ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4216/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 256 din 16 aprilie 2003, Tribunalul Constanța, secția penală, a dispus condamnarea inculpatului V.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată privind restul neexecutat de 1531 zile închisoare din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 44 din 30 august 1988 a Tribunalului Dâmbovița și s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.

În final, inculpatul V.G. are de executat pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de al 22 septembrie 2002 la zi. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. S-a luat act că partea vătămată, prin reprezentant legal, nu s-a constituit parte civilă. În temeiul art. 189, art. 191 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul la 3.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 300.000 lei, onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 22 septembrie 2002, inculpatul s-a deplasat cu trenul rapid 681 pe ruta București – Constanța. În tren se afla și partea vătămată M.D. împreună cu tatăl și sora sa. Partea vătămată se deplasa prin vagoanele trenului cerșind sume de bani de la călători. Așa a ajuns și în compartimentul în care se afla inculpatul, care consuma băuturi alcoolice. La solicitarea părții vătămate de a-i da bani, inculpatul i-a propus acestuia să practice raport sexual oral drept contraprestație pentru suma de bani solicitată. Împreună cu partea vătămată s-a deplasat în toaleta de la capătul culoarului vagonului de tren și aici s-a consumat actul sexual oral, așa după cum recunoaște inculpatul în declarațiile sale.

Situația de fapt reținută a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de consemnare a plângerii și depistare a inculpatului, dovada de consemnare la C.E.C. a sumei de 10.000 lei predată organelor de poliție de către tatăl părții vătămate, raporturile de expertiză biologică, declarațiile martorilor O.E., F.V., coroborate cu declarațiile inculpatului. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul V.G., criticând-o, în sensul greșitei încadrări juridice a faptei, deoarece se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de raport sexual cu un minor, infracțiune prevăzută de art. 198 C. pen. și nu a infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. A mai solicitat reducerea pedepsei aplicate, deoarece este excesiv de severă în raport de fapta comisă.

Prin decizia penală nr. 163/ P din 20 mai 2003, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.G. A fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., a fost computată din pedeapsa aplicată, perioada arestului preventiv de la 16 aprilie 2003 la zi. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul V.G., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și reducerea pedepsei aplicate, deoarece este prea severă față de fapta comisă. Recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză și au aplicat o pedeapsă just individualizată.

Astfel, la stabilirea și aplicarea pedepsei inculpatului, instanțele au ținut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările comiterii ei, inculpatul fiind în stare de ebrietate, amenințând cu un cuțit, a constrâns-o pe partea vătămată M.D., în vârstă de numai 12 ani, să practice un raport sexual oral, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este recidivist, fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 18 ani închisoare. De altfel, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată în cauză, se încadrează în limitele legale prevăzute de textul de lege incriminator, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserției sale în societate și prevenția generală, potrivit scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Așa fiind, se constată că pedeapsa aplicată de prima instanță și menționată de instanța de apel a fost corect proporționalizată și nu există temeiuri pentru reducerea ei, astfel că recursul inculpatului este nefondat și urmează să fie respins. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul V.G. să fie respins, ca nefondat. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 22 septembrie 2002 la 3 octombrie 2003. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 163/ P din 20 mai 2003 a Curții de Apel Constanța. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 22 septembrie 2002 la 3 octombrie 2003. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 3 octombrie 2003.