ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2406/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 48 din 8

iunie 2005, Tribunalul Oradea a condamnat pe inculpatul R.I., la 4 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen., raportat

la art. 174 C. pen., cu 73 lit. b) C. pen., și art. 76 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.,

și art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile C.A.S. Covasna suma de 2.392.224 lei cheltuieli de

spitalizare ale părții civile D.P., cu dobânda legală aferentă până la plata

integrală a sumei și părții civile D.P. suma de 35.000.000 lei daune morale,

reprezentând ½ din pretențiile civile ale acestuia.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 22 iunie 2003, în jurul

orei 18,00, partea vătămată D.P., aflată în stare de ebrietate, a proferat de

la gardul ce despărțea grădina sa de cea a inculpatului Roman, insulte și

injurii la adresa acestuia. Inculpatul R.I. nu era sub influența băuturilor

alcoolice și a răspuns insultelor părții vătămate, care a escaladat gardul și

trecând în grădina inculpatului, a intrat apoi în curtea acestuia. Inculpatul

s-a deplasat în întâmpinarea părții vătămate și s-au îmbrâncit, s-au lovit

reciproc cu pumnii, partea vătămată căzând la pământ.

Inculpatul a luat din curte un par

de 1,65 m și a lovit pe partea vătămată D.P. de mai multe ori, peste corp și în

zona capului, apoi a lovit-o cu piciorul. Incidentul a fost stopat de martora R.A.,

soția inculpatului, care l-a îndepărtat pe acesta de partea vătămată.

Inculpatul a plecat de la domiciliu aruncând parul în curtea părții vătămate,

iar pe aceasta au transportat-o martorele R.A. și D.A. până acasă.

Partea vătămată a suferit fractură a

osului parietal stâng, comoție cerebrală, fracturi costale hemitorace stâng,

contuzie abdominală, necesitând pentru vindecare 25 – 30 zile de îngrijiri

medicale; mecanismul de producere a leziunilor a fost stabilit prin lovire cu

corpuri dure, cădere de la același nivel cu lovire de suprafețe dure.

Curtea de Apel Brașov, admițând

apelul inculpatului, a desființat sentința și rejudecând, a dispus achitarea

inculpatului în baza art. 10 alin. (1) lit. e) C. pen., și art. 44 C. pen., și

a respins acțiunile civile formulate de părțile civile C.A.S. Covasna și D.P.

Conform considerentelor, instanța de

apel a reținut comiterea faptei în legitimă apărare, întrucât partea civilă a

pătruns pe nedrept, prin escaladare, în curtea inculpatului, înarmată cu un

cuțit, cerând inculpatului să se bată. S-a mai susținut că partea civilă a

încercat să lovească pe inculpat cu un par smuls din gard. În raport de aceste

rețineri s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile atacului și realizată teza

introdusă prin alin. (2

1

) al art. 44 C. pen., respectiv, respingerea

pătrunderii fără drept a părții civile în imobilul inculpatului, iar riposta inculpatului,

care a aplicat multiple lovituri părții vătămate, a fost proporțională cu

gravitatea atacului.

În termen legal, împotriva acestei

ultime hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

și partea civilă D.P.

Prin motivele scrise, parchetul a

susținut că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 44 C. pen.,

privind legitima apărare, ceea ce atrage o greșită soluționare atât a acțiunii

civile cât și a celei penale.

Recurenta parte civilă, prin

motivele scrise, a cerut menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond,

atât în ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, cât și referitor la

despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat acesta.

Criticile vor fi analizate în raport

de cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., constatându-se că recursurile sunt fondate pentru cele ce

urmează.

Conflictul dintre partea civilă și

inculpat, apoi activitatea infracțională desfășurată de inculpat au fost

percepute în mod direct de un singur martor, respectiv, R.A., soția

inculpatului.

Audiată în faza urmăririi penale,

martora a relatat că părțile se aflau în relații de dușmănie pentru un teren,

iar în seara de 22 iunie 2003, partea vătămată a fost cea care a inițiat

conflictul, înjurând pe inculpat. Partea vătămată s-a apropiat de gardul

despărțitor și l-a escaladat, intrând în curtea inculpatului, atunci când

inculpatul i-a răspuns în același mod.

Martora a mai precizat că cei doi

s-au lovit reciproc, împrejurare în care partea vătămată a căzut, iar

inculpatul a lovit-o în cap cu un par. În aceste împrejurări, inculpatul a

continuat să o lovească pe partea vătămată (căzută fiind) cu pumnii și

picioarele.

În cursul acestei declarații,

martora nu s-a referit la faptul că partea vătămată era înarmată cu un cuțit.

Mai târziu, în cursul declarației dată în instanță la 4 mai 2005, martora R.A. a

susținut că deși nu a văzut cuțitul în mâna părții vătămate, după terminarea

conflictului l-a găsit, pe jos, în curtea sa.

În aceleași condiții, fără să poată

da o explicație plauzibilă asupra revenirii, martora a afirmat că inculpatul nu

a mai lovit pe partea vătămată în timp ce se afla căzută la pământ.

Deși nu au existat alți martori

oculari, susținerile acestei martor au fost în parte confirmate de actele

cauzei.

Astfel, prin procesul verbal de

cercetare la locul faptei au fost identificate pete de sânge și urme de târâre

din curtea inculpatului care se continuă în drumul comunal, până la poarta

locuinței părții vătămate D.P. În schițele de la dosar urmărire penală se

consemnează locul în care s-au găsit petele de sânge, precum și existența și direcția

urmei de târâre.

Aceste acte confirmă susținerile

martorei R.A. privind locul în care s-a desfășurat fapta, precum și târârea

părții vătămate de la locul faptei la locuința sa.

Pe de altă parte, raportul

medico-legal confirmă existența a numeroase tipuri de leziuni traumatice

prezentate de partea vătămată: plagă, echimoze, fractură de os parietal,

fracturi costale, producerea acestora datorându-se unor loviri repetate cu

corpuri dure (probabil par pentru leziunile craniene și alt corp dur, posibil picior

pentru o parte din leziunile de pe corp) și cădere de la același nivel cu

lovire de suprafețe dure.

Referindu-se la poziția

victimă-agresor, același act a concluzionat că a putut fi inițial față în față,

în ortostatism și apoi victima căzută la pământ.

Din toate aceste probe discutate se

desprinde concluzia că fapta dedusă judecății nu s-a produs în stare de

legitimă apărare.

Astfel, pe fondul unui conflict mai

vechi, partea vătămată și inculpatul au avut un incident verbal, care a degenerat

într-o agresionare reciprocă a părților și doborâtă fiind la pământ, partea

vătămată a fost în continuare lovită de inculpat cu parul și picioarele.

În acest context, inculpatul nu a

săvârșit fapta pentru a înlătura un atac material direct, imediat și injust,

îndreptat împotriva sa, atâta timp cât, victima era în imposibilitate de a-l înfrunta,

fiind doborâtă și imobilizată la pământ.

În legătură cu aplicarea art. 44 C.

pen., trebuie spus că, caracterul necesar al apărării trebuie analizat nu numai

în raport de gravitatea atacului, ci și cu posibilitatea celui atacat de a-l

înfrunta.

Ori, în speță, din partea victimei

nu a existat un atac care să îndeplinească cerințele înscrise în art. 44 C.

pen., cu atât mai mult cu cât aceasta se afla în stare avansată de ebrietate,

iar pe de altă parte, inculpatul a comis lovirea părții vătămate cu parul când

acesta nu putea să-l mai înfrunte pe inculpat, sau să reprezinte un pericol

pentru acesta.

Dar, în schimb, în cauză, există

circumstanța atenuantă a provocării atâta timp cât, partea vătămată a înjurat

pe inculpat, a escaladat gardul intrând în curtea și pe proprietatea acestuia

și l-a lovit în condițiile unei agresionări reciproce.

Escaladarea gardului și intrarea

victimei pe proprietatea inculpatului nu este de natură să atragă nici

incidența dispozițiilor art. 44 alin. (2

1

) C. pen., în condițiile în

care victima nu a desfășurat un atac efectiv, de natura celui la care se referă

art. 44 alin. (2) C. pen., iar pe de altă parte, agresiunea nu a fost

determinată exclusiv de pătrunderea fără drept a părții vătămate pe

proprietatea inculpatului; în contextul în care între părți a existat un

conflict verbal care a degenerat într-o agresiune reciprocă, situația creată nu

a putut surprinde pe inculpat, după felul în care s-au derulat evenimentele și

în consecință, nu poate fi apărat de prezumția instituită prin art. 44 alin. (2

1

)

C. pen.

Pentru toate aceste argumente de

fapt și de drept, soluția de achitare pronunțată în apel este nelegală și

netemeinică, motiv pentru care în conformitate cu art. 385

15

pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., recursurile declarate se vor admite și se va casa decizia

pronunțată în apel, fiind menținută soluția de condamnare și încadrarea

juridică a faptei dispuse de instanța de fond; în conformitate cu art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., prin admiterea recursurilor, se va casa numai cu

privire la cuantumul pedepsei și la pedeapsa complementară și hotărârea

instanței de fond.

Procedând la rejudecare, în aceste

limite, se va opera o reducere a pedepsei la limita legală permisă de art. 76 alin.

(2) C. pen., în considerarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., și ale art.

72 C. pen.

Având în vedere dispozițiile art. 65

alin. (1) C. pen., și cuantumul pedepsei principale, așa cum a fost stabilit

prin această hotărâre, se constată că nu se impune aplicarea pedepsei

complementare a interzicerii unor drepturi și în consecință, se va dispune

înlăturarea acesteia.

Se vor menține în rest dispozițiile

hotărârii instanței de fond, inclusiv cele referitoare la soluționarea acțiunii

civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NIUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și partea civilă D.P. împotriva

deciziei penale nr. 349 din 9 noiembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția penală,

privind pe inculpatul R.I.

Casează în totalitate decizia penală

atacată și numai cu privire la cuantumul pedepsei principale și la pedeapsa

complementară, sentința penală nr. 48 din 8 iunie 2005 a Tribunalului Covasna.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului

R.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art.

174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen.,

de la 4 ani închisoare la un an și 8 luni închisoare.

Înlătură pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de

2 ani.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței pronunțate de Tribunalul Covasna, inclusiv privind soluționarea

laturii civile a cauzei.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru asistența juridică a intimatului inculpat, în sumă de 100 lei, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 aprilie 2006.