ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2226/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 22 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 2897/2/2013 (1310/2013), Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul învinuit M.D.E. împotriva ordonanței nr. 435/P/2012 din 16 aprilie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Prin Ordonanța nr. 435/P/2012 din 19 februarie 2013 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe, infracțiunilor de corupție s-a impus petentului M.D.E.

obligația de a nu părăsi localitatea București, această măsură fiind luată după ce, prin rezoluția nr. 435 din 19 februarie 2013, împotriva petentului a fost începută urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și pedepsite de art. 12 lit. b), art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 264 C. pen. și art. 169 alin. (1) C. pen.; măsura preventivă a fost luată pe o perioadă de 30 zile, adică de la 19 februarie 2013 până la 20 martie 2013, iar învinuitul petent a fost obligat pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte disp. art. 145 alin. (1 1 ) lit. a), b),c) și d) și alin. (1 2 ) lit. c), f) C. proc.

pen., respectiv: - să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat; - să se prezinte la secția de poliție în raza căreia locuiește conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus aceasta măsură; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; - să nu se apropie de persoanele împreună cu care a comis faptele și martori și să nu comunice cu acestea direct sau indirect. - să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta. I s-a pus în vedere, învinuitului, dispozițiile art. 145 1 C. proc.

pen. rap. la art. 145 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și i s-a atras atenția asupra alin. (2 2 ) al aceluiași articol - în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligaților care revin, se va lua măsura arestării preventive a acestuia.

Măsura obligării de a nu părăsi localitatea a fost prelungită succesiv pentru câte 30 zile, prin ordonanța din 15 martie 2013 și ordonanța din 16 aprilie 2013. Din cuprinsul actelor și lucrării dosarului, se constată că, de la data luării măsurii preventive, în cauză, organul de urmărire penală a efectuat o serie de acte de urmărire penală cum sunt: audierea învinuiților, audierea martorilor, au fost efectuate activitățile de copiere având ca obiect cercetarea sistemelor informatice și a mijloacelor de stocare a datelor informatice ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare, au fost audiați/reaudiați învinuiții, precum și martori, au fost efectuate activitățile de copiere având ca obiect cercetarea sistemelor informatice și a mijloacelor de stocare a datelor informatice ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare, s-a dispus efectuarea unei constatări de către comisari din cadrul Gărzii Financiare Comisariatul General, s-a dispus efectuarea în cauză de către specialiști din cadrul Serviciului Român de Informații Institutul pentru Tehnologii Avansate a unei constatări tehnico - științifice având ca obiect identificarea înregistrărilor informatice existente în mediile de stocare și sistemele informatice ridicate de la inculpatul M.D.E.

și învinuitul P.R.V., au fost solicitate și primite/analizate o serie de documente de la instituții ale statului. Curtea, verificând, a constatat că măsura preventivă a fost instituită și apoi prelungită cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale ce reglementează această materie. Astfel, în cauză, petentul nu a făcut dovada că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri s-au modificat, ele subzistând în continuare, iar indiciile că acesta ar fi săvârșit faptele pentru care s-a început urmărirea penală s-au conturat cu prilejul efectuării actelor de urmărire penală enumerate mai sus; aceste aspecte au demonstrat că în speță sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen., sub aspectul existenței de dovezi (art. 63 alin. (1) C. proc.

pen.) privind săvârșirea infracțiunilor reținute în rezoluția de începere a urmăririi penale, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce depășește 4 ani (art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.).

În plus, după cum s-a susținut din partea parchetului, în cauză urmează să fie efectuate noi acte de urmărire penală care justifică necesitatea prelungirii acestei măsuri, respectiv, audierea unor persoane în calitate de martor, reaudierea unor martori, reaudierea învinuiților, solicitarea/ridicarea altor documente, evaluarea și examinarea acestora, dispunerea efectuării în cauză de către specialiști din cadrul Serviciului Român de Informații Institutul pentru Tehnologii Avansate a unei constatări tehnico - științifice având ca obiect identificarea înregistrărilor „informatice existente în mediile de stocare și sistemele informatice ridicate de la ceilalți învinuiți, față de care, de asemenea, s-a început urmărirea penală.” Cât privește criticile avansate de petent - prin apărător - cum că actele procurorului îi îngrădesc dreptul la muncă, la libera circulație, la pensionare, aceste critici exced cadrului procesual stabilit prin cererea de față, după cum exced și criticile vizând încălcarea dreptului la apărare, precum și cele îndreptate împotriva modului în care procurorul de caz efectuează ancheta (acesta nefiind hotărât cu privire la calitatea procesuală a petentului, căruia îi atribuie „când pe aceea de învinuit, când pe aceea de inculpat”).

Așadar, Curtea a constatat că în cauză nu există probe sau temeiuri care să justifice înlocuirea măsurii preventive instituite față de petent cu respectarea tuturor dispozițiilor legale și având-se în vedere toate datele ce derivă din situația socială și juridică a petentului. Împotriva acestei încheieri, în termenul prevăzut de art. 385 3 C. proc. pen., a declarat recurs petentul M.D.E., fără a fi motivat în scris. Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil pentru următoarele considerente: Potrivit art. 140 3 C. proc. pen. „Încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac”.

Prin urmare, raportând acest text de lege la prezenta cauză, Înalta Curte constată că încheierea din 22 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 2897/2/2013 (1310/2013) nu este supusă nici unei căi de atac, iar recursul formulat împotriva acestei încheieri este, în consecință, inadmisibil. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul M.D.E. împotriva încheierii din 22 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 2897/2/2013 (1310/2013). Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 iunie 2013 .