ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1698/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Constanța, județul Constanța, prin sentința penală nr. 669 din 20 noiembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1162/2003, în baza art. 174 C. pen., a condamnat pe inculpatul: - B.E. la pedeapsa de 14 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., în referire la art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, prin arest preventiv de la 1 mai 2003, la zi, iar în baza art. 350 C. proc.

pen., în referire la art. 160 b C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. În baza art. 315 C. pen., au fost condamnați inculpații: - B.G. la pedeapsa de 10 luni închisoare, și, - C.M.M. la pedeapsa de 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., în referire la art. 64 C. pen., ambilor inculpați. S-a constatat că părțile vătămate F.M., F.I. și F.G. nu au formulat pretenții civile în cauză. În baza art. 189 și art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 2.700.000 lei cheltuieli judiciare statului din care, câte 650.000 lei reprezintă onorarii avocat oficiu ce s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției. În baza procesului verbal de constatare încheiat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și lucrătorii din cadrul Inspectoratului de Poliție Constanța, la data de 1 mai 2003, raportului de constatare medico-legal nr. 276/2 din 16 iunie 2003, declarațiilor martorilor L.S.

și declarațiilor inculpaților, s-a reținut următoarea situație de fapt: În seara de 30 aprilie 2003 (în jurul orei 22,00) inculpații se aflau în locuința lor din Constanța, unde consumau „votcă și suc”, când a intrat și victima F.L.C. Victima a fost invitată să ia loc la masă și să consume alcool împreună. Din discuții inculpații au aflat că victima venea de la numitul P.I., persoană care datora bani unuia dintre ei și întrucât acesta din urmă și-a exprimat părerea că datornicul nu va mai restitui împrumutul, inculpatul B.E. s-a enervat. În timp ce prietena și fratele inculpatului s-au dus la bucătărie să pregătească cafea, victima i-a cerut din nou inculpatului chiar să-l exonereze de datorie pe P.I.

Atunci, inculpatul a luat cuțitul de pe masă (cu o lamă de 12 cm. lungime) și i-a aplicat o lovitură în coapsa stângă superioară. Revenind în sufragerie cei doi, B.G. și C.M.M. și auzind-o pe victimă exprimând prin cuvinte durerea, au aflat de acțiunea inculpatului, care însuși le-a spus că „l-a înțepat” în picior pe Cornel. Ulterior, cei doi au avut un comportament inuman față de victimă, care datorită șocului hemoragic a intrat într-o stare de lipotemie, astfel că au mutat-o de pe fotoliu pe covor, sprijinită cu capul de canapea, iar ei au continuat să consume băuturi alcoolice. Între timp, au primit și vizita martorului L.S., care a crezut că victima fiind în stare de ebrietate, doarme. Văzând că victima era plină de sânge, s-au hotărât să-l scoată din apartament, astfel că inculpatul B.E.

a ridicat victima de sub brațe și a împins-o spre ieșirea din casă, apoi aceasta a fost preluată de B.G., care a târât-o până în fața blocului. Inculpatul B.E. a venit cu ideea de a o muta pe victimă din fața scării lor, la cea de a doua ieșire din bloc, astfel au transportat-o și au lăsat-o sprijinită de zid, în șezut. Inițial, inculpatul B.E. a vrut să o transporte pe victimă la domiciliu, pentru a nu fi găsită în apropierea locuinței lor, căutând un taximetrist, după care i-a spus inculpatei C.M.M. să spele treptele și holul de urmele de sânge. Deoarece, la ora respectivă nu a găsit nici un taximetrist, inculpatul a intrat în apartament, s-a schimbat de hainele murdare de sânge, după care s-a culcat.

Inculpata C.M.M., după ce a spălat covorul și husa fotoliului de sânge, a continuat să stea împreună cu inculpatul B.G. de vorbă la o cafea și să fumeze. Deoarece i s-au terminat țigările, ieșit la ora respectivă să cumpere țigări (ora 4,30) a constatat că victima s-a târât până la rondul de flori și a reușit să-i spună că stă la C.C., dar a manifestat o totală indiferență. La reîntoarcere inculpata le-a transmis starea victimei inculpaților, dar nici unul nu au luat nici o măsură pentru a-i salva viața. În jurul orei 9,00, victima a fost ridicată de Ambulanță, constatându-se decesul acesteia. Din raportul de expertiză medico-legală nr. 276 din 2 din 16 iunie 2003, rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat anemiei acute grave, consecința unei hemoragii externe, prin plagă înjunghiată coapsă stângă cu secționarea arterei femurale și că victima avea o alcoolemie de doar 0,95 gr.

%o, grupa sanguină 0.1. În urma cercetărilor efectuate de organele criminalistice din cadrul Parchetului și al Inspectoratului de Poliție, au rezultat, urme de sânge de la locul unde a fost găsită victima, pe scara blocului, uși, până la apartamentul inculpatului. În interior au fost găsite urme de sânge în sufragerie, pe covor, fotoliu, toate corespunzând ca grupă sanguină victimei. Apelurile declarate de cei trei inculpați împotriva sentinței au fost respinse ca nefondate, prin decizia penală nr. 1/ P din 6 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Constanța. Inculpatul B.E. a formulat recurs împotriva acestei decizii criticând-o pentru nelegalitate, susținând că s-a dat o încadrare juridică greșită faptei săvârșite și s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată.

Motivele de recurs se încadrează în cazurile de casare, prevăzute de 385 9 pct. 17 și pct. 14 teza I C. proc. pen. Recurentul a invocat în apărare, că nu a avut intenția să omoare victima ci numai să-i provoace o vătămare corporală, moartea acesteia fiind consecința culpei sale, astfel că fapta sa trebuia sancționată, în baza art. 183 C. pen. Totodată, inculpatul a cerut reducerea pedepsei, în raport de această încadrare juridică și de împrejurarea că pentru celelalte pedepse menționate în cazierul judiciar, a beneficiat de reabilitare judecătorească. Recursul este nefondat. Activitatea inculpatului care a aplicat victimei o lovitură puternică cu un cuțit, provocându-i o leziune traumatică profundă în coapsa stângă, cu secționarea arterei femurale, ce a dus la moartea acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., astfel cum corect au reținut ambele instanțe, cea de fond, cât și cea de apel.

Analizând împrejurările concrete în care s-a comis fapta, rezultă că inculpatul a lovit victima din față, în condiții bune de vizibilitate, a folosit un cuțit, agent vulnerat apt prin natura acestuia să producă moartea, a aplicat lovitura cu intensitate mare, secționând profund artera femurală, iar ulterior nu a acordat nici o îngrijire victimei, rămânând în pasivitate. Deși lovitura nu a fost îndreptată spre un organ vital, față de faptul că în coapsă sunt localizate vase de sânge deosebit de importante pentru viață, în raport și de experiența de viață a inculpatului, Înalta Curte apreciază că acesta și-a dat seama că victima poate muri și a acceptat acest rezultat, astfel că pe plan subiectiv, el a acționat cu intenție indirectă.

Chiar dacă nu a urmărit moartea victimei, inculpatul a acceptat producerea ei, relevant în acest sens, fiind comportamentul adoptat după săvârșirea infracțiunii, când nu a luat nici o măsură pentru salvarea victimei, dimpotrivă a participat activ la îndepărtarea ei din apartament și abandonarea ei într-un loc public. La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere toate criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se și antecedentele penale ale inculpatului, care a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni cu violență (ce țin de persoana sa), chiar dacă a beneficiat de reabilitare judecătorească. Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează să respingă recursul inculpatului, ca nefondat, apreciind că nu subzistă nici un alt motiv de casare ce poate fi luat în considerare din oficiu. Din durata pedepsei aplicate inculpatului se va computa perioada arestării preventive de la 1 mai 2003, la 26 martie 2004. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.E., împotriva deciziei penale nr. 1 din 6 ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 1 mai 2003, până la 26 martie 2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2004.