ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2558/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 8/ CEA din

4 februarie 2004, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată, cererea

formulată de condamnatul

S.A.,

pentru revizuirea sentinței penale nr. 18 din 13 ianuarie 2003 pronunțată de

Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 1746/2002, definitivă prin decizia

penală nr. 2854 din 13 iunie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1553/2003 de secția

penală a Curții Supreme de Justiție.

A fost obligat revizuientul la

1.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei,

onorariu pentru apărarea din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța,

condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 18 din 13 ianuarie 2003

a Tribunalului Constanța, prin care a fost condamnat la 7 ani închisoare,

reținându-se, în fapt, că la data de 10 iulie 2002, profitând de

imposibilitatea minorului S.F.A., în vârstă de 4 ani, de a se apăra, a încercat

să întrețină raport sexual oral și a săvârșit acte cu caracter obscen asupra acestuia.

Hotărârea a rămas definitivă prin

decizia penală nr. 82/ P din 14 martie 2003 a Curții de Apel Constanța și nr. 2854

din 13 iunie 2003 a Curții Supreme de Justiție, prin respingerea ca nefondat, a

apelului și respectiv, a recursului declarat de inculpat.

Cererea prin care condamnatul a

solicitat revizuirea acestei hotărâri, susținând că nu se face vinovat de

săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1)

și (3) și art. 202 alin. (1) C. pen., iar martorii audiați în cauză au făcut

afirmații mincinoase, în urma cărora s-a pronunțat condamnarea sa, a fost

respinsă de prima instanță, prin sentința penală nr. 8/ CEA din 4 februarie

2004, reținându-se că aspectele învederate de revizuient au fost cunoscute și

analizate în căile ordinare, exercitate de acesta și în cauză, nu se constată existența

vreunuia dintre cazurile de revizuire, prevăzute de art. 394 lit. a) și e) C.

proc. pen.

Împotriva sentinței a declarat apel

revizuientul S.A., arătând că este nevinovat de săvârșirea infracțiunilor și

martorii au făcut declarații mincinoase în cauza, în care a fost condamnat.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia penală nr. 50/ P din 5 martie 2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat

de condamnatul revizuient, cu motivarea că:

„La stabilirea vinovăției

inculpatului, s-au avut în vedere declarațiile martorilor P.M., S.E., D.V.,

procesul-verbal de constatare din 16 iulie 2002, raportat de expertiza

medico-legală nr. 1324/P/2002 al Serviciului de Medicină Legală Constanța,

declarația părții vătămate, raportul de expertiză psihiatrică nr. 258/ P din 11

septembrie 2002, probe care au stabilit indubitabil vinovăția inculpatului. Mai

mult, aceste probe au fost avute în vedere și cu ocazia judecării dosarului de

fond, inclusiv în căile de atac folosite de inculpat ..” și în consecință,

nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 394 C. proc. pen., referitoare

la revizuirea hotărârilor, a dispus respingerea apelului.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termenul legal a declarat recurs revizuientul S.A., reiterând motivele

invocate și în apel și anume, că în cauză s-a dispus condamnarea sa în baza

unor declarații de martori mincinoase.

Recursul declarat de condamnatul revizuient

este nefondat.

Conform prevederilor art. 394 alin.

(1) lit. b) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când: „un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere”.

Ori, în speță, referitor la pretinsa

infracțiune de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., ce s-ar fi

comis de către martorii audiați, nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească

definitivă sau ordonanță a procurorului, care să confirme că în cauză s-a depus

mărturie mincinoasă, iar celelalte motive invocate de condamnat nu se regăsesc

între cele expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel că,

în mod corect, prima instanță a respins cererea de revizuire, soluție ce a fost

menținută și de instanța de control judiciar, prin respingerea apelului.

În consecință, secția penală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

alin.

(1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul de față, ca nefondat.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a suportării onorariului

apărătorului desemnat din oficiu, urmează a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient S.A., împotriva deciziei penale nr. 50/ P

din 5 martie 2004 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 mai 2004.