ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2854/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 18 din 13 ianuarie 2003, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul Ș.A. la 7 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și la un an și 6 luni închisoare, pentru corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., dispunându-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest și s-a dedus detenția cu începere de la 25 iulie 2002 la zi.

Inculpatul a fost obligat la 15.000.000 lei daune morale, către partea civilă S.F.A. În fapt, s-a reținut că la 10 iulie 2002, inculpatul profitând de imposibilitatea minorului S.F.A., în vârstă de 4 ani de a se apăra, după ce, în prealabil, l-a dezbrăcat de pantaloni, l-a sărutat pe penis, l-a înțepat cu ace de pin în anus și a încercat să întrețină raport sexual anal. Apelul declarat de inculpat prin care a cerut achitarea, întrucât nu el este autorul faptelor imputate, a fost respins ca nefondat, de Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 82/ P din 14 martie 2003. Inculpatul a declarat recurs susținând că nu a comis faptele reținute în sarcina sa, precizând că la data la care se pretinde că acestea au fost comise, se afla la locul de muncă, astfel încât se impune a fi achitat.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei. Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate se reține următoarele: Primul motiv de recurs, ce își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., nu este fondat. Situația de fapt reținută corespunde celor ce rezultă din probele administrate în cauză. Este cert dovedit, prin declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în ceea de cercetare judecătorească, precum și prin procesul verbal de constatare încheiat la fața locului, și actul medical, privind pe partea vătămată, că la 10 iulie 2002, inculpatul profitând de imposibilitatea minorului S.F.A., în vârstă de 4 ani, de a se apăra, a încercat să întrețină raport sexual anal cu acesta, săvârșind și acte cu caracter obscen, asupra acestuia.

În raport de aceste probe în mod justificat instanțele au înlăturat ca nesinceră susținerea inculpatului, că la data și ora când se pretinde că a comis faptele se afla la locul de muncă, mai ales în condițiile în care acesta nu a administrat vreo probă care să confirme cele susținute. De asemenea, este neîntemeiat și motivul de recurs vizând individualizarea pedepsei, fiind de reținut că acestea sunt corespunzătoare pericolului social concret determinat de modalitatea și împrejurările în care faptele au fost comise, de urmările produce, precum și elementele care circumstanțiază persoana inculpatului. Pentru considerentele arătate și cum verificând hotărârea atacată prin prisma prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., nu se constată existența unor motive, care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat în cauză este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.A., împotriva deciziei penale nr. 82/ P din 14 martie 2003 a Curții de Apel Constanța. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 25 iulie 2002, la 13 iunie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2003.