ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4850/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 19 din 8 mai 2006 a Tribunalului Covasna a fost condamnat inculpatul L.B., la o pedeapsă de 18 ani închisoare și 10 ani pedeapsă complimentară, în baza art. 174 și 175 lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 C. pen., a fost revocată o pedeapsă anterioară de 3 ani închisoare pe care a adăugat-o, urmând ca inculpatul să execute în final, 21 ani închisoare și 10 ani închisoare pedeapsă complimentară. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că în data de 25 decembrie 2005, după ce au consumat băuturi alcoolice împreună, inculpatul și victima fiind tată și fiu, au ajuns în stare avansată de ebrietate și între ei a izbucnit un conflict.

Amenințând cu moartea, inculpatul a atacat-o pe victimă cu o furcă și a lovit-o în zona capului. Victima s-a apărat cu un briceag cu care a cauzat inculpatului două plăgi superficiale. Victima a plecat, conflictul fiind astfel întrerupt, însă inculpatul a ajuns-o din urmă și a continuat să se comporte violent încercând să lovească din nou cu furca, dar fiind dezarmat de un martor. Folosindu-se de un cuțit cu o lamă de 16 cm., inculpatul a aplicat victimei o lovitură în zona claviculară dreaptă, leziunea producând o sângerare puternică și la scurt timp decesul victimei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul și a solicitat să i se acorde largi circumstanțe atenuante și să i se reducă pedeapsa, invocând în favoarea sa starea conflictuală care a atras lovirea victimei cu cuțitul, precum și starea de ebrietate, care a favorizat manifestarea violentă.

Prin decizia penală nr. 205 /Ap. din 5 iulie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 615/P/ap/2006, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.B. împotriva sentinței penale nr. 19/2006 pronunțată de Tribunalul Covasna pe care a menținut-o. S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada executată în continuare, de la 8 mai 2006 la zi. A fost obligat inculpatul la 140 lei RON cheltuieli judiciare către stat, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu de 100 lei RON care s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că starea de fapt a fost corect reținută de către prima instanță, iar încadrarea juridică este cea corectă.

Declarațiile martorilor și actele medico-legale coroborate cu declarațiile inculpatului au condus la concluzia că decesul victimei a fost cauzat prin lovitura de cuțit aplicată de către inculpat, în cursul unui conflict existent între cei doi. Individualizarea judiciară a pedepsei s-a făcut cu respectarea tuturor exigențelor art. 72 C. pen., și a răspunde cerințelor art. 52 C. pen. S-a stabilit că inculpatul a fost acela care a provocat conflictul și el a fost primul care a lovit victima, reacția victimei de lovire cu un briceag fiind determinată de nevoia de a se apăra. Victima a și pus capăt conflictului plecând de la locul respectiv, însă inculpatul a fost cel care a continuat să se comporte agresiv.

Fiind dezarmat de furca cu care încercase să lovească pentru a doua oară victima, inculpatul s-a folosit de un cuțit, cu o lamă de 16 cm lungime, care constituia în mod evident un instrument apt de a ucide. Lovitura a fost aplicată într-o zonă vitală și intensitatea acesteia a provocat o hemoragie puternică, care a condus la decesul victimei. Chiar dacă starea de ebrietate nu a fost provocată în vederea săvârșirii infracțiunii, ea nu a putut avea semnificația unei circumstanțe atenuante judiciare în contextul stării de fapt. S-a subliniat că inculpatul este fiul victimei și în ciuda acestei legături de rudenie foarte apropiate, nu a avut nici o ezitare în a se folosi de instrumente periculoase (furcă și cuțit) pentru a-și lovi tatăl.

De altfel, așa cum a arătat și prima instanță, inculpatul avea un comportament impulsiv și agresiv. Gradul redus de dezvoltare psihică și lipsa școlarizării nu au o relevanță deosebită în raport cu natura infracțiunii care a fost săvârșită. Inculpatul este recidivist, persistența în activități infracționale fiind un element care a fost avut în vedere de către prima instanță. Din referatul de evaluare întocmit de S.P.V.R.S. a inculpatului. Față de toate aceste circumstanțe reale și personale și în raport cu criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, instanța de apel a constatat că pedeapsa de 18 ani închisoare este temeinică și legală, fiind în măsură să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 72 C. pen.

Cuantumul final al pedepsei de 21 de ani închisoare este rezultatul aplicării corecte a prevederilor art. 83 C. pen. Nu s-au constatat nici un fel de elemente de fapt care să justifice reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în prezenta cauză. Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul L.B., fără a arăta în scris motivele. Apărătorul recurentului inculpat în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, arătând că în cauză sunt incidente prevederile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., referitoare la greșita individualizare a pedepsei, impunându-se reducerea acesteia, prin aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen., și regimului sancționator prevăzut de art. 76 C. pen., și acordarea unei largi eficiențe acestor prevederi, deoarece inculpatul a avut o poziție sinceră de recunoaștere și regret față de fapta comisă.

Concluziile procurorului asupra recursului declarat de inculpat, precum și poziția recurentului, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de recurentul inculpat L.B. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei în mod judicios și temeinic motivat în baza propriului examen a stabilit vinovăția inculpatului L.B.

în săvârșirea infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului L.B., care în după-amiaza zilei de 25 decembrie 2005, aflându-se pe un drum public, pe fondul stării de ebrietate și a unei dispute verbale cu victima, tatăl său, în cadrul celor două conflicte pe care le-a provocat de a-i aplica victimei mai multe lovituri puternice cu o furcă, în zona capului, după care, lovirea acesteia cu un cuțit cu lama lungă de 16 cm, într-o zonă vitală, respectiv regiunea claviculară dreapta a determinat decesul ei, ca urmare a exanghinării întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de omor calificat.

De asemenea, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului a fost făcută o corectă adecvare cauzală a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social în concret foarte ridicat al faptei comise, agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii acesteia, comportamentul agresiv al inculpatului manifestându-se în aceeași zi, în două momente conflictuale pe care le-a inițiat, aflându-se și în stare de ebrietate, aplicând victimei mai multe lovituri, cu instrumente apte de a produce moartea, respectiv furcă și un cuțit, în regiuni vitale ale corpului, respectiv a capului și toracică, cu intensitate, în ceea ce privește ultima lovitură, care a și condus la decesul victimei.

Totodată au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut fapta, având o poziție relativ sinceră, însă cu privire la circumstanțele agresării victimei, a acreditat ideea unei atitudini provocatoare a acesteia, are 23 de ani, este fără studii și ocupație, are un copil minor, a fost sancționat contravențional în mai multe rânduri și este recidivist postcondamnatoriu, așa cum rezultă din fișa de cazier aflată la dosarul de urmărire penală, dovedind perseverență infracțională, creând probleme și în starea de arest preventiv, are abilități sociale reduse, un comportament caracterizat prin impulsivitate, agresivitate, lipsă de compasiune față de victimă, autocontrol scăzut, potrivit referatului de evaluare întocmit de S.P.V.R.S.I., care și concluzionează că inculpatul are perspective reduse de reintegrare în societate, ce pot fi îmbunătățite prin includerea acestuia într-un program complex de reabilitare de tip cognitiv comportamental, care să vizeze sporirea capacității de autocontrol și relaționare cu alte persoane, gestionarea eficientă a consumului de băuturi alcoolice, formarea de abilități sociale și sporirea motivației pentru schimbare.

Cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, respectiv 18 ani, orientat către minimul legal pentru infracțiunea ce i-a fost reținută în sarcină și care este de 15 ani, la care s-a adăugat prin cumul aritmetic pedeapsa anterioară de 3 ani, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării ei, nouă infracțiune ce face obiectul prezentei cauze, fiind săvârșită în termenul de încercare a modalității arătate, atrăgând aplicarea prevederilor art. 83 C. pen., a făcut ca pedeapsa finală principală de 21 de ani închisoare, cu executare în regim de detenție, să fi just apreciată ca fiind singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni.

Înalta Curte nu poate reține critica recurentului inculpat cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicate, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criterii ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei. De asemenea, nu poate fi avută în vedere nici solicitarea apărării recurentului inculpat de a se face o aplicare distinctă a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., și a regimului sancționator corespunzător de la art. 76 C. pen., deoarece din materialul probator administrat nu s-a făcut dovada unei conduite pozitive a inculpatului anterioare și nici ulterioare faptei, ca de altfel nici a vreunei stăruințe depuse pentru a înlătura rezultatul infracțiunii, profilul socio-moral și tipul de personalitate al inculpatului deja prezentate, excluzând posibilitatea reținerii unor astfel de circumstanțe.

Apărarea recurentului inculpat din ultimul cuvânt, în sensul că victima ar fi avut o atitudine provocatoare la adresa sa este infirmată de mijloacele de probă administrate, respectiv declarațiile părții vătămate L.I., ale martorilor N.S., G.I. jun., B.Șt., B.I. care au descris împrejurările la care au asistat, evidențiind contribuția inculpatului în raport cu aceea a victimei, procesul-verbal de cercetare de la fața locului cu planșa foto anexe, raportul de constatare medico-legală autopsie, procesul-verbal de depistare. Astfel, nu se poate reține nici circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., ce ar fi avut drept consecință posibilitatea diminuării cuantumului pedepsei, în raport cu prevederile art. 76 alin. (2) C. pen.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte apreciază că instanța de apel prin decizia pronunțată a dat la rândul ei relevanță dispozițiilor art. 72 C. pen., nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.B. împotriva deciziei penale nr. 205/ Ap din 5 iulie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 26 decembrie 2005 la 23 august 2006. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Potrivit art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariul interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.B. împotriva deciziei penale nr. 205/ Ap din 5 iulie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 26 decembrie 2005 la 23 august 2006. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 220 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 august 2006.