în formă continuată și pretinderea de la denunțătorul M.A. a două terenuri și 800.000 euro. Însă, din probatoriul administrat, a rezultat că este vorba despre un singur teren pe care el l-a cumpărat, așa după cum a arătat în instanță cu ocazia audierii sale, de unde rezultă că nu se mai susține acuzația inițială.
Astfel, a arătat că activitatea infracțională a pornit de la Z.A., avocatul denunțător și S.O., finul denunțătorului, principal jucător al transferurilor de teren din zonă, iar declarația dată la termenul din 5 septembrie 2013 a denunțătorului se coroborează cu a martorului V.D.C., în sensul că el nu știa prețul terenului la momentul cumpărării lui, singura culpă a sa fiind faptul că s-a complăcut în anturajul și relațiile de prietenie cu persoane, gen M., care aveau pe rol dosare penale. În raport de toate argumentele expuse a susținut că situația de fapt și contextul săvârșirii faptei s-au schimbat, astfel că pericolul concret pentru ordinea publică nu mai subzistă. În ceea ce privește infracțiunea de luare de mită în formă continuată, respectiv trei acte materiale, a susținut că dosarele în cauză erau instrumentate de subordonații săi, astfel că acestea nu se aflau în lucru la el, iar potrivit declarațiilor martorilor V.D.C.
și alții, el nu s-a implicat. A mai arătat că la inițiativa lui S.O., cu ocazia căsătoriei sale, fiind invitat, a călătorit în Statele Unite ale Americii. Nu în ultimul rând, a mai susținut că instanța a concluzionat că odată aflat în libertate ar putea influența ceilalți coinculpați și martorii, însă fără probe certe nu se justifică această temere, menționând totodată că pentru unele din aceste fapte a mai fost cercetat în anul 2012 și nu s-a sustras niciodată și nici nu a încercat influențarea nimănui.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, susținând că nu există date din care să rezulte necesitatea împiedicării sale pe motiv că s-ar sustrage de la judecată sau ar încerca zădărnicirea aflării adevărului, temeiurile avute inițial în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă și nu există nici un element din care să rezulte perpetuarea acestei măsuri pentru buna desfășurare a cauzei, întrucât lăsat în libertate nu ar avea cum influența părțile și deturna bunul mers al cauzei, deoarece tot probatoriul s-a destrămat, el însuși dorind să dovedească netemeinicia acuzațiilor aduse. Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infrac țiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din masurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă. Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că m ăsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cu referire la motivele de recurs invocate, se reține că instan ța de fond, la 5 septembrie 2013 a constatat că în cauză și la acest moment sunt îndeplinite cumulativ și condițiile impuse de art. 148 lit. f) C. proc. pen., că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestării preventive a inculpatului, prelungirea și menținerea acestei măsuri nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia, în raport de care în baza art. 300 2 alin. (3) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului N.T.I.
În raport de actele dosarului, Înalta Curte constată că prin rechizitoriul nr. 402/P/2012 din data de 17 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.T.I., în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: - luare de mit ă, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale); - luare de mit ă, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.
raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000; - participa ție improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzut de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale); - sp ălare de bani, prevăzut de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, - fals în declarații, prevăzut de art. 292 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, prin actul de sesizare al instan ței s-au reținut următoarele:
La data de 9 aprilie 2009, denun țătorul M.A. a remis suma de 170.000 de euro, cu titlu de mit ă, pentru achiziționarea de către N.T.I., prim procuror al Parchetului de pe l ângă Judecătoria C. la acel moment, a unui teren intravilan în suprafață de 2000 mp situat în comuna J., județul Ilfov, de la numi ții A.C. și M.V.M., reprezentată de numitul A.C. Terenul în cauză a fost pretins de la M.A., primar al comunei Jilava, cu titlu de mită, de către T.N.I., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., pentru a fi soluționat favorabil un dosar înregistrat la unitatea de parchet pe care o conducea, ca urmare a unei plângeri penale pe care M.A. o formulase împotriva numitului B.N. At ât acțiunea de pretindere a mitei, terenul din Jilava, cât și acțiunea de remitere a acesteia, s-a realizat cu complicitatea lui S.O. care a și intermediat vânzarea terenului în calitate de împuternicit. Pentru a disimula mita, terenul a fost v ândut prin intermediul Iui S.O., către doi cumpărători, respectiv familiei N. (N.T.I., prim procuror și N.O.) și familiei Z. (Z.A.R. și Z.C.C.), revenindu-le câte 1000 mp fiecăruia.
În perioada ianuarie-februarie 2010, denun țătorul M.A. a achitat, cu titlu de mită, contravaloarea cheltuielilor (transport, cazare, cheltuieli personale) de aproximativ 10.000 dolari SUA, ocazionate de sejurul petrecut în perioada menționată de N.T.I. și soția acestuia N.O., în Statele Unite ale Americii, în localitățile B.H. și L.V. Acceptarea mitei, contravaloarea cheltuielilor ocazionate de sejurul petrecut în SUA în perioada ianuarie-februarie 2010 de către N.T.I., s-a realizat în contextul în care la nivelul unității de parchet pe care o conducea, se aflau în instrumentare mai multe dosare penale înregistrate ca urmare a unor plângeri formulate împotriva primarului M.A. iar prim procurorul N.T.I. i-a promis acestuia că va avea grijă ca respectivele dosare să fie soluționate într-un mod favorabil primarului.
În cursul lunii februarie 2010, denun țătorul M.A. i-a remis cu titlu de mită prim-procurorului N.T.I. un televizor marca S. în valoare de aproximativ 8.299 RON. Mita, televizorul marca S., a fost pretins ă de prim-procurorul N.T.I. în același context al instrumentării unor dosare de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu în care era cercetat M.A., în calitate de primar al comunei Jilava, și în legătură cu care promitea o soluționare favorabilă denunțătorului.
Pentru disimularea mitei pretinse de N.T. I., prim-procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, constând în suprafața de 3.707 mp teren intravilan (3 loturi de câte 1.000 mp fiecare la care se adaugă drumul de servitute de 707 mp), inculpatul I-a determinat pe notar să autentifice contractul de vânzare-cumpărare fără ca notarul să aibă cunoștință despre înțelegerea frauduloasă, infracțională existentă între participații N.T.I., N.O., Z.A.R., S.O., V.D.C. și denunțător. 4. În sarcina inculpatului N.T.I. s-a reținut și săvârșirea infracțiunii de fals în declarații având în vedere că în declarația de avere a completat date nereale cu privire la existența unui contract de împrumut a sumei de 10.000 euro, de la avocatul Z.A.R., contract nereal și întocmit tocmai cu scopul a disimula modalitatea de remitere a mitei.
În cursul anului 2008, în calitatea sa de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, inculpatul N.T.I. a pretins și primit suma de 40.000 RON pentru a da o soluție favorabilă, scoaterea de sub urmărire penală, pentru numitul D.M., în Dosarul cu nr. 744/P/2008. Dup ă primirea mitei pretinse, 40.000 RON, inculpatul N.T.I. a soluționat Dosarul nr. 744/P/2008 prin ordonanța din 28 aprilie 2009 în care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui D.M., și aplicarea față de acesta a unei sancțiuni cu caracter administrativ, amenda de 1.000 RON. Prin încheierea din 19 ianuarie 2013, în Dosarul cu nr. 462/2/2013 (236/2013), Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus respingerea propunerii de arestare preventivă formulată și luarea față de inculpatul N.T.I., a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile. La data de 23 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 418/1/2013 a dispus admiterea recursului formulat de Direcția Națională Anticorupție și arestarea preventivă a inculpatului N.T.I. pe o perioadă de 29 de zile de la data punerii în executare a măsurii arestării preventive. Astfel, a fost emis mandatul de arestare preventivă din data de 23 ianuarie 2013. Mandatul de arestare preventiv ă a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru o perioadă de 29 de zile a fost pus în executare începând cu data de 24 ianuarie 2013. Prelungirea arest ării preventive a inculpatului a fost dispusă succesiv prin încheierea din 15 februarie 2013, în Dosarul cu nr. 1303/2/2013 (nr. dosar în format vechi 567/2013), Curtea de Apel București, secția a II-a penală și prin încheierea din 18 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală pronunțată în Dosarul nr. 2100/2/2013 (892/2013). La termenele din 18 aprilie 2013 și 6 iunie 2013, 9 iulie 2013 instanța de fond a dispus menținerea arestării preventive în temeiul art. 300 1 , art. 300 2 C. proc. pen. A șa fiind, se constată că deși în cauză nu există o hotărâre de condamnare a inculpatului, în prezent dosarul fiind la judecata în fond a cauzei, există indicii temeinice de fapt și de drept de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul dispozițiilor legale anterior citate. Totodat ă, s-au mai avut în vedere recrudescența acestui gen de fapte, starea de pericol și urmările sociale produse prin însăși natura faptelor. În acestă ordine de idei, Înalta Curte constată că în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, la evaluarea lui s-au avut în vedere atât datele personale ale inculpatului, comportamentul procesual al acestuia, precum și împrejurările referitoare la infracțiunile de săvârșirea cărora este învinuit, respectiv pericolul social al acestora, faptul că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de pericol accentuat. Nu în ultimul r ând, s-a avut în vedere vătămarea adusă relațiilor sociale, împrejurarea că inculpatul avea calitatea de prim-procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, aspect ce implică o periculozitate sporită, în condițiile în care legea penală este încălcată tocmai de o persoană angajată să garanteze respectarea ei și care beneficiază de încrederea societății în acest sens. În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că inculpatul prin însăși profesia și activitatea pe care le desfășura era obligat să asigure respectarea legii și nu ca ajutându-se de profesie să denatureze scopul acesteia. De asemenea, s-a avut în vedere gravitatea sporită a faptelor pentru care este cercetat inculpatul, at ât prin prisma calității sale în care a acționat, prin natura faptelor (infracțiuni de corupție), dar și prin natura activității desfășurate de cei asupra cărora se susține ca s-ar fi exercitat traficul de influență, făcându-se referire la periculozitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, modalitățile și împrejurările concrete în care s-a reținut că au fost comise faptele (prin acte repetate, folosindu-se de intermediari, inclusiv de un procuror ce funcționa în cadrul Parchetului condus de inculpat, și de acte juridice cu aparență legală). În această succesiune logico-juridică s-a avut în vedere și stadiul procesual al cauzei, respectiv faptul că dosarul se afla la instanța de fond, în faza cercetării judecătorești, fiind audiați de către instanță inculpații și 7 martori. Fa ță de cele arătate, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de circumstanțele reale în care au fost produse, de recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol și de urmările sociale produse prin însăși natura faptelor și nu în ultimul rând în raport de poziția procesuală a inculpatului, precum și relațiile avute anterior cu coinculpați și martori din prezentul dosar (care au dat declarații în susținerea acuzării), existând riscul influențării acestora. A șa fiind, măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la pronunțarea și rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unor infracțiuni și nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, faptul că până în prezent nu a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză. Ca atare, încheierea pronunțată la 5 septembrie 2013 este legală. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul N.T.I. nefiind fondat, în baza art. 385 15 pc.1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.T.I. împotriva încheierii de ședință din 5 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 2855/2/2013 (1282/2012). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 13 septembrie 2013.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.