ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1470/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 32 din 27 aprilie 2005, Tribunalul Covasna, în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.Z.R., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat. A dispus ca pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei, inculpatul pierde drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unui briceag cu prăsele metalice cu lungimea de 18 cm și lama lungă de 9 cm, folosit de inculpat la comiterea infracțiunii, depus în camera de valori a Tribunalului Covasna și restituirea unei veste aparținând părții vătămate D.V. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.A.S. Brașov suma de 4.494.123 lei cheltuieli de spitalizare, reprezentând 1/2 parte din cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate D.V., cu dobânda legală aferentă până la plata integrală a sumei, iar către partea civilă D.V., suma de 15.000.000 lei, reprezentând 1/2 parte din pretențiile formulate de aceasta, cu titlu de daune morale. A fost obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei, din care onorariul de avocat desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va achita din fondul Ministerului Justiției.

Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 27 iunie 2004, în loc public, inculpatul a aplicat părții vătămate D.V. o lovitură în zona hemitoracelui stâng posterior cu un briceag cu lama de 9 cm, cauzându-i leziuni ce au necesitat internarea de urgență și intervenție chirurgicală, fiindu-i pusă viața în primejdie. Instanța de fond a apreciat că inculpatul a comis fapta în stare de tulburare, ca efect al actului provocator al părții vătămate, care l-a lovit cu lațul, iar inculpatul i-a aplicat acesteia lovitura cu briceagul, fără a interveni o deliberare în timp. Împotriva sentinței penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul greșitei rețineri a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.

și totodată, în sensul încălcării principiului disponibilității ce guvernează acțiunea civilă, prin obligarea inculpatului la plata dobânzilor legale nesolicitate de către partea civilă C.A.S. Brașov; ulterior, acest din urmă motiv de apel nu a mai fost susținut de către reprezentanta Ministerului Public. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 325 din 18 octombrie 2005, a respins apelul, ca nefondat, reținând că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt, pe baza probatoriului administrat din care rezultă că inculpatul G.Z.R. a lovit cu un briceag în zona hemitoracelui stâng pe partea vătămată D.V., după ce acesta din urmă l-a lovit cu un băț rupt din gardul aflat în apropiere.

A reținut că, din examinarea probelor rezultă că inculpatul nu a avut nici un moment inițiativa conflictului, fiind nevoit să reacționeze în raport cu gesturile martorului I.D. și ulterior, în raport cu acțiunea agresivă a părții vătămate. Ca atare, în mod judicios prima instanță, constatând existența în fapt a condițiilor provocării, a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu efectele prevăzute de art. 76 alin. (2) din același cod. S-a reținut că s-a realizat astfel o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cu respectarea tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. În termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a declarat recurs în cauză, criticând hotărârile pronunțate pentru greșita reținere în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în urma rejudecării să se dispună înlăturarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. și aplicarea unei pedepse legale și temeinice. S-a susținut că, cel care a iscat inițial incidentul este chiar inculpatul G.Z.R., care, prin manifestările sale provocatoare a determinat riposta părții vătămate, D.V.; în acest sens, fiind declarațiile părții vătămate confirmate de către martora I.M., din care rezultă că inculpatul (care era împreună cu mai multe persoane, deci în superioritate numerică, și înarmate cu lațuri), la întrebarea părții vătămate „ce au avut cu I.D.?” s-a îndreptat spre partea vătămată spunându-i că „o să-i arate ce au avut cu această persoană” (afirmație făcută de o manieră agresivă).

S-a mai arătat că împrejurarea că partea vătămată a aruncat cu o bucată de lemn spre inculpat nu constituie o justificare a reținerii prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., atâta timp cât acțiunea a fost întreprinsă în scopul de a-l determina pe acesta de a nu o agresa. De asemenea, s-a apreciat că agresiunea inculpatului asupra părții vătămate fiind exercitată în timp ce aceasta se afla cu spatele către el, aspect reieșit și din raportul de expertiză medico-legală nr. 201/ E din 12 iulie 2004 al S.M.L. Sf. Gheorghe, din care rezultă că victima a fost lovită din spate sau lateral stânga, confirmă o dată în plus declarația părții vătămate. Și oricum, a fost apreciată disproporționată reacția extrem de violentă a inculpatului, față de pretinsul atac al părții vătămate.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de materialul probator existent la dosar și a încadrat fapta comisă de inculpat în textul de lege corespunzător. Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanțe atenuante săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Revenind la cauză, se constată, din analiza întregului probatoriu că după ce au consumat băuturi alcoolice în barul C.L. împreună cu fratele și concubina sa, tatăl acesteia și martorul M.R., în jurul orei 23,00, inculpatul și concubina sa au plecat spre domiciliu. Pe drumul spre casă, cei doi au fost ajunși din urmă de martorul I.D., care la rândul său consumase băuturi alcoolice în același bar. Datorită faptului că era în stare de ebrietate, martorul I.D. a prins-o de umeri pe K.M., concubina inculpatului, îmbrățișând-o, motiv pentru care, inculpatul l-a împins, iar martorul a căzut în șanțul aflat pe partea dreaptă a străzii. În continuare, martorul I.D. i-a solicitat ajutorul părții vătămate, D.V.

(concubinul sorei sale, I.M.), care s-a deplasat la acesta și împreună, s-au dus la inculpat și concubina sa. Conform declarației părții vătămate aceasta l-a întrebat pe inculpat ce a avut cu I.D., dacă l-a văzut că este beat, iar acesta i-a răspuns că o să-i arate și lui ce a avut cu martorul. Atunci partea vătămată a rupt un laț din gard și l-a lovit pe inculpat peste mână, după care s-a întors cu spatele la inculpat ca să mai rupă un laț, afirmă el pentru a se apăra, moment în care a fost lovit cu briceagul de către inculpat.

Este neîndoielnic că inculpatul G.Z.R., fiind surprins de conduita părții vătămate care l-a lovit în mod nejustificat și fără nici o agresiune din partea sa îndreptată împotriva acesteia, fiind sub influența tulburării provocate de lovitura primită a scos din buzunarul pantalonilor un briceag, pe care obișnuia să-l poarte asupra sa și i-a aplicat o lovitură părții vătămate în zona toracică posterioară stângă, astfel că, în cauză sunt întrunite condițiile cerute de art. 73 lit. b) C. pen., pentru a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării și deci critica formulată de parchet nu este justificată. În consecință, constatând neîndeplinite cerințele cazului de recurs invocat, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 325 A din 18 octombrie 2005 a Curții de Apel Brașov. Onorariul în sumă de 100 RON cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 325/ A din 18 octombrie 2005 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul G.Z.R. Onorariul în sumă de 100 RON cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2006.