ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1470/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 32 din 27

aprilie 2005, Tribunalul Covasna, în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175

lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat

pe inculpatul G.Z.R., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat.

A dispus ca pe durata prevăzută de art.

71 C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea

pedepsei, inculpatul pierde drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și

e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea unui briceag cu prăsele metalice cu lungimea de 18 cm și

lama lungă de 9 cm, folosit de inculpat la comiterea infracțiunii, depus în

camera de valori a Tribunalului Covasna și restituirea unei veste aparținând

părții vătămate D.V.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile C.A.S. Brașov suma de 4.494.123 lei cheltuieli de

spitalizare, reprezentând 1/2 parte din cheltuielile de spitalizare ale părții

vătămate D.V., cu dobânda legală aferentă până la plata integrală a sumei, iar

către partea civilă D.V., suma de 15.000.000 lei, reprezentând 1/2 parte din

pretențiile formulate de aceasta, cu titlu de daune morale.

A fost obligat recurentul la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei, din care onorariul

de avocat desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va achita din fondul

Ministerului Justiției.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut, în esență, că la data de 27 iunie 2004, în loc public, inculpatul a

aplicat părții vătămate D.V. o lovitură în zona hemitoracelui stâng posterior

cu un briceag cu lama de 9 cm, cauzându-i leziuni ce au necesitat internarea de

urgență și intervenție chirurgicală, fiindu-i pusă viața în primejdie.

Instanța de fond a apreciat că

inculpatul a comis fapta în stare de tulburare, ca efect al actului provocator

al părții vătămate, care l-a lovit cu lațul, iar inculpatul i-a aplicat

acesteia lovitura cu briceagul, fără a interveni o deliberare în timp.

Împotriva sentinței penale a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, criticând-o pentru

nelegalitate, în sensul greșitei rețineri a prevederilor art. 73 lit. b) C.

pen. și totodată, în sensul încălcării principiului disponibilității ce

guvernează acțiunea civilă, prin obligarea inculpatului la plata dobânzilor

legale nesolicitate de către partea civilă C.A.S. Brașov; ulterior, acest din

urmă motiv de apel nu a mai fost susținut de către reprezentanta Ministerului

Public.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 325 din 18 octombrie 2005, a respins apelul, ca nefondat, reținând

că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt, pe baza probatoriului

administrat din care rezultă că inculpatul G.Z.R. a lovit cu un briceag în zona

hemitoracelui stâng pe partea vătămată D.V., după ce acesta din urmă l-a lovit

cu un băț rupt din gardul aflat în apropiere.

A reținut că, din examinarea probelor

rezultă că inculpatul nu a avut nici un moment inițiativa conflictului, fiind

nevoit să reacționeze în raport cu gesturile martorului I.D. și ulterior, în

raport cu acțiunea agresivă a părții vătămate.

Ca atare, în mod judicios prima

instanță, constatând existența în fapt a condițiilor provocării, a reținut în

favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen., cu efectele prevăzute de art. 76 alin. (2) din același cod.

S-a reținut că s-a realizat astfel o

judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cu respectarea

tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

În termen legal, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov a declarat recurs în cauză, criticând hotărârile

pronunțate pentru greșita reținere în favoarea inculpatului a circumstanței

atenuante judiciare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în urma rejudecării să se

dispună înlăturarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. și aplicarea unei

pedepse legale și temeinice.

S-a susținut că, cel care a iscat

inițial incidentul este chiar inculpatul G.Z.R., care, prin manifestările sale

provocatoare a determinat riposta părții vătămate, D.V.; în acest sens, fiind

declarațiile părții vătămate confirmate de către martora I.M., din care rezultă

că inculpatul (care era împreună cu mai multe persoane, deci în superioritate numerică,

și înarmate cu lațuri), la întrebarea părții vătămate „ce au avut cu I.D.?” s-a

îndreptat spre partea vătămată spunându-i că „o să-i arate ce au avut cu

această persoană” (afirmație făcută de o manieră agresivă).

S-a mai arătat că împrejurarea că

partea vătămată a aruncat cu o bucată de lemn spre inculpat nu constituie o

justificare a reținerii prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., atâta timp cât

acțiunea a fost întreprinsă în scopul de a-l determina pe acesta de a nu o

agresa.

De asemenea, s-a apreciat că

agresiunea inculpatului asupra părții vătămate fiind exercitată în timp ce

aceasta se afla cu spatele către el, aspect reieșit și din raportul de

expertiză medico-legală nr. 201/ E din 12 iulie 2004 al S.M.L. Sf. Gheorghe,

din care rezultă că victima a fost lovită din spate sau lateral stânga,

confirmă o dată în plus declarația părții vătămate.

Și oricum, a fost apreciată

disproporționată reacția extrem de violentă a inculpatului, față de pretinsul

atac al părții vătămate.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat, pentru motivele ce se

vor arăta în continuare.

Analizând actele și lucrările de la

dosar, se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o

corectă situație de fapt, confirmată de materialul probator existent la dosar

și a încadrat fapta comisă de inculpat în textul de lege corespunzător.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen.,

constituie circumstanțe atenuante săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei

vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei

sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Revenind la cauză, se constată, din

analiza întregului probatoriu că după ce au consumat băuturi alcoolice în barul

C.L. împreună cu fratele și concubina sa, tatăl acesteia și martorul M.R., în

jurul orei 23,00, inculpatul și concubina sa au plecat spre domiciliu.

Pe drumul spre casă, cei doi au fost

ajunși din urmă de martorul I.D., care la rândul său consumase băuturi

alcoolice în același bar. Datorită faptului că era în stare de ebrietate,

martorul I.D. a prins-o de umeri pe K.M., concubina inculpatului, îmbrățișând-o,

motiv pentru care, inculpatul l-a împins, iar martorul a căzut în șanțul aflat

pe partea dreaptă a străzii.

În continuare, martorul I.D. i-a

solicitat ajutorul părții vătămate, D.V. (concubinul sorei sale, I.M.), care

s-a deplasat la acesta și împreună, s-au dus la inculpat și concubina sa.

Conform declarației părții vătămate

aceasta l-a întrebat pe inculpat ce a avut cu I.D., dacă l-a văzut că este

beat, iar acesta i-a răspuns că o să-i arate și lui ce a avut cu martorul.

Atunci partea vătămată a rupt un laț din gard și l-a lovit pe inculpat peste

mână, după care s-a întors cu spatele la inculpat ca să mai rupă un laț, afirmă

el pentru a se apăra, moment în care a fost lovit cu briceagul de către

inculpat.

Este neîndoielnic că inculpatul G.Z.R.,

fiind surprins de conduita părții vătămate care l-a lovit în mod nejustificat

și fără nici o agresiune din partea sa îndreptată împotriva acesteia, fiind sub

influența tulburării provocate de lovitura primită a scos din buzunarul

pantalonilor un briceag, pe care obișnuia să-l poarte asupra sa și i-a aplicat

o lovitură părții vătămate în zona toracică posterioară stângă, astfel că, în

cauză sunt întrunite condițiile cerute de art. 73 lit. b) C. pen., pentru a se

reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării și deci critica

formulată de parchet nu este justificată.

În consecință, constatând

neîndeplinite cerințele cazului de recurs invocat, secția penală a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 325 A din 18

octombrie 2005 a Curții de Apel Brașov.

Onorariul în sumă de 100 RON cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei

penale nr. 325/ A din 18 octombrie 2005 a Curții de Apel Brașov, privind pe

inculpatul G.Z.R.

Onorariul în sumă de 100 RON cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

martie 2006.