ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4219/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 71

din 12 noiembrie 2004 a Tribunalului Covasna s-a dispus condamnarea

inculpatului B.R. senior la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art.

174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art.

76 alin. (2) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza

art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a

cuțitului corp-delict.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile C.A.S. Județul Brașov, suma de 6.199.367 lei, cu titlu

de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu dobânda legală

aferentă.

S-a constatat că partea

vătămată B.R. junior s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul a fost obligat la

1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că inculpatul și fiul său B.R. junior, parte vătămată,

gospodăresc împreună.

Partea vătămată se îmbăta

mereu și are comportament violent față de membrii familiei, inclusiv față de

tatăl său, inculpatul.

În noaptea de 7 aprilie

2004, partea vătămată B.R. junior a consumat băuturi alcoolice împreună cu mama

și fratele lui. Toți s-au îmbătat și s-au întors acasă unde se odihnea

inculpatul B.R. senior după o zi de muncă.

În jurul orei 4 dimineața,

partea vătămată l-a luat de gât pe inculpat și l-a înjurat așa cum făcea de

obicei.

Cu partea vătămată agățată

de gâtul său, inculpatul s-a ridicat din pat și a luat un cuțit din bucătărie

cu care a lovit partea vătămată în zona toracică.

Partea vătămată i-a dat

drumul din strânsoare inculpatului apoi a ieșit în curte. Văzând că partea

vătămată sângerează, inculpatul a luat măsuri pentru a o transporta la Spitalul

municipiului Tg. Secuiesc și ulterior la Spitalul Brașov.

Din actul medico-legal

întocmit în cauză, rezultă că urmare agresiunii, partea vătămată R.R. junior a

suferit o vătămare corporală ce a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale

de 25 zile. Leziunile produse au pus în primejdie viața acesteia.

Împotriva hotărârii a

declarat apel inculpatul B.R. senior care o critică pentru nelegalitate, în

sensul că deși nu știe limba română, în cursul urmăririi penale s-a folosit de

această limbă.

Inculpatul mai critică

concluziile raportului medico-legal întocmit în cauză, în partea referitoare la

punerea în primejdie a vieții părții vătămate.

Curtea de Apel Brașov, prin

decizia penală nr. 62/2005, a admis apelul inculpatului B.R. senior împotriva

sentinței penale nr. 71 din 12 noiembrie 2004 a Tribunalului Covasna pe care a

desființat-o și în baza art. 333 C. proc. pen., a dispus restituirea cauzei la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna în vederea refacerii unor acte de

urmărire penală în prezența unui interpret autorizat.

Împotriva deciziei a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, criticând-o pentru

greșita aplicare a dispozițiilor art. 333 C. proc. pen.

În rezumat recursul

procurorului motivează că în cauză nu există acte întocmite prin încălcarea

dispozițiilor referitoare la nulitatea absolută, prevăzută de art. 197 alin.

(2) C. pen. și că nu există condițiile pentru aplicarea art. 333 C. proc. pen.,

referitor la restituirea pentru completarea urmăririi penale.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 333 alin. (1)

C. proc. pen., în tot cursul judecății, instanța se poate desesiza și restitui

dosarul procurorului când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă

că urmărirea penală nu este completă și că în fața instanței nu s-ar putea face

completarea acesteia decât cu mare întârziere.

În cauză, Curtea de Apel

Brașov a motivat decizia de restituire a dosarului la procuror pentru

completarea urmăririi penale prin aceea că persoana care a asigurat serviciile

de interpret în cursul urmăririi penale nu este interpret autorizat și prin urmare

nu se bucură de prezumția de a fi neutru cauzei.

Pe de altă parte, reține

instanța de apel, inculpatul nu a beneficiat de asistență juridică din oficiu.

Așa fiind, concluzionează

instanța, au fost încălcate garanțiile dreptului la apărare înscrise în art. 6

C. proc. pen.

Motivele invocate de

instanța de apel nu justifică modul de soluționare a cauzei prin restituire la

procuror.

Urmărirea penală efectuată

în cauză este completă.

Este adevărat că în cursul

urmăririi penale inculpatul nu a fost asistat de apărător. Este, de asemenea,

corectă susținerea din motivarea deciziei potrivit căreia conform art. 197

alin. (2) C. pen., sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute

dispozițiile referitoare la asistarea inculpatului de către apărător când

aceasta este obligatorie potrivit legii.

Din examinarea dispozițiilor

art. 171 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la asistența învinuitului sau

inculpatului, rezultă încă neîndoielnic că asistența învinuitului sau

inculpatului este obligatorie în cursul urmăririi penal numai când acesta este

arestat.

Ori în cauză urmărirea

penală s-a finalizat cu inculpatul B.R. senior în stare de libertate.

Așa fiind, asistarea lui de

apărător nu era obligatorie și prin urmare nu există motivul de nulitate

absolută invocat de instanța apelului.

Cât privește folosirea

limbii oficiale prin interpret prevăzută de art. 8 C. proc. pen. și aceste

dispoziții au fost respectate.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 128 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la folosirea

interpreților când una din părți nu cunoaște limba română ori nu se poate

exprima, organele de urmărire penală sau instanța de judecată îi asigură în mod

gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de

părți, în acest ultim caz, el trebuie să fie un interpret autorizat potrivit

legii.

Din examinarea textului și

interpretarea acestuia, rezultă fără echivoc că folosirea interpreților se

asigură fie de organul de urmărire penală sau instanța de judecată fie prin

desemnare sau alegere de către părți.

Legea precizează expres în

ultima propoziție că în cazul desemnării sau alegerii de către părți

interpretul trebuie să fie autorizat potrivit legii.

Având în vedere că procedura

este de strictă interpretare rezultă că numai în situația desemnării sau

alegerii interpretului de către părți este absolut necesar ca interpretul să

fie autorizat conform legii, nu și în cazul asigurării interpretării de către

organele de urmărire sau instanță. A raționa astfel înseamnă a adăuga la lege

ceea ce nu este permis.

Or, din examinarea părții

introductive a deciziei în care este consemnată susținerea inculpatului,

rezultă că în cursul urmăririi penale acestuia i-a fost asigurată folosirea

unui interpret de către organul de urmărire penală.

Așa fiind, în cauză a fost

realizată corect cerința legală referitoare la folosința limbii oficiale prin

interpret prevăzută de art. 8 C. proc. pen.

În consecință nu există nici

un motiv de restituire a cauzei la procuror, în cauză, instanța de apel făcând

o aplicare greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Văzând și prevederile art.

385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea va admite recursul

parchetului, va casa decizia atacată și va trimite cauza la Curtea de Apel

Brașov pentru continuarea judecării apelului.

Onorariul apărătorului din

oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției, iar cel pentru interpret

din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 62/

Ap din 23 februarie 2005 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul B.R.

Casează decizia atacată și

trimite cauza la Curtea de Apel Brașov pentru continuarea judecării apelului.

Onorariul pentru apărarea

din oficiu a inculpatului, în sumă de 40 lei (400.000 lei), se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de

limbă maghiară desemnat pentru inculpatul B.R. se va plăti din fondul Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 iulie 2005.