ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 542/2003

La 5 februarie 2003 s-a  luat în examinare recursul declarat de inculpatul N.F. împotriva deciziei penale nr.304 din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Suceava.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din 29 ianuarie 2003, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 5 februarie 2003.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr.242 din 11 iunie 2002 a Tribunalului Botoșani, inculpatul N.F.  a fost condamnat la:

- 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor înscrise în art.64 lit.a,b și d Cod penal pentru infracțiunea de viol prevăzută de art.197 alin.1 raportat la alin.2 lit.b și alin.3 din Codul penal, prin schimbarea încadrării din infracțiunile de tentativă de viol prevăzută de art.20 raportat la art.197 alin.2 Cod penal și perversiune sexuală prevăzută de art.201 alin.4 Cod penal și la ;

- un an închisoare pentru infracțiunea de corupție sexuală prevăzută de art.202 alin.1 Cod penal.

În baza art.33 lit.a și 34 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și d Cod penal.

Totodată tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 15 ianuarie 2002 la zi, a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă  și a obligat pe inculpat să plătească 2.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt următoarele:

Din anul 1999 inculpatul a întreținut relații de concubinaj cu B.M., la domiciliul său, locuind împreună și cu fiica acesteia, minoră, partea vătămată B.C.G., și cu cei doi copii minori ai inculpatului N.C. și N.G.

În ziua de 15 ianuarie 2002 inculpatul a consumat băuturi alcoolice (o sticlă de1/2 l. vodcă și 4 sticle cu bere), iar în jurul orei 9,00 concubina și fiul său N.C.  au plecat în oraș.

Pentru a rămâne singur cu minora B.C.G., în etate de 11 ani  și 9 luni, inculpatul a trimis de acasă și pe fiul său N.G.,  după, care a încuiat ușa, a luat pe minoră în dormitor unde a dezbrăcat-o și a încercat să aibă raport sexual prin constrângere.

Nereușind să o penetreze datorită nedezvoltării organului sexual al minorei, i-a introdus un deget, împrejurare  în care i-a produs leziuni genitale (anteportas) prin act mecanic.

Deși minora s-a împotrivit continuu și a strigat, inculpatul a prins-o de cap și i-a introdus penisul în cavitatea bucală și a ejaculat. După ce minora s-a spălat la baie, inculpatul a continuat actele agresive, obligând-o să-l țină cu mâinile de penis  și să-l masturbeze.

Prin decizia penală nr.304 din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Suceava,  s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat prin care susținea că nu a comis faptele pentru care a fost condamnat.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând, motivele din apel referitoare la nevinovăție.

Apărătorul său a solicitat reducerea pedepsei închisorii pe care o consideră prea severă.

Procurorul a considerat că încadrarea infracțiunii de viol ca faptă consumată este greșită, aceasta rămânând în faza de tentativă, temeiurile de casare invocate fiind prevăzute de art.385

9

pct.14,17 și 18 din Codul de procedură penală.

Recursul declarat de inculpat este fondat pentru considerentele ce vor fi examinate în continuare.

Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele întemeindu-se  pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, însă au dat o încadrarea juridică necorespunzătoare faptelor penale comise.

După cum s-a arătat cu ocazia expunerii stării de fapt, inculpatul a încercat să aibă raport sexual cu partea vătămată, minoră în etate de aproape 12 ani, dar nu a reușit, întrucât incompleta dezvoltare a organului sexual al acesteia nu a permis penetrarea, motiv pentru care inculpatul i-a introdus un deget în vagin, fără a o deflora, dar producându-i leziuni traumatice.

Prin urmare inculpatul nu a reușit să întrețină cu partea vătămată un raport sexual complet  din motive  independente  de  voința sa,  sus-arătate, și deci infracțiunea de viol nu a fost consumată, ci a rămas în fază de tentativă, astfel că încadrarea corectă era în prevederile art.20 raportat la art.197 alin.1 și 3 din Codul penal (partea vătămată nu împlinise vârsta de 15 ani).

Pe de altă parte instanța de fond a încadrat alte acte materiale săvârșite de inculpat asupra minorei (introducerea penisului în cavitatea bucală și obligarea minorei de a-l masturba) în infracțiunea de corupțe sexuală prevăzută de art.202 alin.1 din Codul penal, deși acestea sunt acte de perversiune sexuală în sensul prevederilor art.201 din Codul penal, fiind acte nefirești în legătură cu viața sexuală  săvârșită prin constrângere, astfel că încadrarea corectă era în prevederile art.201 alin.4 din Codul penal și nu ale art.202 din Codul penal care se aplică doar în cazul în care actele cu caracter obscen nu intră în conținutul altor infracțiuni (de viol și de perversiuni sexuale).

În consecință, pentru motivele expuse urmează a se admite recursul declarat de inculpat, a se casa hotărârile cu privire la încadrarea juridică și a se decide în sensul susarătat și potrivit dispozitivului de mai jos.

În ce privește critica inculpatului referitoare la nevinovăție, aceasta nu este întemeiată.

După cum corect au reținut și instanțele, concubina inculpatului și mama părții vătămate minore și anume B.M., de îndată ce fiica sa a încunoștiințat-o  de faptele inculpatului, a sesizat organul de poliție, unde minora a descris și actele comise asupra sa.

Declarațiile minorei se coroborează cu constatările din raportul medico – legal în care se atestă leziuni traumatice produse prin lovire cu corpuri dure și comprimare cu degetele precum și leziuni genitale (anteportas) produse printr-un act mecanic (deget) precum și cu declarațiile martorului N.G., care atestă că a fost alungat din locuință de inculpatul ce se afla în stare de ebrietate, deși nu terminase temele pentru școală, rămânând astfel singur cu partea vătămată ,și N.C.  care confirmă starea de agitație în care a găsit-o pe minoră în ziua respectivă la întoarcerea acasă după  două ore.

Rezultă deci că vinovăția inculpatul a fost dovedită, prin actele administrate, susarătate.

Din pedeapsa aplicată se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de inculpatul N.F. împotriva deciziei penale nr.304 din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Suceava.

Casează hotărârea pronunțată precum și sentința penală nr.242 din 11 iunie 2002 a Tribunalului Botoșani, numai cu privire la încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpat.

În baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art.197 alin.1 și 2 lit.b și alin.3 teza I Cod penal și art.202 alin.1 Cod penal în infracțiunile prevăzute de art.20 raportat la art.197 alin.1 și 3 Cod penal, text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d și e Cod penal și infracțiunea prevăzută de art.201 alin.4 Cod penal, pentru care îl condamnă la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d și e Cod penal.

În baza art.33 lit.a , 34 lit.b și 35 din Codul penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d și e Cod penal.

Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 15 ianuarie 2002 la 5 februarie 2003.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 februarie 2003.