ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2558/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 8/ CEA din 4 februarie 2004, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul S.A., pentru revizuirea sentinței penale nr. 18 din 13 ianuarie 2003 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 1746/2002, definitivă prin decizia penală nr. 2854 din 13 iunie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1553/2003 de secția penală a Curții Supreme de Justiție. A fost obligat revizuientul la 1.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, onorariu pentru apărarea din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 18 din 13 ianuarie 2003 a Tribunalului Constanța, prin care a fost condamnat la 7 ani închisoare, reținându-se, în fapt, că la data de 10 iulie 2002, profitând de imposibilitatea minorului S.F.A., în vârstă de 4 ani, de a se apăra, a încercat să întrețină raport sexual oral și a săvârșit acte cu caracter obscen asupra acestuia. Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 82/ P din 14 martie 2003 a Curții de Apel Constanța și nr. 2854 din 13 iunie 2003 a Curții Supreme de Justiție, prin respingerea ca nefondat, a apelului și respectiv, a recursului declarat de inculpat.

Cererea prin care condamnatul a solicitat revizuirea acestei hotărâri, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) și (3) și art. 202 alin. (1) C. pen., iar martorii audiați în cauză au făcut afirmații mincinoase, în urma cărora s-a pronunțat condamnarea sa, a fost respinsă de prima instanță, prin sentința penală nr. 8/ CEA din 4 februarie 2004, reținându-se că aspectele învederate de revizuient au fost cunoscute și analizate în căile ordinare, exercitate de acesta și în cauză, nu se constată existența vreunuia dintre cazurile de revizuire, prevăzute de art. 394 lit. a) și e) C. proc. pen. Împotriva sentinței a declarat apel revizuientul S.A., arătând că este nevinovat de săvârșirea infracțiunilor și martorii au făcut declarații mincinoase în cauza, în care a fost condamnat.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 50/ P din 5 martie 2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient, cu motivarea că: „La stabilirea vinovăției inculpatului, s-au avut în vedere declarațiile martorilor P.M., S.E., D.V., procesul-verbal de constatare din 16 iulie 2002, raportat de expertiza medico-legală nr. 1324/P/2002 al Serviciului de Medicină Legală Constanța, declarația părții vătămate, raportul de expertiză psihiatrică nr. 258/ P din 11 septembrie 2002, probe care au stabilit indubitabil vinovăția inculpatului. Mai mult, aceste probe au fost avute în vedere și cu ocazia judecării dosarului de fond, inclusiv în căile de atac folosite de inculpat ..” și în consecință, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., referitoare la revizuirea hotărârilor, a dispus respingerea apelului. Împotriva acestei din urmă decizii, în termenul legal a declarat recurs revizuientul S.A., reiterând motivele invocate și în apel și anume, că în cauză s-a dispus condamnarea sa în baza unor declarații de martori mincinoase. Recursul declarat de condamnatul revizuient este nefondat. Conform prevederilor art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când: „un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere”.

Ori, în speță, referitor la pretinsa infracțiune de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., ce s-ar fi comis de către martorii audiați, nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă sau ordonanță a procurorului, care să confirme că în cauză s-a depus mărturie mincinoasă, iar celelalte motive invocate de condamnat nu se regăsesc între cele expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel că, în mod corect, prima instanță a respins cererea de revizuire, soluție ce a fost menținută și de instanța de control judiciar, prin respingerea apelului. În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul de față, ca nefondat. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a suportării onorariului apărătorului desemnat din oficiu, urmează a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient S.A., împotriva deciziei penale nr. 50/ P din 5 martie 2004 a Curții de Apel Constanța. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2004.