ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4219/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 71 din 12 noiembrie 2004 a Tribunalului Covasna s-a dispus condamnarea inculpatului B.R. senior la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cuțitului corp-delict. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.A.S. Județul Brașov, suma de 6.199.367 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu dobânda legală aferentă.

S-a constatat că partea vătămată B.R. junior s-a constituit parte civilă în cauză. Inculpatul a fost obligat la 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că inculpatul și fiul său B.R. junior, parte vătămată, gospodăresc împreună. Partea vătămată se îmbăta mereu și are comportament violent față de membrii familiei, inclusiv față de tatăl său, inculpatul. În noaptea de 7 aprilie 2004, partea vătămată B.R. junior a consumat băuturi alcoolice împreună cu mama și fratele lui. Toți s-au îmbătat și s-au întors acasă unde se odihnea inculpatul B.R. senior după o zi de muncă. În jurul orei 4 dimineața, partea vătămată l-a luat de gât pe inculpat și l-a înjurat așa cum făcea de obicei.

Cu partea vătămată agățată de gâtul său, inculpatul s-a ridicat din pat și a luat un cuțit din bucătărie cu care a lovit partea vătămată în zona toracică. Partea vătămată i-a dat drumul din strânsoare inculpatului apoi a ieșit în curte. Văzând că partea vătămată sângerează, inculpatul a luat măsuri pentru a o transporta la Spitalul municipiului Tg. Secuiesc și ulterior la Spitalul Brașov. Din actul medico-legal întocmit în cauză, rezultă că urmare agresiunii, partea vătămată R.R. junior a suferit o vătămare corporală ce a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 25 zile. Leziunile produse au pus în primejdie viața acesteia. Împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul B.R. senior care o critică pentru nelegalitate, în sensul că deși nu știe limba română, în cursul urmăririi penale s-a folosit de această limbă.

Inculpatul mai critică concluziile raportului medico-legal întocmit în cauză, în partea referitoare la punerea în primejdie a vieții părții vătămate. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 62/2005, a admis apelul inculpatului B.R. senior împotriva sentinței penale nr. 71 din 12 noiembrie 2004 a Tribunalului Covasna pe care a desființat-o și în baza art. 333 C. proc. pen., a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna în vederea refacerii unor acte de urmărire penală în prezența unui interpret autorizat. Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, criticând-o pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 333 C. proc. pen. În rezumat recursul procurorului motivează că în cauză nu există acte întocmite prin încălcarea dispozițiilor referitoare la nulitatea absolută, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. pen.

și că nu există condițiile pentru aplicarea art. 333 C. proc. pen., referitor la restituirea pentru completarea urmăririi penale. Recursul este fondat. Potrivit art. 333 alin. (1) C. proc. pen., în tot cursul judecății, instanța se poate desesiza și restitui dosarul procurorului când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă și că în fața instanței nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere. În cauză, Curtea de Apel Brașov a motivat decizia de restituire a dosarului la procuror pentru completarea urmăririi penale prin aceea că persoana care a asigurat serviciile de interpret în cursul urmăririi penale nu este interpret autorizat și prin urmare nu se bucură de prezumția de a fi neutru cauzei.

Pe de altă parte, reține instanța de apel, inculpatul nu a beneficiat de asistență juridică din oficiu. Așa fiind, concluzionează instanța, au fost încălcate garanțiile dreptului la apărare înscrise în art. 6 C. proc. pen. Motivele invocate de instanța de apel nu justifică modul de soluționare a cauzei prin restituire la procuror. Urmărirea penală efectuată în cauză este completă. Este adevărat că în cursul urmăririi penale inculpatul nu a fost asistat de apărător. Este, de asemenea, corectă susținerea din motivarea deciziei potrivit căreia conform art. 197 alin. (2) C. pen., sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute dispozițiile referitoare la asistarea inculpatului de către apărător când aceasta este obligatorie potrivit legii.

Din examinarea dispozițiilor art. 171 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la asistența învinuitului sau inculpatului, rezultă încă neîndoielnic că asistența învinuitului sau inculpatului este obligatorie în cursul urmăririi penal numai când acesta este arestat. Ori în cauză urmărirea penală s-a finalizat cu inculpatul B.R. senior în stare de libertate. Așa fiind, asistarea lui de apărător nu era obligatorie și prin urmare nu există motivul de nulitate absolută invocat de instanța apelului. Cât privește folosirea limbii oficiale prin interpret prevăzută de art. 8 C. proc. pen. și aceste dispoziții au fost respectate. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 128 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la folosirea interpreților când una din părți nu cunoaște limba română ori nu se poate exprima, organele de urmărire penală sau instanța de judecată îi asigură în mod gratuit folosirea unui interpret.

Interpretul poate fi desemnat sau ales de părți, în acest ultim caz, el trebuie să fie un interpret autorizat potrivit legii. Din examinarea textului și interpretarea acestuia, rezultă fără echivoc că folosirea interpreților se asigură fie de organul de urmărire penală sau instanța de judecată fie prin desemnare sau alegere de către părți. Legea precizează expres în ultima propoziție că în cazul desemnării sau alegerii de către părți interpretul trebuie să fie autorizat potrivit legii. Având în vedere că procedura este de strictă interpretare rezultă că numai în situația desemnării sau alegerii interpretului de către părți este absolut necesar ca interpretul să fie autorizat conform legii, nu și în cazul asigurării interpretării de către organele de urmărire sau instanță.

A raționa astfel înseamnă a adăuga la lege ceea ce nu este permis. Or, din examinarea părții introductive a deciziei în care este consemnată susținerea inculpatului, rezultă că în cursul urmăririi penale acestuia i-a fost asigurată folosirea unui interpret de către organul de urmărire penală. Așa fiind, în cauză a fost realizată corect cerința legală referitoare la folosința limbii oficiale prin interpret prevăzută de art. 8 C. proc. pen. În consecință nu există nici un motiv de restituire a cauzei la procuror, în cauză, instanța de apel făcând o aplicare greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Văzând și prevederile art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea va admite recursul parchetului, va casa decizia atacată și va trimite cauza la Curtea de Apel Brașov pentru continuarea judecării apelului.

Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției, iar cel pentru interpret din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 62/ Ap din 23 februarie 2005 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul B.R. Casează decizia atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Brașov pentru continuarea judecării apelului. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 40 lei (400.000 lei), se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă maghiară desemnat pentru inculpatul B.R. se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iulie 2005.