ÎCCJ, Decizia nr. 104/2004

Asupra recursului în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4 din 11 februarie 2002, Tribunalul Covasna, secția penală, a condamnat pe inculpatul

G.M. la 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzute de art. 174, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., instanța de fond a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, de 2 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat, prin sentința penală nr. 36 din 6 februarie 2001 a Judecătoriei Târgu Secuiesc și a dispus executarea acesteia, alături de pedeapsa aplicată în cauza prezentă, urmând ca inculpatul să execute, în final, 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială și distrugerea briceagului-corp delict.

În latura civilă, a obligat pe inculpat să plătească 200.000 lei lunar, părții civile D.A., cu titlu de despăgubiri periodice, pe seama minorei D.D., până la majoratul acesteia sau până la noi dispoziții ale instanței.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 15 septembrie 2001, în timp ce se afla în scara blocului în care locuia D.P., inculpatul G.M. a aplicat acestuia, în zona feței, gâtului și omoplaților, mai multe lovituri cu un briceag, în urma cărora victima a decedat.

Împotriva hotărârii primei instanțe, au declarat apel, atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, solicitând majorarea pedepsei, cât și inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 95/Ap din 20 mai 2002, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a admis apelul declarat de procuror și, rejudecând, a majorat pedeapsa principală de la 13 ani închisoare la 15 ani închisoare

Celelalte dispoziții ale sentinței atacate au fost menținute.

Apelul declarat de inculpat, împotriva hotărârii primei instanțe, a fost respins, ca nefondat.

În motivarea deciziei, instanța de control judiciar a reținut că probele administrate impun următoarele concluzii:

- între victimă și inculpat exista o relație de dușmănie, motiv pentru care acesta din urmă a amenințat-o de mai multe ori cu moartea;

- din modul în care inculpatul a acționat, se poate constata că acesta aștepta ocazia de a se întâlni cu victima, ceea ce dovedește săvârșirea infracțiunii de omor cu intenție directă;

- inculpatul a aplicat victimei, în zone vitale, un număr mare de lovituri și a urmărit-o pe aceasta când a încercat să scape, ceea ce dovedește că scopul aplicării loviturilor a fost suprimarea vieții;

- după săvârșirea faptei, inculpatul a încercat să-și asigure scăparea, prin părăsirea țării, fiind prins la pct. de frontieră Turnu;

--inculpatul este recidivist, condamnarea anterioară, privind săvârșirea infracțiunilor de distrugere și violare de domiciliu, ceea ce dovedește predispoziția acestuia spre violență.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitând, în principal, reținerea legitimei apărări și pronunțarea unei soluții de achitare, iar, în subsidiar, recunoașterea stării de provocare și reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia nr.  475 din 31 ianuarie 2003, a respins recursul, ca nefondat, reținând că situația de fapt este în deplină concordanță cu probele administrate, încadrarea juridică este cea corectă, așa încât apărările acestuia nu sunt susținute de materialul probator administrat în cauză.

Împotriva celor trei hotărâri pronunțate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen.

S-a susținut că faptei inculpatului i s-a dat o greșită încadrare juridică, în infracțiunea de omor, în loc de infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen., în raport de împrejurarea că infracțiunea menționată a fost săvârșită pe scara blocului, loc public prin destinație.

În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate și rejudecarea cauzei în limitele arătate.

Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 152 C. pen., s-a precizat că fapta se consideră săvârșită în public, între altele, atunci când aceasta a fost comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană.

Definirea sintagmei „în public”, prin textul legal menționat, prezintă relevanță juridică, în raport de împrejurarea că, săvârșirea în aceste condiții a unei fapte intrând sub incidența legii penale, duce la încadrarea acesteia, în cazurile determinate de partea specială a Codului penal, în forma agravată a infracțiunii de bază.

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea în scara blocului în care locuia victima D.P.

Scara blocului nu era încuiată, nefiind prevăzută cu interfon.

Or, locul faptei, astfel cum a fost determinat de probatoriul administrat în cauză, este accesibil publicului, prin natura și destinația lui.

Așa fiind, împrejurarea că în momentul săvârșirii omorului pe scara blocului se aflau doar victima și inculpatul, apare ca fiind lipsită de relevanță în cauză.

În consecință, stabilind corect că inculpatul a ucis victima în scara blocului, loc public în accepțiunea legii penale, instanțele trebuiau să constate că infracțiunea, săvârșită în modalitatea arătată, se circumscrie prevederilor art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Condamnând inculpatul menționat, pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., faptei săvârșite de către inculpatul menționat, i s-a dat o greșită încadrare juridică, așa încât, hotărârile pronunțate, în cauză, sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., corespunzător motivului prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 din același cod, invocat de procurorul general.

Așa fiind, Înalta Curte va admite recursul în anulare și va casa hotărârile atacate, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei.

În consecință, în temeiul art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen.

În raport de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările în care aceasta a fost comisă, precum și de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, instanța apreciază că o pedeapsă cu închisoarea situată la minimul special, prevăzut de norma încriminatoare, este în măsură a îndeplini funcțiile și asigura scopul pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen.

Ca atare, instanța va condamna pe inculpatul G.M. la 15 închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1), 175 lit. i) C. pen.

Totodată, va fi menținută dispoziția, privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei rezultante, de 2 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat, prin sentința penală nr. 36 din 8 februarie 2001 a Judecătoriei Târgu Secuiesc și executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul G.M. să execute, în final, 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Urmare schimbării încadrării juridice și condamnării inculpatului, în baza acestui din urmă text, se va dispune anularea mandatelor anterioare și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate, vor fi menținute.

Din pedeapsa închisorii pronunțate se va deduce, la zi, perioada executată.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare, conform dispozitivului, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței penale nr. 4 din 11 februarie 2002 a Tribunalului Covasna, secția penală, deciziei penale nr.  95/Ap din 29 mai 2002 a Curții de Apel Brașov, secția penală și deciziei nr. 475 din 31 ianuarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, privind pe inculpatul G.M.

Casează hotărârile atacate, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., text de lege, în baza căruia condamnă pe inculpatul G.M. la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține dispoziția, privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat, prin sentința penală nr. 36 din 8 februarie 2001 a Judecătoriei Târgu Secuiesc și executarea acesteia, pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca, în final, inculpatul G.M. să execute 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Anulează mandatele anterioare și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Din durata pedepsei de 17 ani închisoare, deduce perioada executată de la 18 septembrie 2001, până astăzi 15 martie 2004.

Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistarea inculpatului menționat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 15 martie 2004.