ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 380/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de inculpatul K.K. împotriva deciziei penale nr.199 din 25

septembrie 2002 a Curții de Apel Brașov.

S-a

prezentat recurentul inculpat K.K., aflat în stare de arest, asistat de

apărător desemnat din oficiu, avocat P.R..

Au

lipsit: intimata parte vătămată C.S. și intimata parte civilă Spitalul județean

Sf.Gheorghe.

Procedura

de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și

reducerea pedepsei, în raport de circumstanțele în care s-a produs fapta și

ținându-se seama de faptul că inculpatul a fost provocat de către partea

vătămată.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, întrucât aspectele

învederate de către inculpat au fost analizate de instanțele care s-au

pronunțat în cauză și nu există noi temeiuri pentru reducerea pedepseiș.

Inculpatul

K.K. având ultimul cuvânt a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.22 din 10 iunie 2002, Tribunalul Covasna a condamnat K.K. la

8 ani închisoare și 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pentru tentativă la

infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art.20 din Codul penal,

raportat la art.174 și art.176 lit.c din același cod, cu aplicarea art.37 lit.a

din Codul penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă la

infracțiunea de omor, prevăzută de art.20 din Codul penal, raportat la art.174

din același cod, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal.

În

baza art.61 alin.2 din Codul penal, instanța a dispus revocarea liberării

condiționate a restului de pedeapsă rămas neexecutat, acela de 884 zile

închisoare, din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr.1448/1999 a Judecătoriei Miercurea-Ciuc, contopirea acestuia cu

pedeapsa aplicată în cauză.

S-a

făcut aplicarea art.71 și a art.64 din Codul penal.

Pe

latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească, cu titlu de despăgubiri

civile, părții civile Spitalul județean Sfântu Gheorghe, suma de 3.087.931 lei

și dobânda legală aferentă.

Pentru

a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Într-un

imobil compus din trei încăperi, inculpatul, concubina sa, doi copii minori,

ocupau o cameră, o alta era locuită de C.S., concubina lui și trei minori, iar

o alta, de concubinii MZ. Și C.A. unii dintre aceștia fiind rude între ei.

Conviețuirea

în condițiile expuse, a determinat, de-a lungul timpului, conflicte verbale și

fizice, violente, între inculpat și C.S., concubina acestuia din urmă fiind

sora lui K.K..

Pe

acest fundal, în ziua de 1 iunie 2001, în timp ce femeile se aflau la muncă,

bărbații, strânși în curtea imobilului, au băut alcool sanitar diluat, ei

incitând să consume și trecătorii ocazionali. La un moment dat, inculpatul,

amintindu-și de disensiunile avute cu concubinul surorii sale, l-a dat afară

din camera ocupată de el.

Nemulțumindu-se,

a intrat și în încăperea ocupată de C.S. și l-a somat să plece și de acolo,

însoțindu-și cererea de îmbrâncirea celui din urmă.

În

timpul violențelor, inculpatul a luat de pe o masă un cuțit și l-a lovit pe C.S.

de mai multe ori în zona toracică, agresiunea încetând-o la strigătele femeilor

ajunse în casă.

La

internarea în spital, s-a reținut că victima a prezentat plăgi tăiate ale

membrelor și toracelui, pneumotorax parțial drept, examinarea locală relevând

un număr de 14 plăgi tăiate din care, plaga de la baza hemitoracelui drept, a

fost penetrantă.

Raportul

de constatare medico-legală a înscris că C.S. a prezentat stare după un politraumatism

cu plagă înjunghiată toracică, penetrantă, cu hemopneumotorax, care a necesitat

terapie intensivă, pleurotomie, aspirație. S-a mai reținut că plaga înjunghiată

dreapta, anterior, a fost penetrantă și a putut fi produsă prin lovire cu corp tăietor-înțepător,

ea punând în primejdie viața victimei.

Noul

raport de constatare medico-legală, întocmit la 24 iulie 2001, a reținut că

victima prezenta pareză a nervului radial digital, care a fost secționat și

necesita, în total, 50-55 zile îngrijiri medicale.

Împotriva

sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și

inculpatul.

Parchetul

a criticat hotărârea pentru netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului,

considerată a fi prea blândă, și pentru neaplicarea, față de inculpat, a

măsurii de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire.

Inculpatul

a motivat apelul pentru netemeinicia pedepsei aplicate.

Prin

decizia penală nr.199 din 25 septembrie 2002, Curtea de Apel Brașov a admis

apelul declarat de parchet, a majorat pedeapsa privativă de libertate de la 8

ani închisoare la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, de la

durata de 4 ani, la durata de 6 ani.

Totodată,

s-a aplicat inculpatului măsura de siguranță prevăzută de art.113 din Codul

penal, respectiv obligarea la tratament medical până la însănătoșire.

Prin

aceeași decizie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva

deciziei instanței de apel, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs,

motivat de netemeinicia pedepsei aplicate, considerată a fi în neconcordanță cu

împrejurările în care a fost determinat să comită fapta.

Recursul

declarat de inculpat nu este fondat.

În

conformitate cu dispozițiile art.72 din Codul penal, text de lege care prevede

criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor,

se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de

pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Art.52

din Codul penal, referindu-se la scopul pedepsei, stipulează că aceasta trebuie

să prevină săvârșirea de noi infracțiuni, sens în care pedeapsa este o măsură

de constrângere și un mijloc de reeducare.

Raportând,

la cauza de față, aceste texte de lege, se reține că instanțele, în procesul

stabilirii și aplicării pedepsei, au considerat pericolul social grav al

faptei, aceasta aducând atingere integrității fizice a victimei, căreia i-a

fost pusă viața  în pericol și i-a fost afectat nervul radial, împrejurările în

care inculpatul a acționat, respectiv prin folosirea unui obiect apt să lezeze

grav persoana, dar și caracterizarea lui negativă, anterior suferind o

condamnare tot pentru o faptă de violență și fiind nesincer.

În

aceste condiții, pedeapsa de 10 ani închisoare executabilă prin privare de

libertate și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, răspunde și

cerințelor scopului ei, așa cum este prevăzut în art.52 din Codul penal.

Ca

atare, în baza dispozițiilor art.385

15

pct.1 lit.b din Codul de

procedură penală, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, va fi respins.

Conform

art.192 din Codul de procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

K.K.

împotriva deciziei penale nr.199 din 25 septembrie 2002 a Curții de Apel

Brașov

.

Deduce din pedeapsa

aplicată, timpul arestării preventive de la 13 iunie 2001 la 28 ianuarie 2003.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 ianuarie 2003.